Autor:: http://www.noapteaiguanei.ro/?p=4104
Articol: Uităm mult prea des un mare adevăr: cuvintele sunt permanente. Cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi a spus ceva ce şi-a dorit să fi putut lua înapoi. Pot fi ignorate ori iertate – uitate însă… niciodată.
Copil fiind, mama îmi spunea mereu: gândeşte de două ori înainte de a deschide gura. Pe atunci nu am înţeles sensul uriaş al vorbelor ei. Când l-am înţeles, deja făcusem o gafă. Nu a fost uitată. Şi nici iertată. Copil fiind, de un Crăciun, tata a cumpărat împreună cu fratele lui… un porc. M-a luat de mână într-o dimineaţă, să „mergem să tăiem porcul", acasă la unchiul meu. Pe drum, mă „rodea" o mare grijă. Voiam să ştiu dacă este porc sau scroafă. Dar, negândind prea mult cum trebuie să pun întrebarea, dialogul cu tata a sunat cam aşa: http://www.noapteaiguanei.ro/?p=4104
--
Visitor Ip: 194.102.249.197
uitate însă… niciodată..... da
RăspundețiȘtergereCiozvarta de articol. Pacat!
RăspundețiȘtergere