Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro/?p=4069
Articol: Nu aveam de gând să scriu despre acest subiect, dar, pentru că am fost provocată… (să-mi fie ruşine pentru că mă las provocată, în loc să-mi văd de scutecele mele! – şi eu sunt mamă, deh!), mă revolt. Da, mă revolt – cred că am acest drept, nu? Şi dacă nu mi-a fost „conferit", mi-l iau singură, aşa… că vreau eu!
Întoarcerea la serviciu a mamelor după concediul maternal de doi ani este un moment stresant pentru toată familia. Afirmaţia îi aparţine unei mame (desigur!) aflată în pragul acestei reîntoarceri la… Eden.
Eden-ul ei?
*din punct de vedere material
Un loc mirific unde o aşteaptă, pe lângă un salariu bugetar la valoarea celui de acum doi ani (umbrit de perspectiva unei reduceri cu 25%). Pe lângă aceasta, o alocaţie a copilului micşorată şi ea, de la 200 de lei în primii doi ani, la 42 lei (din care se vor „dona" crizei 15%). Şi, de parcă nu ar fi suficient, perspectiva reducerilor de personal, deloc îmbucurătoare, nu face altceva decât să îi producă îngrijorare.
*din punct de vedere emoţional
Copilul devine, desigur, centrul universului ei. Dar, pentru că a născut, viaţa nu s-a terminat pentru ea.
După ce, timp de doi ani a tot ascultat prelegerea despre mamele care „stau" acasă, după ce a făcut tot posibilul să „se descurce" – nu toata lumea are bunici, rude şi nu toată lumea îşi permite să plătească salariu unei bone, se trezeşte în faţa unei alte "probleme", de data aceasta ridicată de angajator – cel care o consideră a fi, după doi ani de zile, "complet deprofesionalizată" – în concepţia multora, după 2 ani se schimba regulile sau consideră că, odată cu naşterea, i se scoate acesteia şi creierul.
Urmează grija a „ce va fi" după începerea serviciului – „Înainte" nu era decât serviciul şi casa. Acum… se adaugă creşa, întrebări de genul „şi dacă se îmbolnăveşte, voi fi înţeleasă"? sau „Cum îmi voi motiva indisponibilitatea statului peste program?" Pentru că, „după creşă" copilul are nevoie, în continuare, de toată atenţia – şi de educaţie din partea mamei.
Aşa… cum e cu "statul" acasă?
Cam aşa: http://www.noapteaiguanei.ro/?m=200906
Un "slalom" printre colici, dinţi, măsele, nopţi nedormite, activităţi casnice şi… multe griji.
Foarte multă lume consideră că este "perioada de vis şi odihnă" a mamelor. Omul care n-a avut copil de crescut şi ştie multă teorie? Zice…:"bă', ce viaţă p'astea! Stau acasa 2 ani, şi mai primesc şi bani de la stat pentru asta, ce viaţă, domne'!"
Primul amendament – banii nu sunt "de la stat" – sunt bani din contribuţia fiecărei mame, plătiţi înainte de a naşte copilul.
În plus, "stă" acasă şi din pricina inexistenţei unui unui sistem care să susţină natalitatea: creşe, grădiniţe şi bone autorizate.
Întrebarea este… mai există viaţă "după copil" sau începând din momentul naşterii o condamnăm pe mamă?
--
Visitor Ip: 89.136.166.168
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu