Tanja Nijmeijer, olandeza care a ajuns in conducerea gherilelor MARXISTE columbiene
Tanja
Nijmeijer, o tânără olandeză de 33 de ani, crescută la ţară, şi-a dorit
când era mică să devină călugăriţă şi să ducă o viaţă austeră şi castă.
A ajuns în schimb să lupte cu arme automate în îndepărtata Americă
Latină, în cadrul Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia (FARC), una
dintre cele mai violente şi bine organizate grupări comuniste din acea
regiune a lumii.
Ultimii 10 ani din viaţă i-a petrecut
alături de rebeli, ascunzându-se de raidurile armatei guvernamentale,
plantând mine artizanale şi mărşăluind prin junglă alături de tovarăşii
ei de arme. Nijmeijer, cunoscută de membrii FARC sub pseudonimul de
Alexandra Narino, face acum parte din delegaţia oficială a insurgenţilor
care s-au deplasat în Havana, capitala Cubei comunsite, pentru a
negocia pacea cu reprezentanţii autorităţilor columbiene.
Tânăra a acordat cu această ocazie un iterviu publicaţiei britanice The Guardian în care a declarat că: “Nu sunt o vedetă. Sunt doar o simplă luptătoare de gherilă”. Cu toate acestea, ea are puţine lucruri în comun cu majoritatea camarazilor de arme.
Nijmeijer s-a născut în orăşelul Denekamp, situat în apropierea graniţei cu Germania. “Când
eram mică visam să devin călugăriţă deoarece am crescut într-o familie
foarte catolică. Apoi am început şcoala şi am avut dubii serioase în
privinţa religiei şi a existenţei lui Dumnezeu. În timpul facultăţii am
devenit o atee convinsă”, a mărturisit aceasta.
În 1998 a plecat să predea limba engleză
în oraşul Pereira din Columbia. La vremea respectivă nu ştia nimic
concret despre activităţile rebelilor comunişti.
Ajunsă în statul sud-american tânăra a
descoperit inegalităţile sociale, aceasta dând exemplu faptul că după
unele estimări circa 52 la sută din terenul arabil al ţării este deţinut
de 1,5 procente din populaţie.
După ce şi-a finalizat stagiul, s-a
reîntors în Olanda şi a activat în cercurile locale ale extremei stângi.
Nu însă pentru mult timp. În 2002 revine în Columbia şi se implică în
reţeaua de gherilă urbană a FARC din capitala Bogota. Participă la
atentate cu bombă şi este condamnată în lipsă de tribunalele din ţară.
Este condamnată şi în SUA, pentru că a participat la răpirea unor
cetăţeni americani.
Datorită devotamentului arătat, este
recrutată în rândul luptătorilor în uniformă şi benediciază de
antrenamente paramilitare intense. Tenacitatea ei o recomandă în faţa
comandanţilor şi cu timpul a ajuns să urce scara ierarhică şi să fie tot
mai apreciată. Participă ca translator la mai multe negocieri cu
reprezentanţii SUA.
“Sunt parte a unei mişcări armate iar armele ucid. Nimeni nu neagă asta”, a declarat Tanja Nijmeijer, care a spus că nu regretă însă alegerea făcută. “Cel mai greu îmi este să-mi văd tovarăşii ucişi”,
a continuat aceasta. Dificilă este şi despărţirea de familie.
Contactele sunt sporadice. În 2005 mamei ei i-a fost permis să o
viziteze într-o tabără a rebelilor FARC. Acum nu a dorit să dezvăluie
dacă în Havana au ajuns şi membri ai familiei ei.Cazul olandezei nu este însă singular. În gherilele marxiste mai luptă şi alţi voluntari străini, majoritatea din Ecuador, Venezuela sau Brazilia. Deasemenea sunt şi câţiva europeni. “Cazul meu nu este unul unic. Acesta este un moment istoric când capitalismul, multinaţionalele şi economia sunt globalizate. La fel şi lupta se globalizează”, a declarat Nijmeijer.
Armata
columbiană a reuşit în ultimii ani să îşi intensifice acţiunile
împotriva rebelilor FARC doar cu ajutorul direct al Statelor Unite ale
Americii, care au pus la dispoziţie miliarde de dolari pentru acoperirea
costurilor operaţiunilor militare, de culegere de date şi instruirii
armatei columbiene.
Gherilele marxist-leniniste FARC se află
pe lista organizaţiilor teroriste a Statelor Unite şi a Uniunii
Europene, spre deosebire de alte ţări din regiune, precum Venezuela,
Brazilia, Nicaragua, Argentina sau Ecuador, care consideră organizaţia
drept “o armată beligerantă” în toată regula.
Grupul, creat în 1964 şi care dispune de
mii de luptători înarmaţi (între 8.000 şi 18.000 de rebeli), reuşeşte să
se finanţeze din traficul de droguri, mineritul aurifer clandestin şi
răpirea de persoane, pentru a căror eliberare se plătesc sume însemnate
de bani.
FARC, împreună cu Armata Naţională de
Eliberare (ELN), o altă gherilă marxistă din Columbia, au controlat
între 1999 şi 2008 cam 30-40 la sută din teritoriul ţării, mai ales
zonele rurale din junglă.
Războiul civil din Columbia durează de
aproape 50 de ani, implicând armata guvernamentală, grupări rebele de
stânga şi organizaţii paramilitare de dreapta. Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu