REALITATILE BUCEGILOR (1)

Titlu: REALITATILE BUCEGILOR (1)
Autor: Cristiana
Articol: (cu respect, pornind de la o discutie cu prietenii mei despre cartea „Viitor cu cap de mort")

DESPRE TRECUTUL NOSTRU, IN ECHILIBRU SI CU DEMNITATE
Pentru că sunt la primul meu articol pe care vi-l prezint, va spun „Bine v-am gasit!" si sa ne reintalnim intotdeauna cu placere si curiozitate !!!
Pornesc de la aceasta carte, pentru ca este citita si rascitita de dvs., dar nu vreau sa fac aici o recenzie sau o analiza a adevarurilor sau neadevarurilor din cuprinsul ei. Ea mi-a facut o impresie… cum sa spun, ca sa pastrez o nota de respect… au fost in ultimii 10 – 15 ani si carti mult mai clare, bine documentate, iar in ce privesc elementele autohtone… îmi pare rau ca deocamdata nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu autorul.
Si mai ales incep cu aceasta carte, deoarece as dori sa scriu in continuare despre ceea ce vad pe Platoul Bucegilor, sau in interiorul muntilor de aici, chiar daca povestirile mele vor avea iz ezoteric uneori. Sau deseori!!
Exista intr-adevar tuneluri create inca din stravechimi, dar nu despre ele vreau sa vorbesc acum. Exista – si clarvazatorii pot sa studieze in directia asta, chiar i-as ruga – si canale exterioare si interioare eterice (de obicei se foloseste expresia „energetice", cu care insa nu sunt intrutotul de acord, si poate vom discuta candva, daca se va dori). Sunt canale care traverseaza intreaga planeta, o infinitate pentru ochii nostri, de forme, grosimi, directii nenumarate. O dantelarie uluitoare, eterica, matrice pentru constituirea planetei propriu zise, dar si pentru biosistemul ei marunt.
Dar nici despre canalele eterice (energetice) transcontinentale nu vreau sa discut deocamdata.
Ca sa departejez acum realitatea de neintelegerea unor texte mai vechi sau mai noi, care probabil au inspirat cartile din aceasta serie, trebuie s-o luam incet, treptat.
Asadar, au existat de-a lungul timpului descoperiri ale unor tuneluri reale, infundate la un moment dat, desfundate in alte momente ale istoriei, de care oamenii s-au folosit, fara sa stie de cand, de catre cine si in ce scop au fost create. Multi clarvazatori au vazut lucruri importante de-a lungul timpului, insa permisiunea social-religioasa si volumul destul de redus al cunoasterilor pe care ni le putem lua, in general, din mediul de trai, nu a permis detalierea: si au ramas la nivelul unor reprezentari, metaforice de multe ori, neluate in seama deseori.
Reprezentarile sunt bune, ca sa ne orienteze, dar nu sunt totul: ele pot fi sinteze, abstractizari in care trebuie intrat pentru a vedea ce se ascunde in interiorul lor. Si este necesar a fi facut acest lucru, ca sa depasim si teama de o astfel de abordare, dar si neincrederea celor carora le comunicam. Accesul este posibil oricui - dar depinde ce intelegem prin „acces". De multe ori credem ca un fel de acces este acela de a intra intr-o lume miraculoasa: caci suntem coboratori dintr-o lume miraculoasa - comparativ cu ceea ce am vazut pe Pamant in ultimile milenii - si abia asteptam sa ne intoarcem in acea lume. Iar acum se stie bine, in multe locuri, ca nu mai este mult pana ce mari grupuri spirituale vor pleca de pe Pamant, din acest sistem stelar, in locuri de o frumusete uluitoare, comparativ cu ceea ce trăim acum, pe Pamant. Dar si pe Pamant viata echilibrata, curata, frumoasa va inflori din nou...
Pe de alta parte, putem incepe prin a intelege ce este „poporul dac" si ce a fost inainte de a fi „dac". Si sa luam in considerare faptul ca romanii – latinii – i-au numit „daci", dupa denumirea unor arme ale lor (nici eu nu am stiut, am citit pe undeva). A trebuit sa acceptam ca poporul nostru sa fie numit astfel, caci au ajuns la noi, prin vremuri, mai mult cu aceasta numire… Dar stramosii nostri, cei care au existat aici din vremuri putin cunoscute inca, isi spuneau lor insisi geţi, sau gheţi – şi incepe sa fie treptat cunoscut acest lucru. Avem multe informatii lasate de elini sau romani, din vremuri masurate cu putin inainte de Cristos, si apoi cu putin dupa Cristos. Si despre ele vom discuta, candva.
Pe de alta parte, graiul acestui popor a fost latinizat cu forta in secolele anterioare zilelor noastre – si literatii stiu bine acesta lucru: a fost facut cu intentii bune, pentru a matura influentele slavone, grecesti, turcesti, etc. din patrimoniul graiului nostru. Era nevoie de un suport, si a fost gasit, si a fost folosit. Ajungem insa in aceste timpuri ale noastre cu un fel de dezorientare, neintelegand poate o lupta pentru supravietuire, pe care poporul a numit-o „rezistenta".
Dar acest popor are un trecut din care oameni de o spiritualitate deosebit de profunda si-a trimis antene puternice catre viitorul lor, pe care noi il putem numi azi „epoca contemporana". Adica, ne privim intr-un fel reciproc, prin panza timpurilor… Si avem nevoie sa cunoastem si acel trecut, si modul in care stramasii nostri percepeau timpul nostru de azi. Ca sa incepem sa cunoastem un astfel de trecut este nevoie sa devenim noi insine demni de cea care l-au creat. Sa ducem mai departe mesajul acelei lumi pe care am mostenit-o. E simplu - mesajul spunea asa: „Mergeti cu bine, cu sanatate, in vremurile care vor veni". Chiar daca vi se pare foarte simplu, nu este absolut de loc asa, caci se impletesc in comportamentele noastre si binele, si raul - pana acolo unde nici noi nu mai stim ce este cu adevarat binele si ce este cu adevarat raul. Vrem sa fim sanatosi, dar nu suntem. Nu am putut decodifica corect trimiterile lor. Decodificarile sunt in noi insa, asteptand sa fie descoperite.
Caci nici nu ne dam seama cat de multe necunoasteri avem. Si cat de multe dintre incredintarile proprii, daca nu se potrivesc cu cele ale altora, le numim „rele". O alta parte, daca nu sunt in conformitate cu standardele social-religioase cunoscute de noi – le numim tot rele. Chiar si cele mai inalte repere ale calitatii spirituale, materiale si culturale, pe care le avem in noi, le sfidam, de multe ori cu cinism, numind cruzimea – sinceritate.
Putem sa avem insa fiecare punctul sau de vedere, pornind de la cele mai simple lucruri pe care le facem – fara ca punctul de vedere al unuia sa fie rau – fata de al altuia.
Putem sa actionam dupa cum suntem noi insine, fara sa impunem, fara sa negam pe altii, si numai sa dam exemplu de comportament, de comunicare, de relationare dupa cele mai inalte si stabile standarde pe care le avem. Sa ne implicam profund in cunoastere, in echilibrarea ei, sa nu-i oferim dezechilibru, zgomot, barfa... Sa oferim lumii ceea ce dorim noi sa ni se ofere, avand grija sa vedem noi insine daca ceea ce ne dorim este sanatos, echilibrant pentru noi si pentru cei din jurul nostru.
Adica, cu alte cuvinte, sa fim sau sa devenim demni de trecutul nostru. De stramosii nostri.