Profei de română, cu preţuire...

Despărţirile sunt de fiecare dată dificile şi dureroase pentru că aduc o umbră de tristeţe pe chipurile fiecăruia dintre noi. Dar aduc, deopotrivă, şi amintiri dintre cele mai plăcute, mai ales când vine vorba de o persoană minunată, o profesoară extraordinară, un suflet sensibil, aşa cum este doamna profesoară Ştefania Constantinescu.

Mai întâi de toate, doamna profesoară este un om frumos care, prin tot ceea ce face, îi învaţă şi pe alţii să trăiască frumos. Dacă stai măcar câteva clipe în preajma dumneaei, te încarci cu energie pozitivă, inima îţi palpită în acelaşi ritm cu universul, iar sufletul capată parcă aripi. Rămâi de-a dreptul marcat când dumneaei te introduce, prin aproape angelica-i căldură sufletească, în lumea literaturii, o lumea a frumosului pe care nu ai mai vrea s-o părăseşti niciodată. Aţi pătruns în sufletul familiei 11 A aproape insesizabil, fără niciun efort suplimentar. Timp de 3 ani, inimile noastre au bătut la unison cu inima unui om solar, a unui spirit plenar, ceea ce nu poate decât să ne bucure şi să ne onoreze. Întotdeauna demnă şi făcând din eleganţă o atitudine nu vizibilă, ci memorabilă, dumneavoastră, doamna profesoară, aţi ştiut să ne hrăniţi zilnic sufletul cu cunoaştere. Aţi fost cea care, printr-o vorbă bună sau un citat inspirat, aţi făcut să apară măcar un zâmbet sincer de copil pe chipurile noastre uneori prea încruntate. Zi de zi, aţi venit la şcoală cu nemărginită plăcere şi cu inima larg deschisă, dăruind fără a cere nimic în schimb.

Se spune că profesorii ideali sunt cei care se folosesc pe ei înşişi ca punţi peste care îi invită pe elevii lor să treacă, apoi facilitându-le această trecere, se retrag fericiţi, încurajându-i pe elevi să creeze poduri ei singuri. Asta aţi făcut dumneavoastră: aţi fost puntea noastră spre cunoaştere, spre învăţare, spre descoperire. Ne-aţi arătat că sunteţi o maestră a simplificării şi un duşman al simplismului. În sufletul unor boboci aţi făcut să rodească pasiunea nebună pentru literatură, pentru lectură. Din dragostea dumneavoastră pentru literatură ne-aţi dat şi nouă frânturi zilnice. Pentru că iubirea naşte iubire, în timp, matematicienii de la 11 A au devenit avizi după literatură, ne-am regăsit în multe dintre cărţile pe care ni le-aţi propus spre lectură. Exigentă şă dominată de un profesionalism desăvârşit, ne-aţi ajutat să realizăm studii de caz pe care cu siguranţă nu le vom uita niciodată. Pe această cale, vreau să vă mulţumesc din nou în numele colectivului 11 A pentru că ne-aţi îndrumat să cunoaştem mari scriitori şi critici. O astfel de profesoară-model a ridicat profesia la nivel de artă măiestrită: arta de a face sufletul să vibreze. Mărturisesc că doamna profesoară ne-a spus, la ultima oră, cu o sinceritate dezarmantă şi o privire scăldată de lacrimi curate, că la literatură nu ar trebui să se pună note. De ce? Pentru că sufletului nu-i poţi da notă. Da, sunteţi un izvor nesecat de înţelepciune, o enciclopedie vie, o persoană care trăieşte prin literatură. Ştim cu toţii şi simţim că ne iubiţi pe fiecare în parte şi vă asigurăm că iubirea aceasta este reciprocă pentru că fără prietenie nu e dragoste, iar fără dragoste nu e prietenie.

Nu numai în calitate de profesoară, ci şi de prietenă, v-a păsat întotdeauna de noi, ne-aţi arătat unde greşim, ne-aţi lăudat, ne-aţi felicitat. Din toate acestea am avut de învăţat...

Profesorul mediocru spune. Profesorul bun explică. Profesorul superior demonstrează. Profesorul desăvârşit inspiră. Asta aţi făcut dumneavoastră pentru noi: ne-aţi inspirat continuu să creştem şi să ne dezvoltăm frumos şi aţi creat pentru clasa 11 A paradisul lui Jorge Luis Borges care spunea: „Eu mi-am imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alţii şi-l pot închipui ca un palat, eu l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă şi aici mă aflam eu.”

La ultima oră de curs din acest an, aţi spus despre 11 A că suntem un cadou pe care vi l-a trimis divinitatea. Aţi spus-o cu căldură şi preţuire. Cu toţii am rămas fără grai. Acum însă vrem să vă spunem că dumneavoastră sunteţi profesorul, prietenul şi părintele model pe care orice elev din lume şi l-ar dori în preajmă. Aţi fost şi rămâneţi pentru nou un model desăvârşit, un prieten adevărat şi un OM cu litere mari.

Dacă în cei 3 ani petrecuţi împreună ne-aţi măgulit spunându-ne adesea „sunteţi extraordinari, copii!”, a venit momentul ca întreaga clasă 11 A să se plece cu drag şi recunoştinţă în faţa dumneavoastră, să vă mulţumim din suflet pentru absolut tot ce aţi făcut pentru noi şi să spunem cu inima larg deschisă, la unison: sunteţi extraordinară, doamna profesoară! ! ! Plecaţi... pentru a rămâne!

P.S: Ăsta e "discursul" (varianta necenzurată) pe care l-am rostit la festivitatea de premiere, ca un semn de preţuire pentru profa noastră dragă care a ieşit la pensie. Simt că trebuie să-l împart cu voi.

Nu mă pot abţine să vă arăt şi vouă ce înseamnă pentru mine un OM FRUMOS, aşa cum este fosta mea profesoară de română. Emisiunea a fost filmată astă-vară. Vizionare placută! Merită!

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE