Dacia si migratorii: AVARII
Avarii,
nomazi de origine asiatica, cu punct de origine probabil in zona
Lacului Baikal, incep, in preajma secolului V e.n., sa se deplaseaza
spre vest, astfel ca, in preajma ecolului V, ii gasim in zona de nord a
Caucazului si stepele nord-pontice, pâna la Dunarea de Jos. Avarii au
reprezentat o populatie nomada, razboinica, având ca principala ocupatie
cresterea animalelor.
Organizarea lor sociala era una de tip
tribal, cu teritorii si turme proprii, mai multe triburi formand uniuni
conduse de un sef militar cagan. Ca urmare a lipsei urmelor de locuire
sedentara, cele mai bine cunoscute complexe arheologice avare sunt
necropolele, cu morminte tumulare de inhumatie. In zona Pannoniei este
cunoscuta marea necropola de la Keszthely, unde razboinicii au fost
îngropati împreuna cu caii, piese de harnasament, podoabe din aur,
argint si bronz.
In timpul imparatului bizantin Iustinian
(in 558), avarii devin aliati ai bizantinilor, primind, in schimb,
subsidii importante, dar si teritorii. Intr-o campanie militara
desfasurata intre anii 559-562, avarii supun o serie de triburi din
stepele nord-pontice. Pentru ajutorul dat, Iustinian le propune avarilor
sa se aseze in Pannonia Secunda (între Dunare, Drava si Sava), zona in
care bizantinii se aflau in conflict longobarzii si gepizii. Aici,
avarii in alianta cu longobarzii, ii infrang pe gepizi si preiau
controlul asupra Pannoniei, iar dupa plecarea longobarzilor în Italia
(568), îsi consolideaza stapânirea primului caganat (567/568-680).
In anul 573, politica avarilor vis-a-vis
de imperiul Bizantin se schimba, ca urmar a ocuparii, de catre ostile
imperiale, a orasului Sirmium, pe care avarii il revendicau. Situatia
degenereaza, iar avarii intreprind o serie de expeditii militar in
imperiu, mai ales in zona Dalmatiei. Bizantinii aleg sa faca pace si, in
urma reluarii platii de subsidii, reusesc sa-si faca din avari aliati
din nou, folosindu-i in luptele impotriva slavilor de la Dunarea de Jos
(578). Buna intelegere dintre biantini si avari dureaza foarte putin,
astfel ca imperiul, dupa c einceteaza plata stipendiilor, este atacat de
avari, care ocupa Sirmium in 581, dupa care, in perioada 582-599,
organizeaza expeditii militare in Dobrogea, atacand Tomisul, Histria si
Dinogetia
Puterea avarilor scade dupa moartea
caganului Baian (604) si declansarea luptelor dintre fii sai care
urmareau succesiunea. Declinul avarilor este alimentat si de crearea
statului slavilor de apus din zona ceha, sub conducerea lui Samo (623).
Ultima zvacnire a fortei militare avare se manifesta in anul 626, atunci
cand acestia, aliati cu slavii si kutrigurii au asediat fara succes
Constantinopolul.Dupa aceasta data, avarii au pierdut dominatia în
stepele nord-pontice.
Intre anii 679-680, din regiunea cuprinsa
între Volga si Marea Caspica, un grup de avari s-a deplasat spre vest
si a patruns in Valea Tisei, Slovacia si Pannonia, unde se suprapun
peste autohtoni si intemeiaza cel de-al doilea caganat avar
(680-795/796). Aceasta organizare statala nu a avut puterea celei
dintai, avarii suferind infrangeri succesive din partea francilor lui
Carol cel Mare, intre anii 791-796. Avarii dispar din istorie dupa 803,
moment in care bulgarii lichideaza ultimele ramasite ale acestora
retrase la est de Tisa.
Pe
teritoriul nostru, morminte si obiecte izolate atirbuite avarilor au
fost descoperite si cercetate la Sînpetru German,Felnac, Peregu Mare
(jud. Arad), Dumbraveni, Cipau, Valea Larga (jud. Mures), Unirea (jud.
Alba), Corund (jud. Harghita), Ocnisoara si Ocna Mures (jud. Alba),
Turda, Câmpia Turzii, Sic (jud. Cluj) si Ocna Dejului.
Din punct de vedere etnic si cultural,
urmele lasate de avari in spatiul carpato-danubiano-pontic sunt aproape
inexistente. Asemeni altor migratori, avarii nu au avut, in ciuda
rolului politic si militar important jucat timp de doua secole la nord
de Dunare, forta necesara sa influenteze decisiv populatia din Dacia. De Valentin Roman – Adevarul despre daci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu