Avatar

Am mers deunazi la cinematograf. Nu mai fusesem de cateva luni. Am vazut Avatar, filmul despre care se tot vorbeste in ultima perioada cam mult si cam degeaba. Cu siguranta o sa fie nominalizat la Oscar pentru efecte speciale. Poate il si obtine; atata doar. Povestea nu imi spune nimic. E ceva de genul unei epopee grandioase intesata cu pilde ecologice. Pe semne este ultimul trend peste Ocean. Omenirea (rea si cu actiuni nefaste ca de obicei) cucereste o planeta unde natura are alte proportii, aproape virgine si unde salasluiesc fiinte uriase cu un comportament si chipuri bizare. Imaginile mi-au evocat oarecum cucerirea maiasilor, incasilor, aztecilor de catre conchistadori acum cinci secole. Realizezi rapid ca totul se face schematic dupa tiparul incetatenit acum un deceniu de fratii Wachowski in Matrix. Si apoi cu reluarea temei in multe alte pelicule precum Surrogates buna oara. Caci ca sa intri in universul altfel mirific construit pe computer al planetei ciudatilor trebuie mai intai sa fii cuplat la o matrice din lumea “normala”. Mi-a facut placere sa o revad pe “aliena” Sigourney Weaver, acuma trecuta de saizeci de ani, dar care a ramas la fel de convingatoare ca in urma cu ani. Inteleg ca filmul pierde mult daca nu e vazut in “3D”. Asa o fi, poate doar spectacolul efectelor speciale. Dar in genere Avatar e un film slab, care nu-ti lasa prea multe amintiri dupa ce ai pasit afara din sala de proiectie. Acelasi erou (Sam Wortinghton), acelasi antierou (excelentul Stephen Lang in rolul unui colonel cuprins de dementa distrugerii) si aceiasi telenovea de care cinematografia contemporana e plina. Vad ca in baza de date IMDB filmul a sarit pe pozitia 36! Are nota 8,7!! Sunt curios cine da notele astea: doar cinefilii de rand ori si ceva condeie critice? Oricum, daca nu l-ati vazut, n-ati pierdut mare lucru. O sa vina repede, peste cateva luni pe HBO, canalul acela de filme platite care difuzeaza cam o data pe an pelicule mai acatarii. James Cameron nu se dezminte. A mai vandut pietei mondiale cu largi repercusiuni in contul personal, o productie in stilul propriu, aducatoare de venituri colosale, cu care Romania ar scapa de grijile crizei interminabile, gata facuta pentru minti odihnite. Si totul invaluit cum scriam, in noua marota a lumii moderne: politica “verde”.
P.S. Am vrut sa postez si un segment din film pentru ilustrarea cuvintelor mele, dar lacomia producatorilor e atat de mare incat cele doua minute de pe Youtube sunt blocate de expresia. "Embedding disabled by request". Comentariile sunt de prisos...

Un comentariu:

  1. Salutare!
    Povestea este EDIFICATOAREA!
    Intr-o idee a prins intraga istorie umana.
    Restul cuvintelor sunt de prisos!
    Politica este aceiasi, doar culoarea se schimba.
    Avertizarile sunt aceleasi, ochiul percepe diferit, functie de informatia acumulata in timp.

    RăspundețiȘtergere