Clientela politica

“Pentru treizeci de mii de clienti politici, pierdeti noua milioane de voturi” se pare ca le-ar fi spus Traian Basescu parlamentarilor PDL la intalnirea de taina de la Snagov. S-o recunoastem, omul spune lucrurilor pe nume, dar cam atat. Ma indoiesc ca va renunta cineva la clientela politica din teritoriu, caci la mijloc e un intreg lant de complicitati greu de inchipuit pentru neinitiatii in fantasmele mizerabile ale politicii romanesti. Cel mare il numeste pe cel imediat inferior lui, acesta pe cel de sub el si tot asa. Cel care da bani este mereu cel situat pe treapta cea mai de jos in ierarhie. Si cum e nevoie de multi bani prin urmare de numerosi clienti politici, de cumetrii ordinare si nepotism fara scrupule, nimeni nu este dispus sa renunte la acest mod otravit de a face politica.
 Domnul Basescu si-a racit gura de pomana la intalnirea de alaltaieri si o stie si el mai bine ca toti. Partidul Democrat-Liberal a adus acest mod infam de a face politica inaugurat de pesedeii anilor ’90, la un nivel de acaparare si in acelasi timp de obturare a vietii social-politice greu de imaginat. Ne vom fi intrebat unde sunt banii tarii care s-au furat prin devalizarea non-stop a resurselor Romaniei vreme de doua decenii. Raspunsul e cat se poate de simplu: in buzunarele unei clientele de partid, mai mereu aceiasi indiferent de formatiunea politica aflata la un moment sau altul la conducere. In fapt e vorba de nu mai mult de cinci sute maxim o mie de indivizi care au prosperat incredibil de mult intr-un rastimp foarte scurt. Nu vreau sa fiu inteles gresit, nu sunt un adept al egalitarsimului, ba din contra. Dar sunt ferm impotriva afacerilor cu statul din care s-au ingrasat peste masura tot felul de lefegii care in conditii normale nu sunt in stare sa vanda pe piata libera un kil de mere . Ceea ce e cu totul de speriat e faptul ca nici in al doisprezecelea ceas genul acesta de politica nu pare a se opri, pentru ca imbogatitii tranzitiei au investit in campanii si acuma isi vor banii inapoi. Cecul insa e platit de noi toti, adica de catre cei saraci. Caci definitia neaosa a capitalismului spune simplu: “cine are i se va da, cine n-are i se va lua”.
In ritmul acesta nebun, Romania isi va pierde identitatea nationala in cateva decenii caci in loc sa luam masuri , sa revolutionam viata social-politica, asistam impasibili cum tara ni se scurge printre degete. Nu stiu de ce, dar am sentimentul ca nepotii si stranepotii nostri vor invata la istoria studiata in alta limba decat cea romana, ca pe aici prin aceste locuri, candva a fost o tara care avea de toate, “campie, mare, munte, clima perfecta” dar aproape deloc caractere.

3 comentarii:

  1. Sa facem ce-am facut in anii '90. Sa crestem pensiile si salariile nominal cu 10-20%, si in timpul asta sa-l convingem pe nenea Isarescu sa tipareasca bani la greu , a.i. inflatia sa se duca la 40-50%. Ce conteaza ca in felul asta veniturile reale scad cu 20-30%, scrie pe fluturasul de pensie ca e mai mare decat cea de luna trecuta cu 10%?

    RăspundețiȘtergere
  2. Şi-apai'.. astazi e democraţie, maine.. mai vedem:)) Dar azi ın mod sigur e democraţie, nu, nu are a face cu voinţa poporului cum mulţi naivi ındoctrinaţi de teorie ar putea crede, ci e democraţie pentru ca se VOTEAZA..:))

    RăspundețiȘtergere
  3. 2010 anul bowling-ului pentru ROMANİ!:))
    Romania este o tzara de jucatori!!
    Ei, votatzii, la serviciu iar voi, votantzii, la primire...Altfel spus ei arunca bilele şi voi o facetzi pe popicele!

    Numai Bine.. popice conatzionale! Mai povestim, daca ramanem în picioare !

    :))

    RăspundețiȘtergere