A treia si cea care a incheiat orice contact cu el a fost si cea mai dureroasa intamplare.
Dupa povestea cu revelionul au mai fost si altele. Pentru fiecare l-am iertat. De fiecare data am vrut sa ii fie lui bine. Sa fie el implinit. Dupa cateva luni (prin martie), am fost fortata sa plec, sa ma mut de acolo, din varii motive. Distanta nu era o problema pentru a tine legatura. Si faptul ca ma mutasem nu era deloc un aspect pozitiv. Imi puneam speranta pentru un maine in care sa ma inteleg pe mine, in el. Si speram sa ma agreeze nu sa ma placa. Dar nici asta nu mi-a oferit.
Intr-o zi am gasit niste versuri care atunci mi se pareau mie dragute. Copil naiv, i le-am trimis. Nu erau in romana ce-i drept. Dar asta nu mi s-a parut o scuza pentru mesajul final: "Imi doresc sa nu mai aud niciodata de tine".
Pentru ca intotdeauna am fost genul de persoana care face orice pentru a indeplini dorintele celor dragi, am respectat si dorinta lui.
De-alungul timpului, cand soarta ne mai aducea uneori fata in fata, am incercat sa il intreb totusi...de ce nu vrea sa mai auda de mine? Raspunsul a venit pe sub un zambet batjocoritor. Pentru ca nu merit...
Au trecut aproape 5 ani de cand nu am mai vorbit si 6 de cand a inceput totul.
A trecut. Acum e doar o amintire ca multe altele despre care prefer sa nu povestesc.
Am invatat totusi multe din toata experienta asta:
- Daca vrei sa pedepsesti pe cineva, ignora-l
- Calmul enerveaza mai mult ca faptul ca te enervezi
- Ai grija ce-ti doresti, s-ar putea sa se implineasca
- Gelozia nu face nici cat o ceapa degerata
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, ii vei da drumul. Daca se intoarce la tine inseamna ca e intr-adevar al tau
- Daca iubesti pe cineva cu adevarat, vrei ca acesta sa fie fericit chiar daca asta nu te include pe tine
- Nu uita ca daca te doare prea tare, tu esti aceea care conteaza in primul rand. Asa ca, gata, capul sus. Ai trecut peste altele si mai grele.
Si-asa viata merge inainte :D
Se afișează postările cu eticheta T3. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta T3. Afișați toate postările
Dragoste de creier
Sursa foto: blogs.p2pu.org
Sa ne intelegem! Nu doresc sub nici o forma ca articolul sa fie interpretat ca o negare a sentimentului iubirii. Departe de mine acest gand, la fel ca si denigrarea esentei acestuia. O lume fara dragoste nu cred ca ar fi posibila, la fel cum nu ar exista nimic fara Creator. Sunt insa sustinatorul urmatoarelor idei:
1.Nu exista suflete pereche;
2.Dragostea se fabrica in creier.
Dragostea pura si primordiala au cunoscut-o doar Adam si Eva. Ceea ce numim noi azi dragoste respectiv iubire este doar o imitatie a acesteia cu mijloacele si posibilitatile noastre de pamanteni. Iubim in felul nostru, suntem capabili sa traim si sa exteriorizam sentimente si sute, mii de senzatii. Daca eliminam din start dragostea perfecta, asa cum stim ca nu este om perfect, atunci am eliminat orice perspectiva iluzorie si acceptam ca “sistemul” este plin de fisuri. Tocmai de aceea cred ca dragostea se fabrica in creier. Sau cel putin tine in mare parte de acesta. Vorba cuiva intelept, “e chestie de emisfere”.
Interactiuni
Dragostea este la urma urmei o interactiune. Este rasfrangerea educatiei, a celor sapte ani de acasa, a influentelor sociale, a mediului, a experientelor trecute. Nu mare mi-ar fi mirarea ca si informatia genetica sa joace un rol in toata aceasta ecuatie. Bunul simt, respectul, familia si anturajul isi au toate rolul (desi mascat) bine definit.
Iau exemplul atator femei care desi abuzate fizic in mod brutal, suporta dojana mai mult sau mai putin intemeiata pe motivul ca “nu se cade” sa ia atitudine. Iata un exemplu de educatie, respectiv de influenta a anturajului!
La baza oricarei relatii sta intelegerea. Eu o numesc “comoditate” care ajunge odata cu trecerea timpului la statutul de obisnuinta. Este o convenienta. “Ne intelegem bine” - nu exista discordante, talerele balantei urmaresc linia orizontala. Interesele fiecaruia sunt in mod egal respecate.
Toate aceste influente pe care si le atribuie dragostea ma determina sa acord importanta mentalului in acest sens.
Sincronizarea. Fatetele iubirii
Intelegerea pe care am mentionat-o adineauri nu este altceva decat sincronizare.
Sincronizare = Echilibru = Armonie, tradus in termeni definitorii ai senzatiilor = liniste, fericire, transpuse sentimentelor = Dragoste.
Iubim cand exista sincronizare in intentii, ganduri, planuri, sentimente. Sentiment. Ratiune.Convenienta. Cand un taler al balantei se ridica, cealalta coboara invariabil.
Orice sentiment corespunde unei nevoi personale (constient sau inconstient).Prin a iubi o persoana cu X calitate, vrei defapt sa-ti suplinesti nevoia personala , lipsa din tine al aceluiasi sentiment sau completarea sa.
Atractie fizica = pasiune
Relatiile amoroase tin oarecum de... norocul chior in prima faza. De abia apoi incepe munca.
Norocul este de a gasi persoana compatibila. A nu se confunda cu “sufletul pereche”! Persoana compatibila este aceea cu care iti stabilesti sincronicitatea. Cat despre munca, consider ca e de la sine inteles ce anume presupune.
Atractia fizica e ca un magnet. De fapt, sunt doi magneti atrasi. Insa de ei se vor agata in timp greutati(si depinde ce greutati) care vor duce sau nu la distrugerea campului dintre cei doi.
Pasiunea, atractia fizica e de cea mai marunta importanta. Ea se consuma cel mai usor, de aceea si interesul poate lua o turnura degresiva. Cu siguranta si aici se stabilesc anumite limite, preferinte iar calitatea actului (sexual in speta) se poate imbunatati sau diminua in functie de interes.
Nu consider ca pasiunea in faza ei incipienta se identifica cu iubirea. Nu este iubire in adevaratul sens al cuvantului, nu poate detine puritatea de baza a sentimentului; pentru a ajunge acolo, ar trebui sa se fi consumat toate etapele, sa se fi stabilit toate regulile intr-o permanenenta auto-analiza a sentimentelor, dorintelor si necesitatilor proprii pentru a converge la o simbioza.
Se intampla uneori ca atractia sa apara pe un alt plan decat cel fizic. Intelectul cuiva poate sa atraga de la admiratie la adulatie. Este insa un teren minat: din pricina necunoasterii mai aprofundate a persoanei,cea mai mica greseala a sa constituie o slabiciune care in unele cazuri duce la dezamagire sau chiar la credinta superioritatii sinelui vis-a-vis de acea persoana (maestrul si ucenicul). In lipsa cunoasterii temeinice a celuilalt, se construieste mental o holograma, o inchipuire, o iluzie.
Nu doresc sa dezvolt subiectul “Furnicate Under the Command of the King”, vorba chinezului: “nici un lant nu e mai solid decat veriga lui cea mai slaba”. Cert e ca si o casa are nevoie de o fundatie solida pentru a rezista, un cort din paie nu e suficient intemperiilor.
Subliniez din nou importanta mentalului in forma pur anatomica: adrenalina. Secretata de creier, ea apare atunci cand intervine un stimul extern. Atractia, bataile inimii, euforia sunt toate urmari ale acesteia. Imi vin in minte expresiile: “si-a pierdut capul dupa X” sau “ma gandesc ca ar fi mai bine sa o luam mai incet” sau “sa luam o pauza” - toate acestea au loc cu interventia mentalului, mai putin prima care tinde sa denote pierderea cerebralitatii.
Suflete pereche?!
Ce se vor a fi sufletele pereche?! Este un concept idilic, care are la baza tot compatibilitatea. Cert este ca oriunde am fi plasati, tot am gasi oameni compatibili. Avem astfel suflete pereche peste tot: in Kuala Lumpur, Honk Kong, Kenya, la Nisa, Bucuresti si Budapesta. Depinde de fiecare pe unde o ia la picior, pe unde il duce soarta si depinde cu care se intalneste primul. Dintr-o imposibilitate a sortii, nu putem face o comparatie intre toti cei compatibili, si nu putem nici sa-i cunoastem pe toti. De unde si frica de a ramane singur, neajungand sa cunosti nici macar o singura persoana compatibila.
Unde este magia sufletelor pereche in cazul triburilor?! Cum se explica faptul ca se casatoresc intre ei pentru a nu parasi tribul si acesta este considerat un fapt cat se poate de normal. Sa le consideram si pe acestea suflete pereche?! Sa spunem ca asa a fost sa fie, ca asa a vrut destinul?! Subreda explicatie! Cam care ar fi sansele ca asa zisul “suflet pereche” sa iti fie in permanenta sub nas, la doua corturi distanta?! Sunt convinsa ca oricare persoana, daca ar locui in China, India ori Bangladesh ar incepe sa aibe relatii acolo, poate relatii de durata, daca nu cumva ar pali-o norocul si si-ar gasi “sufletul geaman”.
Sa luam cazul in care cineva care a fost in coma ori si si-a pierdut memoria nu isi mai recunoaste partenerul/partenera . Pai unde e atunci dragostea nebuna, le coup de foudre? Iata un caz in care informatia este stearsa din soft (creier) si sentimentele nu mai corespund.
Daca ideea inexistentei sufletelor pereche nu va surade, atunci puteti lua reversul medaliei: avem suflete pereche peste tot! Cate compatibilitati, atatea suflete pereche! Nu-i asa ca nu mai suna tragic?! Din contra...
Valente:
Dragostea e uneori o chestie de ambitie personala si tradeaza un oarecare grad de egoism: dorinta de a obtine ceva pentru a demonstra sinelui sau celorlalti ca nu si-a pierdut abilitatile, de exemplu, de a cuceri. Aceasta atitudine tradeaza nesiguranta de sine, mandrie ori trufie. Uneori, in ciuda convingerilor proprii, se vrea adoptarea unei alte atitudini care tine mai mult de hazard, de exemplu unuia nu ii plac blondele, dar din dorinta de a nu rata momentul ori din curiozitate, nu pierde ocazia de a-si programa o intalnire cu o blonda.
Suplimentarea apare atunci cand iti lipseste ceva, un amanunt, o necesitate nu iti este indeplinita , insa e inlocuita cu alta. Ex: nevasta nu iti gateste insa te lasa sa te duci cu baietii la bere. Este astfel inlocuita o piesa a puzzle-ului cu o alta care sa-i tina cat de cat locul.
Se spune despre Y ca este “materialista”. Iata o dragoste cu creierul, in cea mai egoista forma. Iubire cu o cauza eminamente exterioara, nici macar nu tinteste spre senzatii de “bine, confort”. Vizeaza folosirea si exploatarea celuilalt intr-un mod miselesc.
Toleranta poate sau nu avea legatura cu dragostea. Depinde de natura relatiei. Presupune insa un anumit confort, respectarea nevoilor si a necesitatilor primare, de baza.
Cicalirea dintre parteneri e ca o portita, o gaura in gard prin care se incearca intrarea pe terenul celuilalt, uneori din dorinta de dominare ori subminare, alteori din necesitatea testarii unor limite.
Apare de obicei la inceputul unei relatii, mai apoi e de preferat sa nu apara decat cu o nota comica, nicidecum destructiva.
Actionarea din instinct este din nou un pas pe marginea prapastiei. Consider ca sunt cel putin doua acceptiuni:
1.Eliminarea posibilitatii existentei optiunilor din lipsa unei perspective de ansamblu.
2.Constientizarea existentei optiunilor, in care instinctul e lasat sa joace rolul de liber-arbitru.
Efectul de bumerang:
Dragostea e asemenea cresterii unui copil. Mai intai e extazul ,respectiv surpriza. Apoi incep grijile, intrebarile. Ajungi la un moment dat sa te indoiesti de tine si de abilitatile tale de a fi un bun parinte. Copilul creste si la adolescenta observi ca el iti imita comportamentul (efect de bumerang) ori poate face lucruri la care te asteptai mai putin,(greselile facute de noi, tot bumerang). Cand e suficient de “copt”, isi urmeaza cursul in lume. Capabilitatea de a se descurca singur, este certitudinea ca fundatia este rezistenta si constructia va fi una de durata.
CONCLUZIE:
Ma indoiesc ca iubirea trece prin stomac, dar cu siguranta face stationari in suflet dupa ce in prealabil si-a compostat biletul in creier.
Iubiti-va mult! :)
A iubi sau a nu fi (II)
O alta intamplare care m-a marcat a fost in apropierea anului nou.
Ne intelegeam bine. Si totusi ne departasem. L-am intrebat unde petrece cumpana dintre ani si mi-a raspuns ca la un prieten nu mai stiu pe unde. Si eu aveam ceva planuit. Mi-as fi dorit sa il vad in noaptea aceea. Macar o clipa si apoi putea sa dispara linistit. Se spune ca daca iti pui o dorinta exact la miezul noptii ti se va implini. I-am trimis un mesaj exact in clipa aceea spunandu-i ca mi-as dori enorm sa fie acolo unde urma eu sa ma duc.
Am ajuns acolo, la petrecere, cu o mica intarziere si cum am intrat pe usa de la intrare am incremenit. Era el acolo, sprijinit in tocul usii, cu o bere in mana. M-a privit si mi-a spus zambind subtil :"Ai grija ce-ti doresti...s-ar putea sa se implineasca". Uneori cred ca imi doresc prea multe... dar sa revenim. Noaptea aceea a fost extrem de pretioasa pentru mine.
Distractia se terminase de ceva timp. Eu ramasesem afara si ma gandeam. Inghetasem asa ca am intrat inauntru. Spre uimirea mea toti dormeau sau se cuplasera si acum toata casa parea un fel de mica orgie de imbratisari si sarutari tandre. Am cautat un loc unde sa ma asez. Singurul liber era langa el. Statea pe mijlocul canapelei si butona telecomanda. In stanga si in dreapta lui erau doua cupluri care parca ii ignorau prezenta. M-am asezat langa el si in scurt timp mi-am lasat capul pe pieptul lui. Simteam nevoia sa il ating mai mult. L-as fi luat in brate, l-as fi sarutat...l-as fi tinut doar pentru mine. Am inceput sa ii mangai usor mana si sa urc incet dar sigur pe piept. Apoi pe gat. I-am conturat buzele. Mainile mele zburdau in voie pe chipul lui, dar de la el nu primeam nici un raspuns. Am insistat pana ce intr-un moment a scapat telecomanda si aplcand mana dupa ea mi-a mangaiat piciorul. De aici totula decurs de la sine. A decurs insa fara sa ne sarutam buzele. A decurs poate mai bine de o ora. A decurs pana ce s-a oprit. Mi-a spus ca nu poate face asta. Ca defapt a incercat sa vada daca o poate uita pe ea. Ea, pe care o iubeste defapt. Si a vazut ca nu poate.
Nici acum nu pot descrie ce am simtit. Stiu doar ca am plecat de acolo. Si mai tin minte melodia "Bad day" a lui Daniel Powter ascultata undeva pe parcursul zilei...
...atat...
Ne intelegeam bine. Si totusi ne departasem. L-am intrebat unde petrece cumpana dintre ani si mi-a raspuns ca la un prieten nu mai stiu pe unde. Si eu aveam ceva planuit. Mi-as fi dorit sa il vad in noaptea aceea. Macar o clipa si apoi putea sa dispara linistit. Se spune ca daca iti pui o dorinta exact la miezul noptii ti se va implini. I-am trimis un mesaj exact in clipa aceea spunandu-i ca mi-as dori enorm sa fie acolo unde urma eu sa ma duc.
Am ajuns acolo, la petrecere, cu o mica intarziere si cum am intrat pe usa de la intrare am incremenit. Era el acolo, sprijinit in tocul usii, cu o bere in mana. M-a privit si mi-a spus zambind subtil :"Ai grija ce-ti doresti...s-ar putea sa se implineasca". Uneori cred ca imi doresc prea multe... dar sa revenim. Noaptea aceea a fost extrem de pretioasa pentru mine.
Distractia se terminase de ceva timp. Eu ramasesem afara si ma gandeam. Inghetasem asa ca am intrat inauntru. Spre uimirea mea toti dormeau sau se cuplasera si acum toata casa parea un fel de mica orgie de imbratisari si sarutari tandre. Am cautat un loc unde sa ma asez. Singurul liber era langa el. Statea pe mijlocul canapelei si butona telecomanda. In stanga si in dreapta lui erau doua cupluri care parca ii ignorau prezenta. M-am asezat langa el si in scurt timp mi-am lasat capul pe pieptul lui. Simteam nevoia sa il ating mai mult. L-as fi luat in brate, l-as fi sarutat...l-as fi tinut doar pentru mine. Am inceput sa ii mangai usor mana si sa urc incet dar sigur pe piept. Apoi pe gat. I-am conturat buzele. Mainile mele zburdau in voie pe chipul lui, dar de la el nu primeam nici un raspuns. Am insistat pana ce intr-un moment a scapat telecomanda si aplcand mana dupa ea mi-a mangaiat piciorul. De aici totula decurs de la sine. A decurs insa fara sa ne sarutam buzele. A decurs poate mai bine de o ora. A decurs pana ce s-a oprit. Mi-a spus ca nu poate face asta. Ca defapt a incercat sa vada daca o poate uita pe ea. Ea, pe care o iubeste defapt. Si a vazut ca nu poate.
Nici acum nu pot descrie ce am simtit. Stiu doar ca am plecat de acolo. Si mai tin minte melodia "Bad day" a lui Daniel Powter ascultata undeva pe parcursul zilei...
...atat...
A iubi sau a nu fi (I)
"oamenii sunt animale in finalitatea lucrurilor..nu suntem zei..cineva trebuie sa le mai aminteasca ca e o fantezie, frumos construita de-a lungul timpului...pentru a ne da un sentiment de pace interioara sau..."liniste sufleteasca"... pentru sanatatea noastra mintala...sau hai sa-i spunem o moralitate a lucrurilor, bine lucrata de evolutia sentimentului de dragoste da apartenenta si protectie care de fapt sunt instinctuale la baza lor."
Bine spus. Dar deja dam in alta poveste.
Dragoste si durere? Am trait de 2 ori dragoste, o data durere. In prezent traiesc dragoste. Atat. Fara durere. Cu mici intepaturi.
Ciudat e ca am inceput sa dezvolt sentimente de genul de mica. Sincer, nu stiu cum a inceput. Imi amintesc de o teorie a culorilor si un numar de telefon pe care si acum il mai are. Era cu 4 ani mai mare decat mine. Defapt inca este. Si desi diferenta era destul de mare, eu avand 12-13 ani el purta sentimente unei amice de aceeasi varsta. Copil naiv, pe atunci il vedeam cel mai cel. Il placeam mult pentru ceea ce era. Il iubeam ca mi-a devenit prieten, ca ma asculta, ca il ascultam, ca incercam sa il ajut. Chiar am avut ce invata de la el (filosofia mea de viata de la el a pornit). Din toata chestia asta 3 lucruri m-au marcat.
Ne-am inteles bine o perioada buna de timp. Apoi intr-o seara nu stiu cum se facuse ca am ramas doar noi doi. Si din discutie in discutie observ ca se distantase. Observasem ceva ciudat la comportmentul lui. Stiam ca e o persoana schimbatoare, dar nu ma asteptam sa imi spuna ca nu ii mai pasa. Ca vechiul el a murit si ca isi propune sa nu ii mai pese, sa fie rece. Copil naiv fiind am inceput sa plang. Ma simteam tradata si parasita. Nu am zis nimic.Nu mai aveam puterea sa zic nimic. Am inchis ochii si am plans (pentru prima data in fata unui baiat. Imi trebuie mult sa plang in fata unui baiat). Am ajuns acasa (nu stiu cum) si am stat. Plangeam si stiu ca ai mei imi faceau observatie, dar eu nu ii auzeam. Plangeam de ceva timp cand am primit un mesaj. Era de la el. Droaia mea de lacrimi il impresionasera. Mi-a promis ca pentru mine va fi acolo oricand voi avea nevoie. A fost ca o iesire din inchisoare. Aveam nevoie de el ca de aer.
Asta e doar una...celelalte vin zilele urmatoare...
P.S.: Nu s-a tinut de cuvant. Si-a incalcat promisiunea...
Toata lumea are o poveste...
In sfarsit m-am pus sa scriu si eu povestea mea de iubire....pana acum nu am scris despre ea,desi am povestit multor persoane si prieteni,care la vremea aceea nu m-au cunoscut...nici nu stiu cate detalii sa bag in acest articol,dar cred ca ma voi lasa dus de val,si voi scrie totul de la inceput.Nu voi povesti foarte poetic,insa voi lasa cuvintele sa curga din mine la sine....
Pe vremea aceea traiam in cea mai frumoasa perioada a vietii mele-pe atunci am inceput sa castig bani mai multi,pentru ca am avut curajul sa ma apuc,si,pe langa serviciu sa mai vopsesc si cateva masini ca si privat,un prieten mi-a pus la dispozitie un garaj,si acolo executam lucrarile.In afara de cariera,pot sa spun ca am inflorit si in societate,eram integrat printre tot felul de oameni,multi prieteni,fosti colegi de clasa,fosti prieteni de copilarie,cu care m-am intalnit in aceea perioada si ne-am "reimprietenit",bisnitari de masini,pe care i-am cunoscut prin intermediul jobului,si fel si fel de oameni.In fiecare saptamana petreceri,distractie,aventuri de scurta durata,flirturi peste flirturi...A fost frumos,si imi aduce bucurie in suflet cand ma gandesc la aceea perioada,dar ma si intristez pentru ca stiu ca nu va mai fi la fel.Au fost anii sfarsitului adolescentei.
Totul a incept in momentul in care un amic m-a sunat(de pe n umarul prietenei sale,numar pe care mai tarziu l-am si salvat in agenda:D )intr-o duminica,sugerandu-mi sa facem o partida de box la mine in apartament,dupa care sa comandam pizza,sau sa mergem la pizza.Bine ,sa nu va ganditi ca a vrut sa ne rupem oasele,doar asa un antrenament,sa ne mentinem in forma.
Bineinteles ca am fost de acord,dupa care el ma intreba daca poate sa vina si prietena lui.Nu am avut de ce sa refuz,si i-am spus ca poate sa vina si ea.
Au venit amandoi,am facut cunostinta cu fata,o chema Emi.Inca de la inceput ne-am simtit de parca ne cunosteam de mult timp,si am observat ca putem povesti ca si cum am fi prieteni vechi.
Povestim,glumim,ne boxam putin cu manusile,iar la un moment dat,dintr-o miscare gresita,se blocheaza spatele amicului.Repede se pune pe canapea,iar eu ii apas zona aceea al spatelui,facand un fel de masaj,pana i-a trecut durerea.NU STIU ce mi-a trecut prin cap,dar o intreb pe prietena lui,daca ar vrea si ea un masaj.A acceptat ,si s-a culcat cu fata in jos,pe pat.Mainile mele ii alunecau pe spatele ei (avea haine,normal) si in timp ce ii faceam masaj,am simtit ca ceva ma atrage....si am vazut si pe ea ca simte acelasi lucru.Si eu obraznic fiind,in timp ce amicul a iesit in bucatarie,i-am tras bluzita mai in sus,incat sa ii descopar spatele putin.Mi-am asezat usor cate doua degete pe mijlocul spatelui,in partea de jos,unde am descoperit-o,si am tras mana inspre exterior,ca si cum ar fi fost doua pene usoare.....in acel moment am simtit cu au trecut-o fiorii,si am simtit ca este relaxata,si parca pluteste.Eu cred ca in acel moment s-a aprins o scanteie,din care peste un anumit timp,avea sa fie o flacara imensa,care parea ca nu poate fi stinsa de nimeni si nimic.
Dupa o vreme(15-20 de minute) am considerat ca ar fi timpul sa termin masajul,m-am simtit oarecum jenat in fata amicului...si asa am facut.
Toate bune si frumoase,trece timpul,si ne0am hotarat sa mergem la o pizza.Pizzeria nu era departe,era la o distanta de doar cateva sute de metri.
Nimic interesant in continuare,pentru ziua aceea.
Au trecut zilele,au trecut saptamanile(3 saptamani),si ma suna amicul,sa iesim la o bere.In ziua aceea am avut mult de lucru,asadar l-am refuzat.Mai povestim cat povestim,si il intreb cum merge relatia cu prietena-sa.
"I-am dat liber" imi spune el.
Mai tarziu,m-am hotarat sa ii trimit un mesaj prietenei abandonate,sau sa o sun,intrucat nu m-am mai simtit vinovat,pentru ca stiam ca nu ma "bag" peste amicul meu.
Prima data i-am dat un apel scurt,sa vad daca raspunde tot cu un apel,ii trimit un mesaj sau o sun.
Dar nu a raspuns.iii mai dau un apel,si tot nu a raspuns.
Dupa aceea ii trimit un mesa:
"Ce mai faci Emy,de mult nu am vorbit"
Nu am scris cine sunt,sa o fac mai curioasa.:P In cateva minute primesc un mesaj ini care ma intreaba cu cine are de-a face.Eu ca raspuns,am intrebat-o cand vine la o partida de box.
Nici nu am rimis bine mesajul,si ma suna.Era foarte entuzismata si bucuroasa,dar asa eram si eu.Am intrebat-o daca maine are ceva program(maine era Duminica) .Nu avea nici un program.Am invitat-o la mine in apartament,maine pe la amiaza,la ora 12,si a acceptat.Dar,cum treceau orele,m-am gandit sa grabesc putin lucrurile...am sunat-o si i-am propus sa ne intalnim diseara.Dupa ce a vorbit cu parintii(avea doar 18 ani,cu doi ani mai tanara decat mine),carora le-a spus ca merge la discoteca,m-a sunat si am stabilit sa ne intalnim la un colt,aproape de blocul in care am stat,pentru ca nu mai stia unde locuiesc.
Mi s-a parut incredibil ca a acceptat atat de usor...dar m-am bucurat.
Ajuns acasa de la serviciu,am pus vinul in frigider,pentru orice eventualitate.O astept la ora 19 la locul prestabilit....Dupa ce n0am intalnit,urcam in apartament,si povestim,si vorbim,de parca am fi fost pe aceasi frecventa.O intreb daca vrea vin rosu cu Cola,si mi-a raspuns afirmativ.
Stateam unul langa altul pe canapea,televizorul era pornit.se terminase primele pahare de vin,cand ma atentioneaza:"Spera ca ii fac diseara inca un masaj ca si acuma cateva saptamani".
Peste cateva minute,era din nou intinsa pe pat.Insa de data asta am fost mai curajos...Ii atingeam trupul,ma aventuram cu mainile fierbinti pe sub hainele ei,si ea devenea tot mai relaxata....dupa cateva minute,m-am aplecat asupra ei,si cu buzele o mangaiam in zona gatului....dupa care am inceput sa o sarut ,si incet incet m-am apropiat de buzele ei.Cu mana stanga ii intorc capul inspre mine,si o sarut cu pasiune...A fost sarutul de care imi voi aminti intotdeauna.
Daca as scrie diseara toata povestea,probabil ca as termina dimineata,asadar voi continua maine............
Pe vremea aceea traiam in cea mai frumoasa perioada a vietii mele-pe atunci am inceput sa castig bani mai multi,pentru ca am avut curajul sa ma apuc,si,pe langa serviciu sa mai vopsesc si cateva masini ca si privat,un prieten mi-a pus la dispozitie un garaj,si acolo executam lucrarile.In afara de cariera,pot sa spun ca am inflorit si in societate,eram integrat printre tot felul de oameni,multi prieteni,fosti colegi de clasa,fosti prieteni de copilarie,cu care m-am intalnit in aceea perioada si ne-am "reimprietenit",bisnitari de masini,pe care i-am cunoscut prin intermediul jobului,si fel si fel de oameni.In fiecare saptamana petreceri,distractie,aventuri de scurta durata,flirturi peste flirturi...A fost frumos,si imi aduce bucurie in suflet cand ma gandesc la aceea perioada,dar ma si intristez pentru ca stiu ca nu va mai fi la fel.Au fost anii sfarsitului adolescentei.
Totul a incept in momentul in care un amic m-a sunat(de pe n umarul prietenei sale,numar pe care mai tarziu l-am si salvat in agenda:D )intr-o duminica,sugerandu-mi sa facem o partida de box la mine in apartament,dupa care sa comandam pizza,sau sa mergem la pizza.Bine ,sa nu va ganditi ca a vrut sa ne rupem oasele,doar asa un antrenament,sa ne mentinem in forma.
Bineinteles ca am fost de acord,dupa care el ma intreba daca poate sa vina si prietena lui.Nu am avut de ce sa refuz,si i-am spus ca poate sa vina si ea.
Au venit amandoi,am facut cunostinta cu fata,o chema Emi.Inca de la inceput ne-am simtit de parca ne cunosteam de mult timp,si am observat ca putem povesti ca si cum am fi prieteni vechi.
Povestim,glumim,ne boxam putin cu manusile,iar la un moment dat,dintr-o miscare gresita,se blocheaza spatele amicului.Repede se pune pe canapea,iar eu ii apas zona aceea al spatelui,facand un fel de masaj,pana i-a trecut durerea.NU STIU ce mi-a trecut prin cap,dar o intreb pe prietena lui,daca ar vrea si ea un masaj.A acceptat ,si s-a culcat cu fata in jos,pe pat.Mainile mele ii alunecau pe spatele ei (avea haine,normal) si in timp ce ii faceam masaj,am simtit ca ceva ma atrage....si am vazut si pe ea ca simte acelasi lucru.Si eu obraznic fiind,in timp ce amicul a iesit in bucatarie,i-am tras bluzita mai in sus,incat sa ii descopar spatele putin.Mi-am asezat usor cate doua degete pe mijlocul spatelui,in partea de jos,unde am descoperit-o,si am tras mana inspre exterior,ca si cum ar fi fost doua pene usoare.....in acel moment am simtit cu au trecut-o fiorii,si am simtit ca este relaxata,si parca pluteste.Eu cred ca in acel moment s-a aprins o scanteie,din care peste un anumit timp,avea sa fie o flacara imensa,care parea ca nu poate fi stinsa de nimeni si nimic.
Dupa o vreme(15-20 de minute) am considerat ca ar fi timpul sa termin masajul,m-am simtit oarecum jenat in fata amicului...si asa am facut.
Toate bune si frumoase,trece timpul,si ne0am hotarat sa mergem la o pizza.Pizzeria nu era departe,era la o distanta de doar cateva sute de metri.
Nimic interesant in continuare,pentru ziua aceea.
Au trecut zilele,au trecut saptamanile(3 saptamani),si ma suna amicul,sa iesim la o bere.In ziua aceea am avut mult de lucru,asadar l-am refuzat.Mai povestim cat povestim,si il intreb cum merge relatia cu prietena-sa.
"I-am dat liber" imi spune el.
Mai tarziu,m-am hotarat sa ii trimit un mesaj prietenei abandonate,sau sa o sun,intrucat nu m-am mai simtit vinovat,pentru ca stiam ca nu ma "bag" peste amicul meu.
Prima data i-am dat un apel scurt,sa vad daca raspunde tot cu un apel,ii trimit un mesaj sau o sun.
Dar nu a raspuns.iii mai dau un apel,si tot nu a raspuns.
Dupa aceea ii trimit un mesa:
"Ce mai faci Emy,de mult nu am vorbit"
Nu am scris cine sunt,sa o fac mai curioasa.:P In cateva minute primesc un mesaj ini care ma intreaba cu cine are de-a face.Eu ca raspuns,am intrebat-o cand vine la o partida de box.
Nici nu am rimis bine mesajul,si ma suna.Era foarte entuzismata si bucuroasa,dar asa eram si eu.Am intrebat-o daca maine are ceva program(maine era Duminica) .Nu avea nici un program.Am invitat-o la mine in apartament,maine pe la amiaza,la ora 12,si a acceptat.Dar,cum treceau orele,m-am gandit sa grabesc putin lucrurile...am sunat-o si i-am propus sa ne intalnim diseara.Dupa ce a vorbit cu parintii(avea doar 18 ani,cu doi ani mai tanara decat mine),carora le-a spus ca merge la discoteca,m-a sunat si am stabilit sa ne intalnim la un colt,aproape de blocul in care am stat,pentru ca nu mai stia unde locuiesc.
Mi s-a parut incredibil ca a acceptat atat de usor...dar m-am bucurat.
Ajuns acasa de la serviciu,am pus vinul in frigider,pentru orice eventualitate.O astept la ora 19 la locul prestabilit....Dupa ce n0am intalnit,urcam in apartament,si povestim,si vorbim,de parca am fi fost pe aceasi frecventa.O intreb daca vrea vin rosu cu Cola,si mi-a raspuns afirmativ.
Stateam unul langa altul pe canapea,televizorul era pornit.se terminase primele pahare de vin,cand ma atentioneaza:"Spera ca ii fac diseara inca un masaj ca si acuma cateva saptamani".
Peste cateva minute,era din nou intinsa pe pat.Insa de data asta am fost mai curajos...Ii atingeam trupul,ma aventuram cu mainile fierbinti pe sub hainele ei,si ea devenea tot mai relaxata....dupa cateva minute,m-am aplecat asupra ei,si cu buzele o mangaiam in zona gatului....dupa care am inceput sa o sarut ,si incet incet m-am apropiat de buzele ei.Cu mana stanga ii intorc capul inspre mine,si o sarut cu pasiune...A fost sarutul de care imi voi aminti intotdeauna.
Daca as scrie diseara toata povestea,probabil ca as termina dimineata,asadar voi continua maine............
Poveste...muta...
Era odata o fetita prostuta si naiva. Avea varsta la care erai curios sa afli orice, sa atingi orice, credea ca tot ce zboara se mananca....
Apoi intr-o zi frumoasa, s-a intalnit intr-un autobuz cu un baiat. Brunet cu ochi verzi - frumusel foc! Au vorbit multe multe, deoarece drumul era lung. Nimic intamplator, mergeau in acelasi loc - au continuat doua zile in care s-au plimbat mult de tot, au povestit, s-au cunoscut cat de cat...
Apoi, dupa un timp, s-au indragostit...
Povestea pleaca din realitate si se indreapta sprea vid....
Luni intregi la telefon...incredere absoluta si se presupunea iubire. Fetita noastra era un copil. Era prima intalnire cu astfel de sentimente ciudate care o ravaseau. Nu prea stia ce este cu ea. De unde porneste si spre ce merge. Singurul lucru de care se ocupa serios era scoala, in rest toate parca zburau, parca isi schimbau culorile...El un baiat mult mai matur decat ea, cu cativa ani in plus, extrem de atent dar in acelasi timp extrem de gelos!!!!
Fetita noastra nu intelegea atunci ca gelozia e o boala. Ca el este dominator si ca isi pierde din personalitate deoarece il asculta. El avea o putere de nedescris in fata ei, ea se schimba exact asa cum cerea el!
Asa fetita noastra ajunsese sa nu mai stie cine este, ce vrea si de ce este. ....
MA simteam ca un robot teleghidat, un om comandat de o telecomanda. Propria telecomanda pe care o iubeam nespus de mult. A trecut timpul! Momente frumoase, dar toate presarate,strecurate si oglindite de o gelozie obsesiva, o gelozie care ducea uneori spre agresivitate....
Incepeam sa ma intreb cine este omul pe care il iubesc, omul pentru care eram in stare sa fac orice, desi eram in orase diferite si la distante considerabile. Cine era omul care pretindea ca ma iubeste nespus de mult, dar in acelasi timp ma sufoca, imi cerea sa fac lucrui care nu ma reprezentau, si anume de la a purta anumite haine pana la a cu cine vorbi sau nu la telefon...
Lucrurile mergeau prost, dar niciunul nu concepea sa ne despartim. Sufeream amandoi! Ne certam des. Ma purtam urat! Stateam inchisa in casa sau la camin pentru ca nu aveam voie sa ies cu oamenii care considera el ca nu m-ar putea ajuta cu ceva in dezvoltarea mea ca om.
Toata adolescenta mea am stat inchisa, nu aveam voie sa merg la vreun fel de petrecere pentru ca eu cu siguranta l-as fi inselat, asa credea el. Daca mergema undeva trebuia sa stam de vorba la telefon ca nu cumva eu sa ma distrez sau sa fac altceva si el nu. Ma lasa in pace la scoala, atat!
Cresteam, ma maturizam. Incepeam sa simt nevoia acuta sa fiu intr-un grup. Sa am prieteni dar nu indrazneam sa spun asta pentru ca stiam ca nu imi era permis asa ceva!!! Imi era friuca de multe lucruri. Incepeam sa fiu adolescentul depresiv si inchis din punctul de vedere al familiei mele. Mama simtea ca e ceva la mijloc. Stia ca nu sunt asa. Ca din copill vesel si vioi devenisem o adolescenta ingrozitoare, inchisa in casa si dependenta de citit si telefon...Asta era viata mea!!!
Eram dependenta de el...asta simteam. Totul era in jurul lui....
Am ramas un elev model. La scoala nu aveam nicio problema. Am dat bacul.Am intrat la facultate. M-am mutat in Bucuresti...nu a trecut nici macar o luna din studentia mea si nu am mai suportat!!! S-au intamplat anumite lucruri pe care consider ca nu am dreptul sa le spun aici, deoatrece este vorba si despre o alta persoana!
Toate acele lucruri, au dus la despartirea finala si definitiva!
Au urmat luni intregi de suferinta, plans inecat si ganduri negative. Sentimente amestecate dar si o iubire foarte mare pentru el. Depresie majora. Daca inainte eram dolescentul inchis in casa dar socializam minunat, acum nu eram inchisa in casa, stateam in casa de bunavoie si nu mai socializam cu nimeni.
Vine prima sesiune din viata mea. Eram la pamant. Habar nu am cum mi-am luat toate examenele, este adevarat cu note de 7. Imi era greu. Nu aveam pe nimeni in Bucuresti. Nu stiam Bucurest-ul. Si parca toate acestea ma apasau mai mult ca niciodata!!!
Citeam mult. Ma adanceam in citit si nu vroiam sa stiu nimic despre nimeni. Eram inerta in a simti. Eram rece ca un bolovan si uneori ma trezeam plangand , aparent fara motiv pe strada sau la curs. Aveam probeleme de emotivitate. Imi era greu sa vorbesc despre mine la cursuri si seminarii, pentru ca faceam o facultate unde toata lumea te intreba cine esti. Iar eu eram la pamant de luni intregi, si imi era foarte greu sa stiu cine sunt....
Am fost o luptatoare mereu si mi-am luat inima in dinti si am zis ca trebuie sa-l uit definitiv, ca trebuie sa mi revin. Si incet, incet in decursul a altor cateva luni mi-am revenit. A fost greu pentru ca eram singura...
Acum, niciodata nu as mai avea o relatie la distanta. Acum am 21 de ani si nu 16....e o diferenta foarte mare...
Acum nu as mai suporta sa puna stapanaire pe mine!
Acum stiu cine sunt si ce vreau!
Acum as iubi la nebunie un barbat, daca m-ar respecta si m-ar accepta asa cum sunt fara sa ma schimbe!
Acum zambesc si stiu ca pot cadea oricand din nou, dar oricat de greu m-as lovi...m-as ridica!!!!Ca e prea scurta viata si timpul prea neiertator ca sa stau sa-mi mai plang de mila si sa mai sufar pentru un om care...pentru care eram o obsesie si atat!!!!
Acum NU-L MAI IUBESC....
Acum sunt alta....:)
Bad...bad..bad
Ce repede trece timpul.....cred ca s-au cam schimbat rolurile.....cred ca tu te-ai schimbat...da..cred ca tu...Cred ca ti-ai dat seama ca timpul a fost crud cu noi..ti-ai dat seama ca o sa ma pierzi...ca mai ai doar cateva luni in care imi poti privi chipul....cateva luni in care daca iti doresti sa ma vezi nu trebuie sa depui un amre efort....de fapt ma vezi chiar si fara sa vrei...Insa timpul o sa treaca...o sa vina acea zi in care iti vei dori sa ma vezi si nu vei putea....si vor trece zile...saptamani...luni .... iar tu nu ma vei putea vedea...oare vei suporta?.....
"J'veux ton amour
Et je veux ton revenge
J'veux ton amour
I don't wanna be friends"
Oare te iubesc?...Oare ma iubesti?...oare ce se va intampa cand eu nu voi mai fi aici...sau poate tu nu vei mai fi.....oare ce voi face.....oare voi putea sa stau fara sa iti vad chipul...fara sa imi arunci cate o privire chiar daca nu vrei,insa nu te poti abtine.....
"You know that I want you
And you know that I need you
I want it bad
Your bad romance"
Daruieste...
Ce e mai frumos decat sa risti tot ce ai..sa renunti la tot..la siguranta,la fidelitate,la el…ce e mai frumos decat noul eu…decat tot ce simti..decat noile persoane din viata.ta…risti tot ce ai..pentru ce?Pentru vise..care nu stii daca se vor indeplini vreodata…risti totul pentru dragoste…pentru noutate..schimbi monotonia cu fericirea..fericirea de scurta durata,dar care te implineste..ceva mai presus decat tot ce ai ..si ai avut..Mereu ai sentimentul ca atunci cand intalnesti o noua persoana va fi altfel,si speri,si visezi..chiar daca pare un vis indepartat..tu continui sa visezi..si nu’ti pasa de ceilalti…la urma urmei e vorba de viata ta,de fericirea ta…si asta e tot ce conteaza..sau nu?:) Si visezi..si zambesti..si razi..cu toate ca e ceva indepartat,aproape imposibil..tu continui sa visezi,sa speri continui sa zambesti,sa simti un gol in stomac..continui sa iubesti…De ce?Ca sa te simti viu..ca sa simti ca traiesti…E rau..da... e rau..e rau pentru persoana de langa tine…e rau pentru tine ,intr’un anumit context…dar e frumos..e dulce,e sanatos…o viata ai,doar atat…in care trebuie sa experimentezi tot ce’ti trece prin cap …cu anumite limite , normal..o viata…atat..care nu stii niciodata cand se va sfarsi..azi, maine..peste o saptamana…Te trezesti dimineata,zambesti..o noua zi,o noua speranta…dar maine esti sigur ca te vei mai trezi?Esti sigur ca iti vei continua viata ca si pana acum..?Nu stii niciodata ce sa poate intampla…azi iti pierzi sufletul…azi iti pierzi viata..azi il pierzi pe el?Conteaza?...Normal ca nu..tu contezi , atat…tu,sentimentele tale,faptele tale…vorbele cu care trezesti sperante unor fiinte la care nici nu te gandeai ca o sa ajungi sa le cunosti..Niciodata nu stii ce te poate astepta in urmatoarea secunda…de aceea e bine sa risti tot…pentru tine…pentru fericirea ta…pentru ceea ce iti doresti..
Vrei sa scrii?Vrei sa traiesti in anonimat toata viata ta?Vrei sa fii altceva doar pentru ca lumea te place asa cum arati ca esti,dar nu cum esti in adancul sufletului.?....risca tot ce ai..risca si zii tot ce ai de zis..vorbeste,nu sta mut..daruieste,nu pastra pentru tine nimic…daruieste si vei primi in schimb….mult mai mult..fii tu:)
Vrei sa scrii?Vrei sa traiesti in anonimat toata viata ta?Vrei sa fii altceva doar pentru ca lumea te place asa cum arati ca esti,dar nu cum esti in adancul sufletului.?....risca tot ce ai..risca si zii tot ce ai de zis..vorbeste,nu sta mut..daruieste,nu pastra pentru tine nimic…daruieste si vei primi in schimb….mult mai mult..fii tu:)
Cum detectezi iubirea?
Cum detectezi iubirea?
Cand ai urmatoarele simptome: -fior care iti strabate tot corpul cand il vezi
-neliniste sufleteasca
-emotii
-agitatie
-esti mai visator
-dorinte ascunse
-nevoia de a-l vedea mereu
-etc
Cand nu iubesti: -nu te intereseaza ce face
-ai uitat de el cu lunile
-ti-ai amintit de el cand nu ai cu cine iesi in oras
-zici ca te doare capul cand el vrea sa te vada
-preferi sa dormi decat sa vb cu el la telefon
-ti se pare prietenul lui mai dragut
-nu ti-ai dat seama ca s-a tuns,desi avea par lung si acuma il are scurt
Cand ai urmatoarele simptome: -fior care iti strabate tot corpul cand il vezi
-neliniste sufleteasca
-emotii
-agitatie
-esti mai visator
-dorinte ascunse
-nevoia de a-l vedea mereu
-etc
Cand nu iubesti: -nu te intereseaza ce face
-ai uitat de el cu lunile
-ti-ai amintit de el cand nu ai cu cine iesi in oras
-zici ca te doare capul cand el vrea sa te vada
-preferi sa dormi decat sa vb cu el la telefon
-ti se pare prietenul lui mai dragut
-nu ti-ai dat seama ca s-a tuns,desi avea par lung si acuma il are scurt
S-a schimbat definiţia iubirii
…sau modul în care se simte iubirea.
Seară de seară, noi, fetele Brumă (mama, sora şi eu) plus motanul, ne strângem în jurul telefonului şi facem reuniune de familie cu tata. Dăm pe speaker şi vorbim ca şi cum am fi toţi acasă şi povestim ce am făcut în ziua ce a trecut. Aseară însă s-a întâmplat ceva diferit, ceva frumos. După ce eu şi sora mea am schimbat câteva vorbe cu tata am lăsat-o şi pe mama să vorbească mai mult cu soţul ei, până la urmă ei se cunosc de mai multă vreme şi probabil au mai multe să îşi spună. La finalul discuţiei tata i-a spus nişte cuvinte pe care eu nu l-am mai auzit spunându-le de câţiva ani buni: ”Teo, ai grijă de tine şi nu uita cât de mult te iubesc!” Mi s-a părut extraordinar ca după aproape 30 de ani de căsătorie tata să îi spună mamei că el încă o iubeşte. Şi mai mult m-a încântat să descopăr că deşi a călcat strâmb uneori totul a fost o greşeală, căci altfel nu ar putea fi din moment ce tot pe soţia lui o iubeşte.
De la asta a pornit o adevărată analiză în mintea mea. Am început să divaghez prin amintiri, prin cele ce le-am constatat iar la final am ajuns la concluzia că s-a schimbat definiţia iubirii.
Pentru părinţii noştri iubirea era substituentul pentru orice lipsă (şi în perioada comunistă lipseau cam multe). Pentru noi iubirea s-a schimbat. Suntem într-o perioadă în care totul merge doar pe repede-înainte şi atunci şi ea se naşte în viteză şi moare tot aşa. Obţinem totul de-a gata şi tindem să ne comportăm la fel şi când vine vorba despre relaţii şi căsnicie. Visăm ca dragostea să vină instant, să dureze o viaţă, dar fără nici un efort. Principiul de bază, promovat şi ridicat în slavi de societatea de consum, conform căruia “doar binele tău contează, tu eşti pe primul plan” a luat locul conceptului pe care ni-l spuneau bunicii:”in momentul când iubeşti celălalt este pe primul loc.” Astfel dacă odată iubirea era mai mult decât suficientă, ţinea şi de foame şi de sete şi de tot ce mai putea ţine, trecea munţi si traversa mări, azi, ea trece prin stomac, prin conturi, prin ţoale de firmă şi prin cluburi. Iubirea s-a transformat, în timp, si este astazi ceea ce noi am vrut sa fie, un joc care alungă plictiseala şi ale cărui reguli pot fi reînnoite după bunul plac ori de câte ori vrem ceva nou.
Şi-acum mă-ntreb, de ce ne supărăm atât de tare când mama sau tata ne spun cu un ton dojenitor că nu ştim încă ce înseamnă iubirea?
Seară de seară, noi, fetele Brumă (mama, sora şi eu) plus motanul, ne strângem în jurul telefonului şi facem reuniune de familie cu tata. Dăm pe speaker şi vorbim ca şi cum am fi toţi acasă şi povestim ce am făcut în ziua ce a trecut. Aseară însă s-a întâmplat ceva diferit, ceva frumos. După ce eu şi sora mea am schimbat câteva vorbe cu tata am lăsat-o şi pe mama să vorbească mai mult cu soţul ei, până la urmă ei se cunosc de mai multă vreme şi probabil au mai multe să îşi spună. La finalul discuţiei tata i-a spus nişte cuvinte pe care eu nu l-am mai auzit spunându-le de câţiva ani buni: ”Teo, ai grijă de tine şi nu uita cât de mult te iubesc!” Mi s-a părut extraordinar ca după aproape 30 de ani de căsătorie tata să îi spună mamei că el încă o iubeşte. Şi mai mult m-a încântat să descopăr că deşi a călcat strâmb uneori totul a fost o greşeală, căci altfel nu ar putea fi din moment ce tot pe soţia lui o iubeşte.
De la asta a pornit o adevărată analiză în mintea mea. Am început să divaghez prin amintiri, prin cele ce le-am constatat iar la final am ajuns la concluzia că s-a schimbat definiţia iubirii.
Pentru părinţii noştri iubirea era substituentul pentru orice lipsă (şi în perioada comunistă lipseau cam multe). Pentru noi iubirea s-a schimbat. Suntem într-o perioadă în care totul merge doar pe repede-înainte şi atunci şi ea se naşte în viteză şi moare tot aşa. Obţinem totul de-a gata şi tindem să ne comportăm la fel şi când vine vorba despre relaţii şi căsnicie. Visăm ca dragostea să vină instant, să dureze o viaţă, dar fără nici un efort. Principiul de bază, promovat şi ridicat în slavi de societatea de consum, conform căruia “doar binele tău contează, tu eşti pe primul plan” a luat locul conceptului pe care ni-l spuneau bunicii:”in momentul când iubeşti celălalt este pe primul loc.” Astfel dacă odată iubirea era mai mult decât suficientă, ţinea şi de foame şi de sete şi de tot ce mai putea ţine, trecea munţi si traversa mări, azi, ea trece prin stomac, prin conturi, prin ţoale de firmă şi prin cluburi. Iubirea s-a transformat, în timp, si este astazi ceea ce noi am vrut sa fie, un joc care alungă plictiseala şi ale cărui reguli pot fi reînnoite după bunul plac ori de câte ori vrem ceva nou.
Şi-acum mă-ntreb, de ce ne supărăm atât de tare când mama sau tata ne spun cu un ton dojenitor că nu ştim încă ce înseamnă iubirea?
JURAMINTE PE BIBLIE
BLESTEMUL VADANEICantecul Mariei Tanase "Cine iubeşte şi lasă" a fost cules in anul 1929 de reputatul etnograf, folclorist si muzicolog Harry Brauner, din Drăguş, un sat pierdut prin tinuturile brasovene. Linia melodica si versurile originalului acestui cantec, care initial se chema "Tărăişul şarpelui" a fost prelucrat ulterior de Harry Brauner, in asa fel incat sa se potriveasca inegalabilei voci şi maretiei scenice ale artistei. Trei genii au contribuit la genialitatea acestui cantec: vaduva anonima, Harry Brauner si Maria Tanase.
Greu blestem de dragoste, irupt din sufletul despicat al unei romance, el a fost adaugat cu sens si apoi sublimat prin vocea spectaculara a Marioarei. Cantecul si-a depasit cu mult menirea de anatema aruncata asupra celui care tradeaza dragostea unui om, a accesat universalul si-acum este resimtit dureros pana la lacrimi, de catre orice roman care si-a abandonat iubita, tara ori credinta. Si fiecare in sufletul si cugetul lui recunoaste lucrul acesta si daca nu este un caine cu inma impietrita, se va teme de mesajul lui...
Am ramas scarbit de interventia lui Turcescu de a pune pe cei doi candidati la presedintie Geoana si Basescu sa jure cu mana pe Biblie pentru niste prostioare. Cel mult putea sa le ceara sa jure ca nu vor mai manca niciodata ceea ce stim cu totii ca manaca cu placere politicienii. Poate ca un cor de lupi flamanzi, asa cum se prezentau ei in fata poporului roman, fara nici un pic de rusine ca-si abandonasera ideologiile in detrimentul accesarii puterii, un cor care sa cante:"cine iubeste si lasa" ar fi fost mai de crezut decat acea mascarada a juramintelor.
Cu cantecul "Cine iubeşte şi lasă" as deschide si as inchide orice sedinta parlamentara, orice investire intr-o demnitate publica si l-as lasa ca melodie de fundal la serviciul pasapoarte, la aeroport, la Ministerul Afacerilor Externe, in orice minister daca s-ar putea, in camerele de cinci stele ale europarlamentarilor. El ar trebui cantat in piete publice la orice miting si chermeza electorala cu mici si bere. Chiar si in supermarketuri atunci cand sedusi de catre o reclama intindem mana dupa branduri. Pervertirea si manelizarea sufletului romanesc in goana disperata dupa glorie, audienta si profit a posturilor de televiziune si radio, a venit momentul sa inceteze.
Si sa nu ne mai miram intruna de ce poporul roman din care fiecare dintre noi, cu mai mult sau mai putin onor face parte, are soarta pe care consideram si ne lamentam ca nu o merita. Sa incercam sa fim corecti si sa ne uitam fara prejudecati in istorie! Sa observam cate intelegeri si tratate am incalcat noi romanii... Sa ne asumam greselile stramosilor nostri si istoria asa cum a fost, nu asa cum ne-ar fi placut noua sa fie.
Si inca ceva! Ar fi cazul sa incetam odata pentru totdeauna cu sabloanele rasiste si antisemite si sa ne plecam in fata geniului nationalilor si conationalilor nostri! Avem un exemplu. Ele sunt foarte multe.
victima sau de neinteles?
R-De ce nu te iubesti?
eu-wow! ce te face sa crezi ca nu ma iubesc? :|
R-Nu te-am vazut niciodata in fata oglinzii sa te admiri sau sa spui ca azi te simti frumoasa. Esti ironica cand iti spun ca ti-ai cumparat un accesoriu dragut si mi se pare ciudat sa nu vorbesti despre tine.
eu-gresit! asta nu inseamna ca nu ma iubesc, doar ca nu astept complimente ieftine de la oameni. iar daca imi cumpar ceva "dragut" este logic ca ma reprezinta si imi place. Vorbesc despre mine cand este cazul, ma cunosc sau cred ca ma cunosc, sunt satula de gandurile mele, de oglinda mea, de tot ....eu. Ar fi prea mult pentru mine sa-i asfixiez si pe altii cu "Eu".
R- Da... dar daca nu te admiri tu nu iti vor observa nici altii calitatile.
eu-Altii e prea mult spus. Nu vor observa cei artificiali care pun pret doar pe aparente. Ca sa fii iubita nu trebuie sa porti decolteu si nici geanta roz!
R-Si totusi ai prieteni "artificiali" si te doare orice comentariu rautacios aruncat de marionete, manelisti etc. Unde este atunci increderea in tine?
eu- Corect! am incredere in mine, nu in altcineva. Comentariile nu imi murdaresc personalitatea si da, ma doare sa fiu criticata de niste "mucalisti" care nu au nicio realizare si nici macar un vis de urmat. Este mai profund si prea mult de explicat ca sa ma poti intelege. Prietenii mei artificiali :)) sunt ai mei... asta inseamna ca inca mai straluceste acel ceva care mi-a atras atentia la fiecare . Sigur ca atunci cand acea sclipire se face scrum, moare si prietenia.
R-Mi se pare arogant raspunsul. Tu nu ai defecte? Totul depinde de tine?Tu nu gresesti?
eu- App de aroganta, pana si aroganta poate fi "sclipirea" cuiva. Daca este original si ai sute de "glumite" la care doar aroganta din el da cele mai bune replici, ce faci daca se schimba, devine banal. Toti prietenii mei "au scris in frunte" un cuvant, pentru ca nu sunt prietena cu poze, haine, greutate , bani, diplome, inaltime, toate astea sunt auxiliare.1* Am defecte si calitati :)) la dracu` sunt si eu om. Nu-mi doresc sa fiu perfecta si nici sa ma schimb. Ce tu nu suporti la mine este foarte posibil sa fie "sclipirea" din mine pentru altul.2* Cu prietenii nu totul depinde de mine, eu detin jumatate. 3*Gresesc ...
R- Niciodata nu m-am gandit ca ai reguli pentru o prietenie...
eu-Dintotdeauna au existat aceste reguli nescrise. Unii dintre noi incercam sa le personalizam si le explicam cum putem.
R-Pentru iubire ai o regula?
eu-e greu... poti sa scrii milioane de cuvinte despre iubire si sa simti fiecare litera. Eu nu pot sa scriu mai mult de doua "iubesc iubirea"
R-Simt ca nu te cunosc:| de ce?
eu-Nu ai "citit printre randuri". Nu ma voi duce niciodata la cineva cu sufletul in mana sa i-l ofer. Eu am ferestrele deschise ... e adevarat ca multi nu le observa...
R-Tu esti trista:|.
eu-Depinde... la ce oameni ma uit. Sunt multumita ca nu a murit in mine tot ce e mort la altii.
R- Cum te vezi peste 10 ani?
eu-Daca nu-mi pierd increderea in ziua de maine voi fi curata si peste 10 ani.
R- Ce te face sa zambesti fara sa te poti opri, te-ai simtit vreodata fericita fara sa existe cel "dar"?
eu-of course :) zambesc din politete, zambesc sa ma scot dintr-o situatie penibila, zambesc sincer, zambesc cand vad ceva frumos :> , zambesc cand vorbesc cu tine -ma amuzi ;)) , ma bucur de orice detaliu. Trebuie sa fiu fumata sa zambesc fara sa ma pot opri!
R- :)) Nu mi-ai zis cand ai fost fericita.
eu- am multe amintiri fericite. Este imposibil ca pe drumul indeplinirii unui vis sa nu te intalnesti si cu fericirea, chiar daca nu mi-am indeplinit visul.
R-Urasti pe cineva?
eu- imi urasc orgoliul si pesimismul. Nu urasc pe nimeni dar nici nu-i pot suporta pe multi :) asta nu inseamna ca le doresc raul. Mi se pare ciudat sa ma intrebi daca urasc sau daca sunt fericita. Cum eram in ochii tai pana azi?
R- Erai fofo... si atat.
eu- au :)) a durut asta! Si acum ...
R- Nu stiu cum sa ma comport
eu-Fii tu.
eu-wow! ce te face sa crezi ca nu ma iubesc? :|
R-Nu te-am vazut niciodata in fata oglinzii sa te admiri sau sa spui ca azi te simti frumoasa. Esti ironica cand iti spun ca ti-ai cumparat un accesoriu dragut si mi se pare ciudat sa nu vorbesti despre tine.
eu-gresit! asta nu inseamna ca nu ma iubesc, doar ca nu astept complimente ieftine de la oameni. iar daca imi cumpar ceva "dragut" este logic ca ma reprezinta si imi place. Vorbesc despre mine cand este cazul, ma cunosc sau cred ca ma cunosc, sunt satula de gandurile mele, de oglinda mea, de tot ....eu. Ar fi prea mult pentru mine sa-i asfixiez si pe altii cu "Eu".
R- Da... dar daca nu te admiri tu nu iti vor observa nici altii calitatile.
eu-Altii e prea mult spus. Nu vor observa cei artificiali care pun pret doar pe aparente. Ca sa fii iubita nu trebuie sa porti decolteu si nici geanta roz!
R-Si totusi ai prieteni "artificiali" si te doare orice comentariu rautacios aruncat de marionete, manelisti etc. Unde este atunci increderea in tine?
eu- Corect! am incredere in mine, nu in altcineva. Comentariile nu imi murdaresc personalitatea si da, ma doare sa fiu criticata de niste "mucalisti" care nu au nicio realizare si nici macar un vis de urmat. Este mai profund si prea mult de explicat ca sa ma poti intelege. Prietenii mei artificiali :)) sunt ai mei... asta inseamna ca inca mai straluceste acel ceva care mi-a atras atentia la fiecare . Sigur ca atunci cand acea sclipire se face scrum, moare si prietenia.
R-Mi se pare arogant raspunsul. Tu nu ai defecte? Totul depinde de tine?Tu nu gresesti?
eu- App de aroganta, pana si aroganta poate fi "sclipirea" cuiva. Daca este original si ai sute de "glumite" la care doar aroganta din el da cele mai bune replici, ce faci daca se schimba, devine banal. Toti prietenii mei "au scris in frunte" un cuvant, pentru ca nu sunt prietena cu poze, haine, greutate , bani, diplome, inaltime, toate astea sunt auxiliare.1* Am defecte si calitati :)) la dracu` sunt si eu om. Nu-mi doresc sa fiu perfecta si nici sa ma schimb. Ce tu nu suporti la mine este foarte posibil sa fie "sclipirea" din mine pentru altul.2* Cu prietenii nu totul depinde de mine, eu detin jumatate. 3*Gresesc ...
R- Niciodata nu m-am gandit ca ai reguli pentru o prietenie...
eu-Dintotdeauna au existat aceste reguli nescrise. Unii dintre noi incercam sa le personalizam si le explicam cum putem.
R-Pentru iubire ai o regula?
eu-e greu... poti sa scrii milioane de cuvinte despre iubire si sa simti fiecare litera. Eu nu pot sa scriu mai mult de doua "iubesc iubirea"
R-Simt ca nu te cunosc:| de ce?
eu-Nu ai "citit printre randuri". Nu ma voi duce niciodata la cineva cu sufletul in mana sa i-l ofer. Eu am ferestrele deschise ... e adevarat ca multi nu le observa...
R-Tu esti trista:|.
eu-Depinde... la ce oameni ma uit. Sunt multumita ca nu a murit in mine tot ce e mort la altii.
R- Cum te vezi peste 10 ani?
eu-Daca nu-mi pierd increderea in ziua de maine voi fi curata si peste 10 ani.
R- Ce te face sa zambesti fara sa te poti opri, te-ai simtit vreodata fericita fara sa existe cel "dar"?
eu-of course :) zambesc din politete, zambesc sa ma scot dintr-o situatie penibila, zambesc sincer, zambesc cand vad ceva frumos :> , zambesc cand vorbesc cu tine -ma amuzi ;)) , ma bucur de orice detaliu. Trebuie sa fiu fumata sa zambesc fara sa ma pot opri!
R- :)) Nu mi-ai zis cand ai fost fericita.
eu- am multe amintiri fericite. Este imposibil ca pe drumul indeplinirii unui vis sa nu te intalnesti si cu fericirea, chiar daca nu mi-am indeplinit visul.
R-Urasti pe cineva?
eu- imi urasc orgoliul si pesimismul. Nu urasc pe nimeni dar nici nu-i pot suporta pe multi :) asta nu inseamna ca le doresc raul. Mi se pare ciudat sa ma intrebi daca urasc sau daca sunt fericita. Cum eram in ochii tai pana azi?
R- Erai fofo... si atat.
eu- au :)) a durut asta! Si acum ...
R- Nu stiu cum sa ma comport
eu-Fii tu.
Drumul pe care il alegem...
Uneori suntem in postura de a face o alegere,care ne va determina mai mult sau mai putin drumul in viata.E foarte greu sa alegi ce e mai bine pentru tine,pentru ca fiecare drum ales are avantaje si dezavantaje.Dezavantajele pot fi mai mari si totusi trebuie sa lasam in urma sentimente,dorinte,ura,agonie,...
O data ce ai luat o hotarare e bine sa fii ferm,sa nu dai inapoi.Nu e vorba de orgoliu ci doar faptul ca la momentul respectiv ai gandit ca asa e mai bine pentru tine,si doar tu stii ce e in mintea si sufletul tau.
Se intampla sa treci peste sentimentele,peste asteptarile altor persoane,dar ceea ce ai decis e oportun pentru tine.
Exista posibilitatea sa nu doresti un lucru si sa fii obligat sa-l faci.Acestea sunt deciziile vietii.Decizii care trebuie,nu le vrei,dar totusi le accepti.Poti si sa nu le accepti,dar stii ca intr-un viitor apropriat sau indepartat...tot va trebui sa te confrunti cu deciziile vietii.
Dorintele noastre de cele mai multe ori nu coincid cu dorintele persoanelor de langa noi.Poate ca au puncte comune,se intersecteaza,dar au si multe discontinuitati.Acele discontinuitati iti pot provoca o stare de disconfort,poate chiar suferinta.Iti consuma energia,pe zi ce trece,pana ce gasesti un mijloc de incarcare,si momentan iti revii la starea initiala.
O data ce ai luat o hotarare e bine sa fii ferm,sa nu dai inapoi.Nu e vorba de orgoliu ci doar faptul ca la momentul respectiv ai gandit ca asa e mai bine pentru tine,si doar tu stii ce e in mintea si sufletul tau.
Se intampla sa treci peste sentimentele,peste asteptarile altor persoane,dar ceea ce ai decis e oportun pentru tine.
Exista posibilitatea sa nu doresti un lucru si sa fii obligat sa-l faci.Acestea sunt deciziile vietii.Decizii care trebuie,nu le vrei,dar totusi le accepti.Poti si sa nu le accepti,dar stii ca intr-un viitor apropriat sau indepartat...tot va trebui sa te confrunti cu deciziile vietii.
Dorintele noastre de cele mai multe ori nu coincid cu dorintele persoanelor de langa noi.Poate ca au puncte comune,se intersecteaza,dar au si multe discontinuitati.Acele discontinuitati iti pot provoca o stare de disconfort,poate chiar suferinta.Iti consuma energia,pe zi ce trece,pana ce gasesti un mijloc de incarcare,si momentan iti revii la starea initiala.
Despre iubire
N-am incercat vreodata sa definesc iubirea, nu stiu daca mi-ar fi folosit la ceva, dar recunosc ca i-am dat oaresce atentie de-a lungul timpului si am incercat sa inteleg si eu ce e cu ea...De ce iubim pe cineva, ce declanseaza un sentiment nu ma preocupa in mod deosebit, pentru ca nu cred ca am raspunsuri...Oricat de bine m-as cunoaste si oricat de clar mi-ar fi ce-mi place, in general, nu pot spune de ce iubesc si ce anume ma face sa iubesc.
Pot face o lista cu calitati, cu trasaturi care imi plac la cineva pe care iubesc, e foarte simplu sa gasesti motive pentru care iubesti, dar asta nu inseamna nimic. Orice incercare de a raspunde la "de ce iubesti?" imi suna a generalizare cat se poate de falsa in raport cu ceea ce simti pentru ca, atunci cand te indragostesti nu cauti motive sa te indragostesti, ci pur si simplu se intampla. Oricat de irational ar suna, iubesc pentru ca iubesc si atat.
Dar ce se intampla in noi atunci cand iubim, cand ne indragostim? Nu discutam despre hormoni si chimie, pentru ca a simti atractie fizica nu inseamna nici macar a te indragosti si cu atat mai putin a iubi.
Iubim un om care are niste trasaturi, calitati si defecte...firesc ar fi sa credem ca il iubim pentru calitati, in realitate insa, ajungem sa iubim si defectele, sa le vedem ca pe ceva interesant, poate chiar ca pe niste calitati, si asta nu pentru ca ar face parte din vreun "model" sau pentru ca am fi "obisnuiti" cu ele. Exista atatea trasaturi comune pe care oamenii le au si, totusi, la cel pe care il iubim sunt unice...felul in care se imbina acestea si mai ales felul in care le manifesta le da unicitate, cel putin in ochii nostri...
Cum ar putea incapea intr-o lista enumerarea trasaturilor unui om, impreuna cu atitudini, gesturi, ticuri chiar, cu o multime de inflexiuni ale vocii care te impresioneaza, cu nenumarate idei, ganduri, sentimente pe care le descoperi intr-un om? Ce raspunsuri poate primi "de ce iubesti?" cand ai impresia ca fiecare gest e deosebit, cand o manifestare, poate caraghioasa, vazuta cu ochii mintii, devine una cat se poate de simpatica sau cand ti se pare ca fiecare privire e altfel? Cum am putea sa spunem "iubesc pentru ca..." altfel decat "il iubesc pentru ca e el" sau "o iubesc pentru ca e ea"?
