Domnul Cristian Preda s-a trezit vorbind din baie. Ii cunosc de multa vreme opiniile, de pe vremea decanatului sau la facultatea bucuresteana de stiinte politice atunci cand era invitat adesea sa sustina comentarii politice pe la BBC Romania. Ii apreciam franchetea si puterea de a-si gasi cuvintele potrivite pentru lucuri nefiresti intamplate pe taramul atat de stufos al politicii. Acuma, de cand cu candidatura putugoiului Honorius Prigoana, domnul Preda intrat de ceva vreme intr-un con de umbra, a ales sa faca putina galagie. I se alaturase pentru moment si Sever Voinescu, dar acest din urma a dat inapoi. Pe semne ca s-a imbolnavit subit de “telefonita”. Cu siguranta au existat voci care l-au adus pe calea cea buna. Dar surprinzatoare pentru mine si observ ca mai putin pentru cei din media, a fost pozitia lui Teodor Stolojan care in linii mari sustine acelasi lucru: partidul are nevoie de o noua viziune asupra recrutarii cadrelor. Desigur, Emil Boc i-a pus rapid la punct pe “razvratiti”. A amestecat in discutie vorba aceea cu congresul. Asta stie si el si stiu toti cei care fac politica in PDL, ca sunt doar vorbe in vant. Legea o fac greii din tagma lui Blaga, Berceanu si Videanu. Poate sa fie cel mai deschis congres din lume. Mensevicii vor fi repede pusi la colt. Si daca Doamne fereste, am retrai vremurile lui Koba, ar primi mintenas si un glont in ceafa… Cine e ala care isi da la la geoale cand are toata puterea la care nu visa vreodata, in maini?
Sunt membru PDL de prin 2002, din perioada aceea cand Adrian Nastase incerca distrugerea partidului. Ne adunam la sedinte intr-o sala friguroasa si darapanata vreo zece-doispe’ insi si stateam la taclale. Lucrurile se desfasurau oarecum democratic. Nu era miza pentru care sa ne batem, nu erau posturi de impartit, era in schimb o placere sa “faci” politica. Apoi, lucrurile s-au schimbat. Noi, astia mai vechi am fost surpinsi de avantul celor care au simtit mirosul puterii si au dat ghes in vechea locatie acuma renovata. Au aparut tot felul de figuri care mai de care mai zambitoare. Curtea partidului s-a umplut de limuzinele unor oameni care nu aveau nicio legatura cu politica. Dar care voiau functii, contracte si implicit bani. Eu si altii am trecut mai spre coada pana am disparut de tot din peisaj. Oligarhizarea partidului nu se produce de ieri de azi. Nici macar de cand EBA a patruns prin taria taticului in PE. Ea este o meteahna a politicii romanesti, caci partidul politic nu e asa cum ar trebui sa fie, adica o pepiniera de cadre din care sa se recruteze elitele, este de fapt un recipient cu iz puturos in care sunt ingramaditi de-a valma oameni posedati strict de interese personale si atat.
“Elementul rasculativ” (vorba judecatorului craiovean de la CCR Ion Predescu) Cristian Preda va fi repede pus cu botul pe labe. Alternativa e cea a plecarii rapide dar pe usa din fata dintr-un partid care miraculous dar cat se poate de nociv reuseste sa ramana in picioare. Pentru multi ani de acuma incolo…
PDL nici macar nu exista in 2002...nici Basescu nici PNL-ul nu erau la guvernare...daca tot emitem pareri, poate le si verificam
RăspundețiȘtergereEi, am trăit şi eu prin 1990 revelaţia asupra a ceea ce înseamnă politica la români, deşi, în treacăt fie spus, bănuiesc că şi pe-afară sunt cam aceleaşi reguli, din moment ce ajung preşedinţi SUA tatăl şi fiul Bush şi era cât p-aci s-avem şi doi soţi (Clinton).. Atunci am realizat că politica nu-i o ştiinţă, ci e o luptă pentru ciolan, iar unii sunt mai dotaţi şi au stomac pentru asta. Latura de studii politice la care simţi că faci referire ar veni din preocuparea pentru viitor, dar, dacă-mi permiţi, una din trăsăturile fundamentale a mioriticului, de care politica nu putea scăpa, este tocmai neîncrederea funciară în viitor. Mai ales când vine vorba de ciolan, nu laşi pe mâine ce poţi smulge azi ! Azi este totul, mâine nu se ştie. De aceea, la noi, spiritul gospodăresc e în mare suferinţă şi suntem un popor cu memorie scurtă. Ce este acum sub nas e infinit mai important decât toată istoria sau întreg viitorul. "Aşa vrea muşchii mei !" e argumentul suprem. Din păcate, putem, ca un regizor profesionist, schimba cadrul camerei de filmat la oricare partid - vom găsi acelaşi lucru. Coada mioritică e pentru mojicii care aşteaptă spăşiţi doar pentru că nu pot accede în rândul şmecherilor care se bagă-n faţă. Vedem asta la supermarket, în circulaţie, în politică şi oriunde altundeva. Iar despre odrasle, sângele apă nu se face şi odrasla reprezintă o continuare a egoului - o cale spre nemurire. Raţionamentul e simplu... De ce ? Pentru că pot !
RăspundețiȘtergereBine Camelcutza, cum doresti...PD e bine? M-am informat de la sursa, ca doar eram pe acolo....
RăspundețiȘtergere