Impertinenta de parlamentar
Îmi aduc aminte de un moment al
campaniei electorale, în care un vajnic necunoscut era invitat la postul
de televiziune al PC-ului, pentru a-l lăuda pe un anume domn Diniţă
(alt vajnic necunoscut). O replică mi-a rămas în minte, din toată
propaganda, o replică, ce ar fi trebuit să aducă un plus de
credibilitate candidatului. Astfel, invitatul se adresează moderatoarei:
„Credeţi că eu sunt credincios? Apoi să vedeţi câte icoane are domnul
Diniţă în birou… Multe şi frumoase!”
Şi, aşa cum credinţa d-lui. Diniţă se
arată prin numărul de icoane proptite în biroul dumnealui, aşa, noi, cei
ce trăim în altă Românie decât România parlamentarilor, îi vedem faţa
adevărată a acestui om prin prisma acţiunilor sale.
Dl. deputat are nouă apartamente şi şase
case. Două dintre apartamente sunt în Bucureşti. Şi nu vorbim aici de
apartamente micuţe, ci de locuinţe în care multe familii ar putea să îşi
crească familia. Şi ce face dl. deputat, care, printre altele mai
deţine şi conturi grase, colecţii de artă şi câte şi mai câte? Bagă mâna
tot în buzunarul contribuabilului.
Bineînţeles, se acoperă cu legi date de
aceeaşi teapă de nenorociţi, care încearcă să îşi ascundă faptele penale
prin legi, care să le asigure o imunitate absolută. Este moral? Nu!
este posibil, mulţumită legilor scrise de borfaşi şi nesimţiţi? Da!
Şi iată cum, în timp ce bătrânii se
luptă pentru ajutoare de 30 de lei, îşi rup hainele şi se calcă în
picioare, în timp ce părinţii şi bunicii noştri îngheaţă aşteptând un
pui şi nişte mălai pomană de la primărie, îmbuibaţi ca dl. Diniţă doresc
cazare de la stat. Şi nu oricum, ci la 4000 de lei pe luna!
Dacă ar fi dl. Diniţă aşa creştin precum
dovedesc numeroasele icoane din biroul dumnealui, ar lua cei 4000 de
lei şi ar face fericiţi 133 de bătrâni, dintre cei care s-au călcat în
picioare pentru acest tip de ajutor, şi ar locui pe parcursul mandatului
într-unul dintre apartamentele sale din Bucureşti.
Dar la ce să te aştepţi? El este
parlamentar şi trăieşte în România lui, România bogaţilor, România
alimentată de un sac fără fund: Bugetul de Stat.
Noi, ceilalţi români, trăim în România
noastră, cu nevoi, dureri şi cozi. Cozi la medic, cozi la alimente, cozi
până şi la plata impozitelor. Impozite, pe care le plătim, pentru ca
oameni ca dl. Diniţă, care are 40 de terenuri, 15 locuinţe, două maşini,
dar şi venituri anuale de circa 840.000 de Euro să aibă unde să
locuiască. De Remus Radoiu – BrasovPress
Multumesc pentru apreciere, dar nu este blogul meu. Eu am alte bloguri. Blogul acesta are administratori. Multumesc pentru urare, iti doresc si eu la fel, un an numai cu surprize placute. Somn usor, Odorica
RăspundețiȘtergere