: Clovnii

*:	Clovnii
Poze:
:
*:	Viaţa era din ce în ce mai toxică, Toţi oamenii trăiau altceva, O parodie a propriei existenţe, În care ei îşi luaseră la revedere De la ei înşişi. Alegând să le facă altcineva cinste Cu o altă viaţă, cu o realitate copleşitoare, de spectacol. Toţi trăiau în pielea actorilor pe care îi jucau, Fără detaşare, rolurile li s-au prins pe faţă, De suflet, neştiind că evenimentele curente Sunt trecătoare, curente şi evenimenţiale, Trăind cu vina propriei lor încercări De a supravieţui zilei de mâine, Doar mâinele curgându-le prin vene, Aservindu-i, ca să nu-i ucidă foamea, Nu mai există idei, doar umilinţe, Nu mai există duetul, tangoul cu soarta, Nici zurbagii deranjanţi, Ci numai oi unice, Gata să dea pastramă Din turma aceasta, Sperând că nu e rândul ei. Bine că a mai rămas ceva, Deşi e clar, Asta nu este viaţă !