Up In The Air

"The slower we move, the faster we die."
Am scris pe blogul personal că din cele cinci nominalizări pentru categoria Cel mai bun film - Dramă din cadrul premiilor Globurile de Aur, nu am văzut două: Up In The Air şi Precious: Based on the Novel Push by Sapphire. Nu am negat faptul că nu mă tentează să văd Precious datorită poveştii pe care am sentimentul că am mai văzut-o, deşi sunt aproape sigur că o să-mi placă. Pe de altă parte, eram extrem de curios să văd Up In The Air: Jason Reitman (fiul unui alt mare cineast, Ivan Reitman a regizat printre altele Ghostbusters (1984)), George Clooney, nota 8.1 din 14.000 de voturi pe IMDb, 6 nominalizări la Globurile de Aur şi mare preferat pentru Oscaruri. Fiind un cinefil înrăit, dar şi un Tarantino geek, mizam foarte tare pe Inglourious Basterds, de altfel un film absolut genial, să ridice statueta pentru categoria mai sus amintită. Aseară am văzut Up In The Air şi nu pot să spun decât că nu ştiu ce să spun.


Up In The Air este un film extraodinar. Jason Reitman a regizat şi Juno (2007), cel mai slab film (în opinia mea) dintre cele nominalizate la Oscar pentru cel mai bun film. Juno a fost pe lângă No Country For Old Men un fel de Shakespeare in Love pe lângă Saving Private Ryan în 1998, numai că de data asta s-a făcut dreptate. Însă pe lângă scenariul ameţitor, Juno mai avea ceva, o atingere regizorală. Această atingere se regăseşte şi în Up In The Air şi îi aparţine lui Jason Reitman. La cei 32 de ani ai săi, cineastul îşi lasă deja amprenta inconfundabilă pe filme, este un fel de muzică a lui Danny Elfman sau decorurile lui Tim Burton. Le vezi, le auzi, le recunoşti.
Up In The Air îl are în prim plan pe personajul lui George Clooney, aflat în continuă mişcare pentru a-şi îndeplini funcţia de "debarasator". Urât spus "debarasator", dar Ryan Bingham exact asta face, suplineşte datoriile unui manager şi le spune angajaţilor că au fost concediaţi. 11 luni din 12, cu o tehnică impecabilă pusă la punct, el se află pe drumuri, dintr-un stat în altul dar, mai mult decât atât, îi place ceea ce face. Lucrurile vor lua o întorsătură neaşteptată în momentul în care va fi anunţat că postul său va fi desfiinţat. Cam atât.
Ca şi whiskey-ul, George Clooney a devenit mai bun o dată cu trecerea timpului. Nu mai este doctorul chipeş din E.R. (Spitalul de Urgenţă), nu mai este Batman, nu mai este nici un agent guvernamental ca în Peacemaker (1997) şi nici hoţul şarmant din Trilogia Eleven. George Clooney este desăvârşit. Un rol foarte bun în Syriana (2005), un rol excelent răsplătit cu Oscar în Michael Clayton (2007) şi regizarea unui film cu 6 nominalizări oscariene, Good Night and Good Luck (2005) au pus bazele şi au cimentat statutul de actor de top (nu de încasări) şi un regizor de perspectivă. În Up In The Air, Clooney pune cireaşa pe tort în timp ce ne poartă pe toţi în călătoriile lui de afaceri.
Vera Farmiga, Anna Kendrick şi Jason Bateman par a fi fost aleşi încă din stadiul incipient al scenariului, altfel nu se poate explica simbioza dintre actori şi personaje.
Scenariul, semnat, în parte, de Jason Reitman este delicios de amuzant şi dureros de adevărat. În scenele în care oamenii sunt puşi în situaţia de a afla că au fost concediaţi, noi, spectatorii, alegem să empatizăm cu ei şi parcă îţi vine să-l iei la palme pe Ryan Bingham când îţi vorbeşte de perspective de viitor la 57 de ani. Dar problema este tratată în aşa fel şi susţinută de nişte argumente care nu te fac decât să dai din cap a aprobare şi să exclami "Poate că are dreptate". Nu sunt vorbe dulci, nu sunt vorbe de duh, nu sunt argouri ca în Juno, nu sunt şoapte, ci cuvinte care pur şi simplu reflectă adevărul.
Ca ultim punct aş vrea să subliniez coloana sonoră a filmului care contribuie din plin la creionarea unei stări. Nimic epic care să dea filmului un sentiment de suprarealism, dar mai degrabă simplu, acorduri fine şi bine inserate în funcţie de scenă.
Up In The Air este un film excelent datorită regiei, datorită actorilor, datorită scenariului, datorită realităţii reflectate fără exagerări, datorită comicului de bun simţ şi datorită mesajelor pe care le transmite. Cu siguranţă este un film pe care trebuie să îl vezi de 3-4 ori pentru a aprecia adevărata sa valoare, însă pentru asta trebuie să te îndemne chiar el, filmul, ceea ce Up In The Air face.
Da, Up In The Air este acolo sus lângă Inglourious Basterds pe anul acesta şi nu aş putea alege dintre acestea două decât cu pistolul la tâmplă. Recomand cu cea mai are încredere, deşi nu este un film pentru oricine.
"We are not swans, we're sharks"

Rating:
IMDb: 8.1 / 10
RottenTomatoes: 90%
Nota mea: 10 / 10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu