Privind înapoi spre viitor

Este dimineaţă. Limbile ceasului indică ora 5:48, iar eu întâmpin acest nou început de zi la volanul maşinii mele, care parcă fuge...fuge în grabă speriată de ceva anume. Aş oprii să mă mai dezmorţesc...conduc de ore bune,dar  ea nu vrea. Fuge ca o bezmetică, vrând parcă să câştige o bătălie. O întreb simplu zâmbindu-i: De ce te grăbeşti, ce câştigi? Ajung, intru şi ies dintr-o curbă deosebit de periculoasă cu 120 km/h, după care aud o şoaptă: Trebuie să câştigi lupta cu TIMPUL, iar eu doar te ajut! Am căzut pe gânduri, timpul se scurgea, reflexele de şofer şi-au intrat pe deplin în rol, practic conduceam din inerţie. Momentele de şofat incontrolabil au dispărut brusc când, observ pe marginea drumului un panou pe care scria mare: REDUCEŢI VITEZA! FAMILIA TE AŞTEAPTĂ ACASĂ! Pentru ce...pentru ce mă grăbesc aşa?! Ce este mai important? Banii, Timpul, Familia, Sănătatea. Pentru o fracţiune de secundă m-am gândit la bani, mai apoi mi-am dat seama că economisind timp voi putea reveni mai repede lafamilia mea pe care o preţuiesc nespus de mult, dar privind încă odată frumosul răsărit, mi-am făcut o cruce mulţumind lui Dumnezeu pentru faptul că sunt sănătos. Poate că uneori inconştienţa noastră la volan nu poate fii zguduită decât de unele evenimente nefericite, şi poate chiar şi aşa tot nu realizăm că GRABA STRICĂ TREABA.