Ca
peste tot în ţară, dobrogenii se bucură de sărbătorile de iarnă şi
încearcă să păstreze tradiţiile transmise din moşi-strămoşi. În cea
mai mare parte, acestea provin de la populaţia geto-dacă, peste care
s-au suprapus elemente din cultură română şi slavă, îmbrăcate uneori în
haina creştină..
In judeţul Tulcea încă mai există zone unde sunt păstrate tradiţiile.
Semnificând spiritele strămoşilor, ei alungă răul din calea Naşterii Domnului, pregătind cărarea pentru un an mai îmbelşugat, cu linişte şi bucurii.
Moşoii sunt, de fapt, oameni imbracaţi în costume, compuse dintr-un cojoc întors pe dos, lung până la pământ, cu blană de vulpe sau de iepure, măşti meşterite din tărtăcuţe, coarne de berbec, mustăţi de iepure, panglici colorate, flori nemuritoare şi mărgele multicolore.
Măştile la început erau mai frumoase, mai accesibile, acum sunt din ce în ce mai fioroase, dar rolul dansului Mosoiului şi a tot ce se petrece este acela de a apară Crăciunul de duhurile rele, de a le izgoni, deja i s-a oferit o conotaţie religioasă, de apărător.
La început, Mosoiul reprezenta un moment de satiră, fiecare om era discutat de Moşoi ba că-i puturos, ba că-i beţiv, erau versuri dn înţelepciunea populară care este destul de specifică şi puternic prezenţa în atitudinea noastră.
Se creau nişte versuri grozave, colosale, deci erau înţelepţi care creau versuri pentru această perioada şi cu timpul se schimbă mesajul pentru că apăreau personaje noi cu fapte deosebite din punct de vedere creştinesc care trebuiau luate în considerare şi discutate. Acum Moşoiul este personajul îmbrăcat sau personajele care apară Crăciunul şi înlătura duhurile rele.
Un alt obicei specific nordului Dobrogei este "Oleleul". El este practicat tot în ajunul Crăciunului.
Element paăgân original şi cel mai vechi din zona de nord a Dobrogei „Oleleul“, personaj prezent doar în cetele de colindători din Măcin, judeţul Tulcea. Orăşelul e străjuit la nord şi vest de lanţul dantelat al culmii Pricopanului, iar la Apus – de ruinele cetăţii celtice „Arrubium“, de pe malul drept al Dunării vechi.
Colindătorii sunt îmbrăcaţi cu şube negre, cizme de cauciuc şi căciuli de astrahan. Ceaţă cânta colindul cerut de gazdă (de faţă, de băiat, de casă, de prosperitate), iar răsplată Colinde pe plaiuri dobrogeneconsta în cârnaţi şi vin. A doua zi, pe 25 decembrie, ceata se strânge la vătaf acasă unde se dezbracă Oleleul, se încinge grătarul şi colindătorii se bucură de rodul muncii lor.
"Acum, mai nou, tinerii vin şi bat cu nişte talăngi, clopoţei mari în pământ că să alunge spiritele rele din jurul Crăciunului. Înainte era tot un ritual cu măşti fioroase care aveau acelaşi scop, de a alungă duhurile rele.
Tradiţiile şi obiceiurile tulcene ajung cu greu înspre sudul Dobrogei. În ultimii ani însă, cete mari de colindători din alte judeţe au început să apară şi pe aici. Ei vin cu colindele clasice - Ursul sau Capra şi nu le lipsesc costumele sau instrumentele muzicale. Colindele şi cântecele lor interpretate în intersecţii sau pe străzile aglomerate ale oraşului sunt de multe ori acoperite de vacarmul traficului auto, iar dobrogenii le trec prea uşor cu vederea.
.sursa:fewstuff.blogspot.ro
In judeţul Tulcea încă mai există zone unde sunt păstrate tradiţiile.
Semnificând spiritele strămoşilor, ei alungă răul din calea Naşterii Domnului, pregătind cărarea pentru un an mai îmbelşugat, cu linişte şi bucurii.
Moşoii sunt, de fapt, oameni imbracaţi în costume, compuse dintr-un cojoc întors pe dos, lung până la pământ, cu blană de vulpe sau de iepure, măşti meşterite din tărtăcuţe, coarne de berbec, mustăţi de iepure, panglici colorate, flori nemuritoare şi mărgele multicolore.
Măştile la început erau mai frumoase, mai accesibile, acum sunt din ce în ce mai fioroase, dar rolul dansului Mosoiului şi a tot ce se petrece este acela de a apară Crăciunul de duhurile rele, de a le izgoni, deja i s-a oferit o conotaţie religioasă, de apărător.
La început, Mosoiul reprezenta un moment de satiră, fiecare om era discutat de Moşoi ba că-i puturos, ba că-i beţiv, erau versuri dn înţelepciunea populară care este destul de specifică şi puternic prezenţa în atitudinea noastră.
Se creau nişte versuri grozave, colosale, deci erau înţelepţi care creau versuri pentru această perioada şi cu timpul se schimbă mesajul pentru că apăreau personaje noi cu fapte deosebite din punct de vedere creştinesc care trebuiau luate în considerare şi discutate. Acum Moşoiul este personajul îmbrăcat sau personajele care apară Crăciunul şi înlătura duhurile rele.
Un alt obicei specific nordului Dobrogei este "Oleleul". El este practicat tot în ajunul Crăciunului. Element paăgân original şi cel mai vechi din zona de nord a Dobrogei „Oleleul“, personaj prezent doar în cetele de colindători din Măcin, judeţul Tulcea. Orăşelul e străjuit la nord şi vest de lanţul dantelat al culmii Pricopanului, iar la Apus – de ruinele cetăţii celtice „Arrubium“, de pe malul drept al Dunării vechi.
Colindătorii sunt îmbrăcaţi cu şube negre, cizme de cauciuc şi căciuli de astrahan. Ceaţă cânta colindul cerut de gazdă (de faţă, de băiat, de casă, de prosperitate), iar răsplată Colinde pe plaiuri dobrogeneconsta în cârnaţi şi vin. A doua zi, pe 25 decembrie, ceata se strânge la vătaf acasă unde se dezbracă Oleleul, se încinge grătarul şi colindătorii se bucură de rodul muncii lor.
"Acum, mai nou, tinerii vin şi bat cu nişte talăngi, clopoţei mari în pământ că să alunge spiritele rele din jurul Crăciunului. Înainte era tot un ritual cu măşti fioroase care aveau acelaşi scop, de a alungă duhurile rele.
Tradiţiile şi obiceiurile tulcene ajung cu greu înspre sudul Dobrogei. În ultimii ani însă, cete mari de colindători din alte judeţe au început să apară şi pe aici. Ei vin cu colindele clasice - Ursul sau Capra şi nu le lipsesc costumele sau instrumentele muzicale. Colindele şi cântecele lor interpretate în intersecţii sau pe străzile aglomerate ale oraşului sunt de multe ori acoperite de vacarmul traficului auto, iar dobrogenii le trec prea uşor cu vederea.
.sursa:fewstuff.blogspot.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu