Cristina

Forma a numelor Cristiana, Cristian - nume foarte des intalnite in onomastica contemporana, si nu numai, Cristian si Cristina reproduc numele latine Christianus si Christiana, la origine adjective derivate de la numele lui Hristos, care in limba latina se scrie Christus (tot asa erau denumiti si adeptii religiei crestine). Numele de "Christos" vine de la verbul grecesc "chriein" - "a unge", care este echivalentul ebraicului "mashi ha" - "uns", de la care a aparut Iisus - Mesia. Christos, tradus prin "cel proclamat rege", avea la baza un ritual foarte vechi practicat in onoarea regilor, iar uleiul - simbol al luminii si prosperitatii - se varsa pe capul regilor, ca semn al recunoasterii oamenilor de rand, ca ei sunt reprezentantii zeilor pe pamant. Forma de Christus (tradusa prin "urmasul lui Christos"), preluata de catre romani, va fi baza de derivare a lui "christianus", cuvant folosit pentru prima oara, cel mai probabil, in jurul anului 43 d.Hr. In inscriptii latine din secolele 3-4, "christianus" era un cuvant care fie inlocuia un nume personal, fie il insotea pe acesta in mod obligatoriu. Christianus apare, insa, mai tarziu cu valoare de prenume, atunci cand crestinismul a devenit o religie oficiala, mai precis in timpul regelui Constantin cel Mare. In limba romana numele de Cristian si Cristiana apar atestate in documente latine din secolele XI si XII si se refereau cu precadere la persoanele care practicau cultul crestin dupa anumite canoane bizantine sau grecesti. Ca nume de persoana, apar atestate in jurul secolului al XV-lea, chiar si cu forma prescurtata de Cristi. Se gasesc foarte multe firme ale numelui, cum ar fi: Cirstian (prima atestare s-a gasit in anul 1389), Cirstiana, Carstea, Crastea, Hristache, Ristache, Cristache, Cirstea, Cristin, Cristian, Cristi, Cristiana, Cristina, Crista, Tina etc.