Exercitiile fizice ne pot salva sanatatea mentala
După
actuala dinamică, se estimează că în câţiva ani depresia va ajunge să
fie a doua afecţiune ca răspândire pe glob. Dar nu numai depresia
ameninţă omenirea. Majoritatea bolilor mentale au o răspândire aproape
epidemică la nivelul societăţii actuale. Spre exemplu, în America,
conform Institutului Naţional pentru Sănătatea Mentală (NIMH), 26,2% din
populaţia peste 18 ani suferă de o boală mentală. Aceasta înseamnă
peste 57,7 milioane de oameni, mai mult de o pătrime din populaţia
adultă a acestei ţări!
- 18,8 milioane suferă de depresie (9,5% din populaţie), din care 15% comit suicid;
- 40 milioane sunt marcaţi anual de anxietate (18,1%);
- 2,2 milioane suferă de comportament obsesivo-compulsiv (1%);
- 2,4 milioane suferă de schizofrenie (1,1%);
- 6 milioane suferă de atac de panică (2,7%);
- 7,7 milioane de stres post-traumatic (3,5%).1
Deşi am dat doar exemplul Americii, unde
statisticile sunt mult mai uşor de găsit, bolile mentale fac ravagii în
toate ţările dezvoltate. Spre exemplu, conform Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii, 15% din populaţia acestor ţări suferă de depresie. În
România, populaţia care suferă de depresie se ridică la limita de vârf a
Comunităţii Europene, adică peste 3 milioane de români – un procent de
15% din întreaga populaţie a țării!
Dar cum să nu i se strice mintea omului
modern, când stresul depăşeşte cu mult capacitatea creierului de a
rezista, modul de viaţă în sine este bolnav şi patimile cele mai
diverse, conflictele, frustrările, complexele şi alte solicitări psihice
macină întreaga populaţie a ţărilor dezvoltate? Televiziunea şi
internetul, jocurile pe calculator şi pornografia sunt ele însele
importanţi factori de risc în apariţia depresiilor, a deficitului de
atenţie cu hiperactivitate, a pierderilor de memorie, a dependenţei şi
depresiei etc. Din păcate, nici copiii nu scapă neatinşi de morbul bolii
mentale. În America, spre exemplu, 2,5% dintre copii suferă de
depresie, în timp ce în România ponderea se pare că este cu mult mai
mare. Desigur, lipsa afectivităţii părinţilor, certurile dintre aceştia
şi divorţul sunt printre cele mai importante cauze ale depresiei la
copii. La noi, un factor semnificativ îl constituie lipsa de acasă a
unuia dintre părinţi, plecat la lucru în străinătate.
Bolile mentale au însă şi o cauză
organică, determinată fie de alimentaţie, fie de medicamente gen
antidepresive, anticoncepţionale sau chiar de cure de slăbire. Privind
alimentaţia, e bine de ştiut că multe dintre alimentele prelucrate
conţin substanţe care au un efect depresiv – în mod paradoxal, produse
în multe cazuri tocmai de companiile farmaceutice care livrează pe piaţă
şi antidepresivele2.
În fine, bolile mentale, în multe
cazuri, nici nu ar fi chiar atât de periculoase dacă nu ar interveni
chiar medicalizarea acestora. În mod evident, ştiinţa a progresat mult
în cercetarea creierului şi sunt medicamente care ajută la stabilizarea
situaţiei în boli precum schizofrenia, psihozele afective şi chiar
depresiile severe, însă şi aceste medicamente trebuie luate cu mult
discernământ – adică eliminate treptat în momentul în care este depăşită
criza, concomitent cu aplicarea altor terapii nemedicamentoase. Spunem
aceasta deoarece majoritatea medicamentelor pentru afecţiuni psihice au
grave efecte adverse, cum ar fi chiar cronicizarea bolii. Din păcate,
dorinţa de câştig a companiilor farmaceutice este mult mai mare decât
interesul faţă de sănătatea mentală şi vindecarea oamenilor bolnavi.
Companiile farmaceutice nu sunt instituţii filantropice şi nici nu sunt
mişcate de o etică creştină. Astfel că, la mijloc fiind profitul,
medicaţia recomandată în afecţiunile psihice ajunge să fie un important
factor de risc pentru populaţie în general.
Ai o depresie postnatală, una cauzată de
stresul de la serviciu, de vreun necaz în familie, deces sau un divorţ,
sau pentru o mie de alte motive – dacă abordezi medicul, te poţi trezi
că iei un antidepresiv care te poate face dependent pe viaţă. Vrei, nu
vrei, devii clientul sigur al companiilor farmaceutice! Spunem aceasta
deoarece apelarea la antidepresive atunci când afecţiunea poate fi
tratată prin alte mijloace presupune riscul agravării bolii.
