"Experimentul Pitesti "

62 de ani de la începerea “Experimentului Piteşti”, Noua Dreaptă Argeş nu uită!

Subiectul: Istorie

Filiala Noua Dreaptă Argeş alaturi de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, a comemorat 62 de ani de la începerea groaznicului proces de exterminare a elitei legionare, la închisoarea care se afla la doar câteva zeci de metri de locul unde, astăzi, o mână de patrioţi, ne-am rugat pentru zecile de oameni care au fost ucişi într-un mod bestial. În toate manualele de istorie din lume, în cărţile de psihosociologie sau de politologie, acest proces poartă denumirea de ,,Experimentul Piteşti”.
Secolul XX a doborât de câteva ori recordul mondial în criminalitate şi oroare: 10 milioane de oameni ucişi în primul război mondial, 55 de milioane în al doilea război mondial, 10 milioane de oameni ucişi în numele nazismului şi peste 100 de milioane ucişi în numele comunismului.Trebuie să facem imposibilă repetarea unor asemenea catastrofe. Crimele nazismului au fost condamnate just şi exemplar. Crimele comunismului (care continuă să existe, spre ruşinea omenirii) trebuie condamnate la fel. Acest lucru este posibil numai prin cunoaşterea întregului adevăr. Incredibil, dar nu se ştie aproape nimic despre cea mai diabolică crimă a comunismului: genocidul sufletelor care a avut ca scop generarea “omului nou”. Acest genocid, în forma lui extremă, a început în România în 1949, la penitenciarul politic din Piteşti, sub forma unui experiment nici măcar închipuit vreodată: “reeducarea” deţinuţilor prin torturarea continuă, fizică şi sufletească, chiar de către colegii de detenţie.
“Reeducaţii” erau obligaţi să se autodenunţe, să se nege pe sine, să-şi denunţe şi să-şi renege familia, prietenii şi iubita, adică să-i “demaşte” dezicându-se de ei, de tot ce aveau mai sfânt, batjocorind credinţa în Dumnezeu şi Sfintele Taine. “Reeducatorii” îi obligau să participe la veritabile ritualuri satanice antireligioase. În final, “reeducaţii” erau obligaţi să devină “reeducatorii” altora, adică torţionari. Cei care refuzau, erau obligaţi să se “reeduce” din nou, până acceptau rolul de “reeducator”; dacă continuau să refuze, riscau să fie ucişi. Mulţi au încercat să se sinucidă pentru a scăpa de infern, dar foarte puţini au reuşit.
Subliniem că nu există cuvinte pentru a descrie cu adevărat tot ceea ce au îndurat aceşti tineri anticomunişti (in jur de 2000), majoritatea fiind studenţi cu simpatii legionare, în momentul arestării. De menţionat este faptul că aproximativ 90% dintre ei erau foşti legionary, tineri care scăpaseră de teroarea regimului carlist, de gloanţele de pe frontal celui de-Al Doilea Război Mondial. .. De teroarea comunistă, nu au reuşit să scape însă. Din păcate, urmele distrugerii elitei, în acei ani întunecaţi, din 1949 şi până în 1953, sunt vizibile şi astăzi. La peste 65 de ani de la instaurarea comunismului în România, Piteştiul este roşu, cu autorităţi şi locuitori care au uitat nenorocirile petrecute în aceste locuri.
Finalmente însă, genocidul sufletelor nu a fost posibil tocmai pentru că sufletul este nemuritor. Aceasta a fost speranţa celor condamnaţi la moartea sufletească. Numai credinţa în Dumnezeu i-a salvat.
“Experimentul Piteşti” este aproape necunoscut chiar şi în România. Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiul Nobel pentru literatură, a considerat experimentul ca “cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”. Istoricul François Furet, membru al Academiei Franceze, îl descrie ca “una dintre cele mai cumplite experienţe de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastră”.
Biroul de Presă al Noii Drepte Argeş
http://blog.nouadreapta.org/