Cunosc oameni care mi-ar spune ca suna nerealist si ca iubirea trebuie sa insemne cu totul altceva decat "nebunia" asta, care are prea putina legatura cu ratiunea. Sunt de acord ca o iubire, ca sa reziste, trebuie sa se bazeze pe mai mult decat atat, trebuie sa fie insotita de incredere, de intelegere reciproca, de sisteme de valori similare, de viziuni cat de cat apropiate despre viata. Dar toate astea nu inseamna nimic fara acea "nebunie", pentru ca, numai pornind de la ea, pastrand-o vie cat mai mult, are sens sa o imbogatesti cu celelalte ingrediente necesare.
O iubire, care sa reziste, se bazeaza atat pe simtire, cat si pe ratiune, dar si pe conflictul dintre ele. Da, suna poate aberant, romantic si naiv...surpriza! este cat se poate de adevarat si o sa povestesc de ce. Oricat incerc sa vad ratiunea si simtirea mergand mana in mana, ca si regula, nu reusesc....sa iubesti, sa simti, sa te indragostesti presupune totusi ca simtirea sa preia fraiele, inseamna totusi sa pierdem controlul. Chiar daca ne dorim sa iubim si ne place sa ne simtim indragostiti, in momentul in care se intampla, ratiunea trece pe planul doi...Ne convine sau nu, este dovedit stiintific faptul ca un om indragostit functioneaza cu 40% sub parametrii obisnuiti ai inteligentei sale :)
Intr-o atare situatie, este evident ca ratiunea nu poate asista pasiva la pierderea controlului si atunci, chiar daca teoretic suntem dispusi sa ne indragostim, ea tot riposteaza...ca o face prin sabotarea sentimentelor, incercand sa ne convinga, de exemplu, ca persoana nu este ceea ce ne trebuie sau cel putin nu este atat de minunata pe cat o vedem, ca, pentru a-si dovedi dreptatea, are chiar modalitati subtile prin care ne indeamna sa il provocam pe celalalt sa ne dezamageasca sau ca o face prin negarea sentimentelor si inducerea impresiei (retineti: impresie!) ca, de fapt, e o stare pasagera, o chestiune controlabila si fara consecinte, conteaza mai putin...important este ca, uite-asa, s-a declansat razboiul dintre ratiune si simtire...cu cat ratiunea este mai puternica si lupta mai abitir, cu atat simtirea este mai provocata sa contracareze si, in realitate, acest razboi nu va face decat sa dea mai multa putere sentimentelor :) Asta, evident, numai daca nu avem totusi o ratiune mult prea puternica, deja capabila sa actioneze foarte eficient in directia inhibarii sentimentelor sau daca nu este vorba de un foc de paie, usor de inhibat...Daca insa scanteia este reala si puternica, va reusi sa topeasca zapada ratiunii :)
O iubire acceptata de ratiune fara nici o cartire, de fapt, nu e iubire...sa iubesti niste calitati si sa accepti niste defecte este un bilant contabil in care activul sunt calitatile si pasivul este reprezentat de defecte, iar asta este doar suprematia ratiunii care iti dicteaza ce sa simti si, cu o simtire ceva mai usor de manipulat, rezultatul este un surogat de iubire, indusa de ratiune pentru ca si pentru ca si pentru ca....n motive stabilite neuronal, dar doar atat :)
In concluzie, iubirea e un soi de "nebunie", care incepe cu o lupta intre ratiune si simtire, continua cu o capitulare a ratiunii, pentru ca, fara aceasta capitulare, nu am vorbi de iubire...dupa care ratiunea isi revine, se scutura de praf si, neavand puterea sa mai impuna conditii, incearca intai sa se dumireasca ce s-a intamplat, e de bine, e de rau...daca va constata ca simtirea nu a fost chiar neinspirata si va zice macar "mda, ai si tu dreptate sa-ti placa", se incheie un armistitiu, ratiunea ne permite sa ne lasam prada simtirii, ba chiar o mai incurajeaza, ii mai da cate un bobarnac cand exagereaza si s-au creat premisele pentru ceva frumos si rezistent.
Mi-au placut foarte mult si m-am regasit de-a lungul timpului in niste vorbe de-alea celebre despre iubire. Cand n-am inteles-o sau cand am dus razboaie pierdute cu ea, razboaie din care am invatat ca, luptandu-te cu ea, nu faci decat sa-i dai putere, m-am consolat ca li s-a intamplat si altora :))
"O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe, o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale şi intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire." (Garabet Ibraileanu)
"Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le cunoaste." (Blaise Pascal)
"Dragostea nu înseamnă a ne privi lung unul pe celălalt, ci a te uita împreună în aceeaşi direcţie."(Antoine de Saint-Exupery)
"Cum naiba să explici în termeni chimici şi fizici un fenomen atât de important ca iubirea ?" (Einstein)
"Iubirea nu e o stare de luciditate, ci tocmai o renunţare la luciditate, un interimat al inimii." (Ionel Teodoreanu)
Tangou în contratimp
Melodia unui pian singuratic,
ne urmăreşte. Deşi e dezacordat,
sună minunat.
Sună diferit de alte piane,
e atonal, e magnific de dezacordat.
Pe melodia acestui pian
dansăm noi iubire, dansăm –
tangoul iubirii.
Tu ai un trandafir roşu, eu -
eu mă mişc în contratimp.
Dar tangoul nostru e unic,
faţă de tangoul dansat de profesionişti.
Noi îl facem original şi superb
pentru că noi, dragă, îl dansăm în contratimp ...
Drumul meu!
Cum iubesc femeile?
Pasional. Obsesiv. Reţinut. Cu disperare. Dulce.Violent. Posesiv. Neinteresat. Mămos. Copilăreşte. Permisiv. Unic. Concluzia: femeile iubesc diferit. Diferit între ele şi diferit de la un bărbat la altul (asta dacă iubesc de mai multe ori într-o viaţă).
Vorbeam în vara care a trecut cu un coleg despre faptul că fiecare fată sau femeie are propriul ei stil de a iubi. De aici a pornit o adevărată analiză la microscop a comportamentului sexului frumos atunci când este pocnit de săgeata lui Cupidon cel cu funduleţul gol.
Spuneam atunci că nu le înţeleg pe acelea care se îndrăgostesc din şi cu disperare, pe acelea care dezvoltă veritabile obsesii pentru „obiectul” iubirii lor. Pentru mine parcă nu mai e vorba de dragoste atunci când ţii cu dinţii de persoana de lângă tine, când îi urmăreşti fiecare pas, fiecare mişcare, fiecare privire. Şi totuşi asta e forma unora de a-şi arăta sentimentele, şi nimeni nu se poate îndoi de faptul că e chiar iubire: ar sacrifica orice pentru iubit/soţ, îi vor doar binele şi ceea ce îl face fericit este acceptat fără nici cea mai mică reţinere, încearcă să se schimbe în bine şi să fie pe placul lui… Iar eu tot nu pot pricepe cum aş putea iubi pe cineva cu disperare, până la obsesie, prea posesiv.Totul s-ar rezuma la un comportament violent izvorât din temerile şi neîncrederea mea. And that’s not good at all!
Iubirea caracterizată de pasiune e cea mai apreciată în rândul bărbaţilor. Cum să nu admiri şi să nu vrei lângă tine o femeie care faţă de tine nu are deloc inhibiţii şi reţineri, care îşi exprimă sentimentele cât se poate de limpede şi palpabil? Când spun palpabil mă gândesc la faptul că îndrăgostita pasională nu se rezumă la simple declaraţii siropoase, sărutări şi îmbrăţisări timide. Ea vrea să îţi arate cu orice preţ că vrea să fie parte din tine (deşi mai degrabă tu ai face parte din ea, mereu vine cu ceva nou şi surprinzător doar pentru că vrea să demonstreze că nu se rezumă doar la a ţine la tine, ci merge până la adoraţie şi implicare completă.
Diametral opusă iubitei pasionale este fetişoara romantică, dulce, copilăroasă. Cu cât lansează mai multe texte pline de dulcegării, cu cât alintă şi seste alintată mai mult, cu atât i se pare că iubirea-i este mai mare. Aşa te comporţi de regulă pe la 14-15 ani, când a te plimba de mână cu el ţi se pare cel mai perfect lucru, când un pupic şi o mângâiere îţi lasă (falsa) impresie că veţi rămâne mereu aşa, împreună. În astfel de iubiri ea e aşezată într-un balon de sticlă care nu îi permite să dea piept cu realitatea. Greu poate pricepe biata de ea că simplul sentiment nu-ţi ţine de foame sau de sete, că el singur nu e suficient pentru a putea spera la o poveste cu un final fericit.
Şi mai e iubirea mămoasă. „Mămica” nu aşteaptă nimic în schimb. Se cam mulţumeşte doar să îi fii recunoscător, să o laşi să se îngrijească de aproape tot ceea ce ţine de tine. Eşti obiectul atenţiei ei fără a fi însă exagerat de cocoloşit. Îşi cam bagă năsucul în treburile tale doar pentru că vrea să vină cu o părere sau un sfat care să îţi uşureze sarcina.
Şi eu am avut povestea mea de iubire nevinovată, puerilă. Şi o perioadă în care aproape că făcusem o obsesie pentru cineva anume. Mi-am cunoscut şi latura dezinhibată, plină de pasiune. În toate însă am constatat că a existat încredere deplină (cel puţin din partea mea), mult altruism şi prietenie. Cine spune că nu îi poţi fi cel mai bun prieten celui de lângă tine nu prea ştie ce vorbeşte. Cu cel mai bun prieten vorbeşti despre orice, îi ceri părerea sau sfatul, te sprijini sau plângi pe umărul lui, împarţi cu el şi cele bune şi cele rele, nu te codeşti când vrei să îi spui ceva. Iar la rândul tău îi oferi acelaşi lucru. La fel faci şi cu persoana pe care o iubeşti. Şi-atunci e corect spus că cel mai bun prieten ţi-e iubitul/iubita. Restul acelora pe care îi numeşti tot prieteni nu sunt cei mai buni ci doar adevăraţi. Iar diferenţa între ei şi „cel mai bun/cea mai bună”: cu primii nu te culci!
Îmi dau seama pe parcurs ce scriu rândurile astea că de fapt, la un moment anume, fiecare femeie ajunge să experimenteze mai multe modalităţi de a iubi. Totul depinde de EL. Sau poate îmbina mai multe iubiri. Niciodată însă nu cred că femeia poate iubi raţional. Acţiunea asta ea o face cu inima, iar aceasta e situată în piept şi nicidecum în cutia craniană.
Şi de câte ori simt că iar mă apucă îndrăgosteala îmi vine să cânt asemeni Larei Fabian:
“Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma.
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas…
Tu vois, je t’aime comme ça.
D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets,
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué.
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser.
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix.
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma.
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça…”
Vorbeam în vara care a trecut cu un coleg despre faptul că fiecare fată sau femeie are propriul ei stil de a iubi. De aici a pornit o adevărată analiză la microscop a comportamentului sexului frumos atunci când este pocnit de săgeata lui Cupidon cel cu funduleţul gol.
Spuneam atunci că nu le înţeleg pe acelea care se îndrăgostesc din şi cu disperare, pe acelea care dezvoltă veritabile obsesii pentru „obiectul” iubirii lor. Pentru mine parcă nu mai e vorba de dragoste atunci când ţii cu dinţii de persoana de lângă tine, când îi urmăreşti fiecare pas, fiecare mişcare, fiecare privire. Şi totuşi asta e forma unora de a-şi arăta sentimentele, şi nimeni nu se poate îndoi de faptul că e chiar iubire: ar sacrifica orice pentru iubit/soţ, îi vor doar binele şi ceea ce îl face fericit este acceptat fără nici cea mai mică reţinere, încearcă să se schimbe în bine şi să fie pe placul lui… Iar eu tot nu pot pricepe cum aş putea iubi pe cineva cu disperare, până la obsesie, prea posesiv.Totul s-ar rezuma la un comportament violent izvorât din temerile şi neîncrederea mea. And that’s not good at all!
Iubirea caracterizată de pasiune e cea mai apreciată în rândul bărbaţilor. Cum să nu admiri şi să nu vrei lângă tine o femeie care faţă de tine nu are deloc inhibiţii şi reţineri, care îşi exprimă sentimentele cât se poate de limpede şi palpabil? Când spun palpabil mă gândesc la faptul că îndrăgostita pasională nu se rezumă la simple declaraţii siropoase, sărutări şi îmbrăţisări timide. Ea vrea să îţi arate cu orice preţ că vrea să fie parte din tine (deşi mai degrabă tu ai face parte din ea, mereu vine cu ceva nou şi surprinzător doar pentru că vrea să demonstreze că nu se rezumă doar la a ţine la tine, ci merge până la adoraţie şi implicare completă.
Diametral opusă iubitei pasionale este fetişoara romantică, dulce, copilăroasă. Cu cât lansează mai multe texte pline de dulcegării, cu cât alintă şi seste alintată mai mult, cu atât i se pare că iubirea-i este mai mare. Aşa te comporţi de regulă pe la 14-15 ani, când a te plimba de mână cu el ţi se pare cel mai perfect lucru, când un pupic şi o mângâiere îţi lasă (falsa) impresie că veţi rămâne mereu aşa, împreună. În astfel de iubiri ea e aşezată într-un balon de sticlă care nu îi permite să dea piept cu realitatea. Greu poate pricepe biata de ea că simplul sentiment nu-ţi ţine de foame sau de sete, că el singur nu e suficient pentru a putea spera la o poveste cu un final fericit.
Şi mai e iubirea mămoasă. „Mămica” nu aşteaptă nimic în schimb. Se cam mulţumeşte doar să îi fii recunoscător, să o laşi să se îngrijească de aproape tot ceea ce ţine de tine. Eşti obiectul atenţiei ei fără a fi însă exagerat de cocoloşit. Îşi cam bagă năsucul în treburile tale doar pentru că vrea să vină cu o părere sau un sfat care să îţi uşureze sarcina.
Şi eu am avut povestea mea de iubire nevinovată, puerilă. Şi o perioadă în care aproape că făcusem o obsesie pentru cineva anume. Mi-am cunoscut şi latura dezinhibată, plină de pasiune. În toate însă am constatat că a existat încredere deplină (cel puţin din partea mea), mult altruism şi prietenie. Cine spune că nu îi poţi fi cel mai bun prieten celui de lângă tine nu prea ştie ce vorbeşte. Cu cel mai bun prieten vorbeşti despre orice, îi ceri părerea sau sfatul, te sprijini sau plângi pe umărul lui, împarţi cu el şi cele bune şi cele rele, nu te codeşti când vrei să îi spui ceva. Iar la rândul tău îi oferi acelaşi lucru. La fel faci şi cu persoana pe care o iubeşti. Şi-atunci e corect spus că cel mai bun prieten ţi-e iubitul/iubita. Restul acelora pe care îi numeşti tot prieteni nu sunt cei mai buni ci doar adevăraţi. Iar diferenţa între ei şi „cel mai bun/cea mai bună”: cu primii nu te culci!
Îmi dau seama pe parcurs ce scriu rândurile astea că de fapt, la un moment anume, fiecare femeie ajunge să experimenteze mai multe modalităţi de a iubi. Totul depinde de EL. Sau poate îmbina mai multe iubiri. Niciodată însă nu cred că femeia poate iubi raţional. Acţiunea asta ea o face cu inima, iar aceasta e situată în piept şi nicidecum în cutia craniană.
Şi de câte ori simt că iar mă apucă îndrăgosteala îmi vine să cânt asemeni Larei Fabian:
“Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma.
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas…
Tu vois, je t’aime comme ça.
D’accord je t’ai confié tous mes sourires, tous mes secrets,
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué.
Dans cette maison de pierre,
Satan nous regardait danser.
J’ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix.
Je t’aime, je t’aime
Comme un fou, comme un soldat,
Comme une star de cinéma.
Je t’aime, je t’aime
Comme un loup, comme un roi,
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t’aime comme ça…”
Ce este dragostea ?
Daca ai fost vreodata indragostit(a) ,probabil ai observat ca aceasta senzatie iti creaza dependenta.Si intr-adevar:dragostea creaza dependenta.Oamenii de stiinta au descoperit,ca in momentul in care ne indragostim,in creier au loc aceleasi procese chimice ca si in momentul in care devenim dependenti de droguri,de tigara,sau de orice altceva.
Iubirea este o stare chimica a creierului,care este influentata de genele(genetica) noastre,si de educatia primita.Suntem facuti pentru a iubi,mai ales pentru a putea fi parinti iubitori,care vor avea grija mare de bebelusii nostri neajutorati.
Dragostea romantica ne binedispune si ne motiveaza.De asemenea,este indispensabila continuarii speciei umane.Fara atasamentul iubirii romantice ,am trai intr-o societate complet diferita,care ar semana cu o societate compusa ca din cele mai multe specii de animale salbatice.Procesele chimice care au loc in creierul nostru in momentul in cvare suntem indragostiti au mai multe roluri,insa principala misiune este continuarea speciei.Acele procese chimice ne fac sa dorim sa avem familii,si sa facem copii.De indata ce avem copii,acele elemente chimice din creier isi "schimba aranjamentul" ,si ne incurajeaza sa stam impreuna pentru a putea creste copii.Asadar,dragostea este o dependenta "chimica" care are loc pentru a ne determina sa ne reproducem.
Indiferent de tara,sau cultura,iubirea romantica isi gaseste un rol important intr-un cuplu.In timp ce diferentele culturale in privinta "afisarii" iubirii,faptul ca iubirea romantica exista in orice parte a lumii este de necontestat.
In urmatoarele zile am sa continui acest articol,si voi scrie despre ce ne face sa ne indragostim de o anumita persoana,despre afrodisiace,despre etapele unei iubiri,si mult mai multe despre relatie si dragoste.
Sa fiti iubiti! ;)
Iubirea este o stare chimica a creierului,care este influentata de genele(genetica) noastre,si de educatia primita.Suntem facuti pentru a iubi,mai ales pentru a putea fi parinti iubitori,care vor avea grija mare de bebelusii nostri neajutorati.
Dragostea romantica ne binedispune si ne motiveaza.De asemenea,este indispensabila continuarii speciei umane.Fara atasamentul iubirii romantice ,am trai intr-o societate complet diferita,care ar semana cu o societate compusa ca din cele mai multe specii de animale salbatice.Procesele chimice care au loc in creierul nostru in momentul in cvare suntem indragostiti au mai multe roluri,insa principala misiune este continuarea speciei.Acele procese chimice ne fac sa dorim sa avem familii,si sa facem copii.De indata ce avem copii,acele elemente chimice din creier isi "schimba aranjamentul" ,si ne incurajeaza sa stam impreuna pentru a putea creste copii.Asadar,dragostea este o dependenta "chimica" care are loc pentru a ne determina sa ne reproducem.
Indiferent de tara,sau cultura,iubirea romantica isi gaseste un rol important intr-un cuplu.In timp ce diferentele culturale in privinta "afisarii" iubirii,faptul ca iubirea romantica exista in orice parte a lumii este de necontestat.
In urmatoarele zile am sa continui acest articol,si voi scrie despre ce ne face sa ne indragostim de o anumita persoana,despre afrodisiace,despre etapele unei iubiri,si mult mai multe despre relatie si dragoste.
Sa fiti iubiti! ;)
Dansez...
Si vreau sa te cred cand zici ca va fi bine...
Si incerc sa te cred,dar nu azi..
Azi nu…azi nu mai esti tu...
Azi sunt eu,doar eu..
Azi zbor,azi visez ..
Azi sunt o stea,azi sunt a nimanui ,
Nu mai sunt a ta…
Da’mi putin timp..
Lasa’ma singura…
Poate ca inca nu e tarziu..
Poate ca inca alaturi de tine mai pot sa fiu…
Azi…lasa’ma sa visez…
Azi…lasa’ma sa aberez…
Azi ,pleaca…lasa’ma sa dansez…
Pana nu se termina melodia,nu plec…
Pana nu se termina ziua…nu plec..
Raman..nu plec..eu raman..
Raman si iti zic..pana maine…
Drum bun… :)
Si incerc sa te cred,dar nu azi..
Azi nu…azi nu mai esti tu...
Azi sunt eu,doar eu..
Azi zbor,azi visez ..
Azi sunt o stea,azi sunt a nimanui ,
Nu mai sunt a ta…
Da’mi putin timp..
Lasa’ma singura…
Poate ca inca nu e tarziu..
Poate ca inca alaturi de tine mai pot sa fiu…
Azi…lasa’ma sa visez…
Azi…lasa’ma sa aberez…
Azi ,pleaca…lasa’ma sa dansez…
Pana nu se termina melodia,nu plec…
Pana nu se termina ziua…nu plec..
Raman..nu plec..eu raman..
Raman si iti zic..pana maine…
Drum bun… :)
Momente...
Sunt momente in care as vrea sa te ravad…momente in care as vrea sa’ti sarut buzele moi,sa’ti resimt respiratia pe pieptul meu,sa adorm in bratele tale in timp ce imi mangai parul si iti pierzi degetele prin el,adormind cu capul langa al meu…sunt momente in care as vrea sa te vad dimineata,aducandu'mi micul dejun,impreuna cu o sarutare patimasa pe frunte,cu un zambet gingas si cu o privire plina de iubire,patos si amor…sunt momente in care imi este sete de tine si nu pot sa adorm,am asa o dorinta sa te vad iar langa mine,macar pentru ultima data…amintirea ta,trupul tau,sufletul tau cald si candva numai al meu ma aduc la disperare…dupa ore,reusesc sa adorm cu lacrimi in ochi,cu amintirea ta in gand, cu poza ta in mana mea,cu sticla de vin rosu rasturnata langa pat,ascultand melodia ce o ascultam odata impreuna,doar noi doi,in timp ce fumam si ne priveam lung,tacut si linistit…in timp ce imi tineai mana aproape de sufletul tau,in timp ce imi ascultai respiratia si imi mangaiai fata…mi’e dor de tine,mi’e dor de ce am fi putut fi,mi’e dor de dragoste…mi’e dor de vorbele tale care erau asa de putine,dar aveam o insemnatate imensa…mi’e dor sa retraiesc acele momente in care ma faceai sa ma simt asa cum nu pot descrie in cuvinte…
Sunt momente in care as renunta la tot ce am doar pentru a retrai o asemenea dragoste ,asa cum am trait cu tine…sunt momente in care merg singura prin parc,incercand sa gasesc o persoana care sa’mi atraga atentia,care sa’mi zambeasca gingas,o persoana capabila sa renunte la teama,la prejudecati ,capabila sa isi ofere sufletul si trupul unei singure fiinte,capabila sa’si asume riscuri…capabila de un nou inceput,frumos si interminabil…oare am putea sa ne intalnim fata in fata,si nu in vise,sa ne cunoastem,sa ne indragostim,si sa traim vesnic unul alaturi de celalalt?...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)