Antidepresivele cresc cantitatea unor
neurotransmiţători precum dopamina, serotonina şi noradrenalina,
prelungind în genere timpul în care aceştia se află în spaţiul
intersinaptic. Problema este însă aceea că antidepresivul afectează
mecanismul de producţie şi recepţie al neurotransmiţătorilor, încât,
fără antidepresiv, respectivele mecanisme nu-şi mai îndeplinesc funcţia
nici măcar cât o făceau înainte de începerea tratamentului. Studiile
vorbesc despre apariţia unui fenomen de neuroadaptare, în care sunt
auto-blocaţi sau pur şi simplu distruşi receptorii serotoninici în cazul
consumului de antidepresiv3. Astfel că medicamentul funcţionează în
acest caz ca un drog, dând dependenţă, agravând simptomatologia în cazul
în care nu mai este luat. În felul acesta, companiile farmaceutice nu
vor avea decât de câştigat, lucru vizibil în cotarea lor la bursă.
Câştigul global numai din vânzările din domeniul medicamentelor
psihiatrice se ridică la imensul profit de 80 miliarde dolari anual.
Evident, aceasta în condiţiile în care peste 200 de milioane de oameni
consumă regulat astfel de medicamente. Ce putem face pentru a nu ajunge
şi noi clienţii marilor companii de medicamente psihiatrice?…
Există şi alte terapii,
nemedicamentoase, ale bolilor mentale, care, potrivit cercetărilor, pot
ameliora sau chiar vindeca depresiile şi alte boli psihice – în funcţie,
bineînţeles, de gravitatea lor. Acestea însă nu sunt deloc profitabile,
de aceea nu sunt incluse în protocoalele medicale studiate în
facultăţi.
Cea mai simplă metodă, aflată la
îndemâna oricui, este exerciţiul sau efortul fizic. De la începutul
secolului al XX-lea şi până astăzi s-au realizat sute de studii care
demonstrează beneficiile imense pentru sănătatea mentală aduse de
exerciţiile fizice regulate. Rezultatele cercetărilor, care au implicat
sute de mii de persoane, nu pot fi contestate de nici un membru al
comunităţii ştiinţifice, de aceea se şi preferă păstrarea tăcerii sau
pur şi simplu eludarea acestei terapii din protocoalele medicale
învăţate în şcolile de medicină. Aşadar, deoarece în zonă se mişcă
foarte mulţi bani, suficient cât să fie cumpărate institute de
cercetări, politicieni şi psihiatri, lumea suferă şi va suferi din ce în
ce mai mult de diverse afecţiuni mentale, deşi ameliorarea şi chiar
vindecarea poate fi atât de aproape. Cercetările dovedesc efectele
pozitive ale exerciţiilor fizice pentru majoritatea bolilor mentale:
anxietate, depresie, atac de panică, schizofrenie, demenţă Alzheimer
etc.
Anxietatea
Anxietatea este o stare de nelinişte patologică, teamă, îngrijorare, însoţite de multe ori de tulburări fiziologice.
Sunt cunoscute şase meta-analize care au
luat în considerare între 5 şi 159 de studii4. Concluzia acestor
meta-analize, bazată pe studii care au implicat sute de mii de subiecţi,
este că exerciţiul fizic are o legătură semnificativă cu reducerea
anxietăţii. Efectele depind de gravitatea anxietăţii, dar şi de natura,
intensitatea şi durata exerciţiilor efectuate. Spre exemplu, din aceste
meta-analize rezultă că efectele cele mai puternice apar când:
(a) exerciţiul este
„aerobic” (de exemplu: alergatul, înotul, ciclismul), spre deosebire de
cel non-aerobic (de exemplu: handbalul, exerciţiile la sală);
(b) durata programului de formare aerobic este de cel puţin 10 săptămâni şi, de preferinţă, mai mare de 15 săptămâni;
(c) subiecţii au avut
iniţial o condiţie fizică slabă sau niveluri mai ridicate de anxietate.
Când spunem „niveluri mai ridicate de anxietate”, le avem în vedere şi
pe cele care includ problemele coronariene şi atacul de panică5.
Depresia
De la începutul secolului al XX-lea şi
până la jumătatea anilor ’90 s-au realizat peste o sută de studii care
au analizat relaţia dintre exerciţiile fizice şi depresie. După 1990, la
aceste studii s-au adăugat cel puţin încă cinci meta-analize, care au
luat în considerare între 9 şi 80 de studii realizate anterior.
Concluzia acestor meta-analize a fost aceea că exerciţiile fizice au un
adevărat efect antidepresiv, care depinde în magnitudine de următoarele
condiţii:
(a) programul de antrenament se desfăşoară pe o durată mai mare de nouă săptămâni şi a implicat mai multe sesiuni;
(b) efectele sunt
proporţionale cu durata exerciţiilor, intensitatea acestora şi numărul
de zile pe săptămână în care au fost realizate.6
Concluzia este aceea că exerciţiile
fizice sunt cel puţin la fel de eficiente ca terapiile tradiţionale. Ele
pot fi folosite pentru tratamentul depresiei, chiar şi a afecţiunilor
mai severe, mai cu seamă pentru că oferă beneficii remarcabile pentru
starea generală de sănătate a individului.
Aceleaşi dovezi ştiinţifice sunt aduse
şi pentru beneficiile aduse de efortul fizic în privinţa unor boli
mentale mai grave sau a unor constante psihice precum stima de sine,
starea de spirit pozitivă sau, pur şi simplu, privind favorizarea unui
somn odihnitor. Psihopedagog Silvia Crivean, Material aparut in nr 25 al revistei Familia Ortodoxa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu