ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE TAINA MIRUNGERII

Titlu: ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE TAINA MIRUNGERII
Autor:: Veniamin Ilie
Articol: Sfânta Taină a Mirungerii se săvârşete după Sfânta Taină a Botezului, conform Sfintei Tradiţii şi Sfintei Scripturi. Această Taină o săvârşete numai preotul sau arhiereul, cu Sfântul şi Marele Mir, sfinţit doar de către Arhierei.

Ce reprezintă Taina Mirungerii?

Taina Mirungerii reprezintă sfinţirea cu Duhul Sfânt a celui botezat în numele Sfintei Treimi, după cum şi creştinii, la început, întâi au fost Botezaţi prin apă (Ioan, III, 5), spre iertarea păcatelor strămoşeşti de care a fost ruşinat Adam în tot locul, de când a fost izgonit din Rai, apoi prin sfinţirea Sfântului Duh. Botezul reprezintă doar curăţirea de păcate, iar Taina Mirungerii este sfinţirea de către Sfântul Duh a celui botezat.

În vremurile vechi-testamentare, Mirungerea Noului Testament era preânchipuită prin ungerea regilor (l Regi X, 1; XVI, 13; Psalmii LXXIX, 20). Acum, creştinii trebuie să fie împăraţi peste ei înşişi, peste poftele lor trupeşti, mai ales peste voia lor proprie, şi de aceea ca pe nişte împăraţi ne-a făcut pe noi, creştinii, Domnul (Apocalipsa 1, 6).

De când se săvârşeşte Taina Mirungerii în Biserică?

Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înfiinţat această Sfântă Taină, El primul trecând prin ea. Şi aceasta se adevereşte când, după ce a ieşit din apa râului Iordan, Duhul Sfânt s-a pogorât peste El, iar glasul Tatălui s-a auzit (Matei III, 16). Chiar şi Sfinţii Apostoli au trecut prin Taina Mirungerii, adică a pogorârii Duhului Sfânt, pe ei ungându-I Dumnezeu, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetlui pe noi şi a dat începătură Duhului, în inimile noastre" (II Corinteni, I, 21-22). De aceea când se săvârşeşte Taina Mirungerii, preotul ungând fruntea, pieptul şi spatele, ochii, obrajii, gura, urechile, mâinile şi picioarele, pronunţă formula: „Pecetea darului Sfântului Duh". Astfel, ungerea frunţii, înseamnă pecetluirea şi sfinţirea cugetului cu Legea Lui Dumnezeu, ca omul să cugete la mântuirea sufletului său; ungerea pieptului şi a spatelui semnifică pecetluirea şi sfinţirea inimii pentru a iubi pe Dumnezeu din toată inima şi din tot sufletul său, mai presus de orice, şi pe aproapele ca pe el însuşi, având pretutindeni dragostea, care este începătura tuturor virtuţilor; ungerea ochilor simbolizează pecetluirea şi sfinţirea acestor organe, luminătoare ale trupului şi sufletului, cu care să vadă toată frumuseţea creaţiei mâinilor şi cuvintelor Lui Dumnezeu, de a vedea cu ochii cei tainici ai sufletului tainele Sfintei Scripturi; prin ungerea obrajilor se pecetluieşte şi se sfinţeşte veselia omului de Dumnezeul său şi fericirea veşnică; apoi, ungerea gurii sfinţeşte acest organ spre cuvântarea celor mântuitoare, spre rugăciune şi spre cântări duhovniceşti; urechile se ung spre auzirea chemării Lui Dumnezeu, şi pentru a asculta cu luare aminte Poruncile Sale; după aceea se ung mâinile, pentru a le sfinţi, ca toată milostenia şi toate faptele cele bune să fie spre mântuirea sufletului şi spre viaţa veşnică; iar în cele din urmă se sfinţesc şi se pecetluiesc picioarele, prin ungerea cu Sfântul Mir, spre păşirea în calea mântuirii, spre a merge plăcut înaintea Lui Dumnezeu, în credinţă dreaptă, în adevăr şi-n virtute. Acestea toate desăvârşindu-se, tot omul se sfinţeşte, şi trupeşte şi sufleteşte. Iată, Mirungerea este ajutorul trimis de către Iisus Hristos, prin Sfântul Duh, după cum l-a trimis la cincizeci de zile după Învierea Sa, spre a le fi de folos, spre a le dărui puterea de a grăi în toate limbile pământului.

Taina Mirungerii nu se poate săvârşi de către mireni, monahi sau diaconi, ci numai de către preoţi şi arhierei, pentru că aceştia au succesiunea apostolică, prin punerea mâinilor de către arhierei. Fără de Sfântul şi marele Mir, nici preoţii şi nici arhiereii nu pot săvârşi Sfânta Taină a Mirungerii.

Ce este Sfântul şi marele Mir?

Sfântul şi marele Mir este un untdelemn amestecat cu felurite plante, dându-i un frumos miros. Acesta se prepară în primele trei zile ale Săptămânii Patimilor, şi se sfinţeşte de către întâi-stătătorul Bisericii, sau de către un alt arhiereu rânduit de sfântul Sinod. După Sfinţire, fiecare episcop primeşte un vas cu Sfântul Mir, pe care-l împarte la toate parohiile şi mănăstirile din eparhia sa. Sfântul Mir se mai foloseşte la Sfinţirea Sfintelor Antimise, Sfintelor Altare şi Bisericilor noi, sau refăcute.

De Sfânta Taină a Mirungerii, precum şi de cea a Botezului, omul se bucură o singură dată în viaţă. Aceasta nu se poate repeta niciodată. Preotul care repetă taina mirungerii, săvâreşte păcat împotriva Duhului Sfânt, şi în acelaşi timp pierde preoţia. Însă, în cazul în care cineva părăseşte Biserica Ortodoxă, mergând la schismatici, şi venind înapoi la adevărata Biserică, cu pocăinţă, preotul este dator să-l primească numai prin Taina Sfintei Mirungeri (Sinod II Ecumenic, Canonul 7; Sinodul 6 Ecumenic, Canonul 95; III Calcedon, Canonul 1). Şi cei ce s-au născut în confesiuni schismatice, dacă acestea ar fi botezat în conformitate cu Sfântul Canon, botezul i se primeşte aceluia ce vine la dreapta credinţă, însă nu şi mirungerea. De ce? Pentru că a boteza pe cineva, poate chiar şi un mirean, în cazuri în care nu găsesc un preot în preajmă; însă, Sfântul Mir nu se sfinţeşte de către mireni; iar, schismaticii au aceeaşi putere ca a mirenilor (Canonul 46 al Sfinţilor Apostoli). Deci, schismaticii care vin la Dreapta Credinţă, se primesc numai prin Mirungere.

De ce schismaticii se primesc la Biserica Ortodoxă numai prin Mirungere?

În primul rând, confesiunile schismatice nu au harul şi darul dat prin succesiunea apostolică neântreruptă de la Pogorârea Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli; sau că l-au pierdut prin hirotonii necanonice, sau că s-au abătut de la dreapta credinţă. În ceea ce priveşte Botezul, acesta îl poate săvârşi chiar şi un mirean, dacă nu este un preot în preajmă, în cazul în care un om este pe moarte, şi pentru a nu-i lua dreptul de a fi şi el membru al marii familii creştine, dator este acel mirean botezat să-l boteze pe acela. Iar, dacă din darul Lui Dumnezeu, acela va trăi, mergând la preot, va primi Taina Mirungerii, după cum ne învaţă Sfântul Ierarh Nicolaie Velimirovici (Catehismul Bisericii Ortodoxe: despre Sfintele Taine – Taina Mirungerii).

Dintre cunoscutele confesiuni religioase, papistaşii şi protestanţii nu pot veni la Dreapta Credinţă prin Mirungere, ci prin Botez, pentru că aceştia nu au botezul corect, săvârşit din apă şi din duh, ci prin stropire. De asemenea, cei ce s-au abătut de la Dreapta Credinţă, de la tradiţia Bisericii, de la Sfintele Canoane, făcându-se schismatici, însă având botezul săvârşit corect, întreit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, pe aceştia numai prin Sfânta Taină a Mirungerii se primesc la Biserica Lui Hristos.

Sursa: http://veniaminilie.wordpress.com/articole-2/eclesiologia/