Pompierii la datorie

Se făcea că era Sfânta Vineri pe la orele 19:00. Şi cum mergeam eu liniştit spre casă cu maşina, de-odată simt cum se cutremură pământul. Lumea înnebunită, toţi se opriră în loc, beleau ochii ca broaştele în urma lor. Un claxon urât de-a dreptul se auzea din ce în ce mai tare. Mă uit în oglinda retrovizoare curios şi observ....văd cum se apropia nimicitor TAIFUNUL ROŞU. DA!!! Erau Pompierii cu o maşină antică de colecţie fabricată în perioada în care se năştea străbunica mea Aglaia. Ori nu avea sirenă, ori era defectă, ori pentru a nu polua fonic atmosfera, şoferul autospecialei claxona...dar claxona ca nebunul nu aşa. Trag pe dreapta, văd că lumea o ia la fugă după ei, de curioasă cum este din fire...mă iau şi îi urmăresc şi eu. La câteva străduţe depărtare, intrăm pe o alee între blocurile gri şi prăfuite ale Hunedoarei...şi ca să vezi ce?! O ghenă fumega ca nebuna. Desfăşurare de forţe impresionante, foarte rapid au reuşit să stingă focul. Vecinii bulbucaţi, curioşi şi bârfitori au început să blesteme şi să înjure un boschetar, care chipurile după ce a scormonit în ghenă i-ar fi dat foc de ciudă că nu-i rost acolo. Asta este, mai trebuie şi dintr-astea altfel se mumifică Pompierii pe banii noştrii. Am auzit că numa stau şi-o freacă-n cap toată ziua pe salarii de 1500 ron minim.

3 comentarii:

  1. Asa, si? Care e morala? Ce vrei sa spui cu materialul asta?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai fost asa de intimidat ca ai fugit ca un copil prost dupa masina mare si rosie...WoW!
    Get a life!

    RăspundețiȘtergere
  3. De ce vorbeşti aşa urât Anonimule?

    RăspundețiȘtergere