Miine vor fi decernate premiile de excelenta ale industriei de carte din Romania, in cadrul Galei BUN DE TIPAR

Miine vor fi decernate premiile de excelenta ale industriei de carte din Romania,

in cadrul Galei „Bun de Tipar”

Joi, 25 aprilie, la Biblioteca Nationala, va avea loc decernarea premiilor de excelenta ale industriei de carte din Romania, in cadrul Galei „Bun de Tipar”.

Competitia, la care anul acesta s-au inscris peste 100 de institutii si peste 600 de proiecte – cu o treime mai multe decit la prima editie –, a fost jurizata de o echipa formata din 9 specialisti, avindu-l drept presedinte pe Radu Dimitriu, directorul general al Editurii C.H. Beck. Lista finalistilor poate fi consultata pe www.galabundetipar.ro.

Spectacolul de decernare a premiilor celei de a doua editii a Galei Industriei de Carte din Romania va fi prezentat de Irina Pacurariu, una dintre cele mai credibile si mai carismatice jurnaliste de televiziune din Romania. Desfasuratorul editiei de anul acesta a „Bun de Tipar” include, pe linga momentele cunoscute de premiere a laureatilor, si 4 scurte filme de prezentare a unor proiecte care au schimbat date in istoria pietei de carte autohtone.

Momentul artistic va fi asigurat de Trio Zamfirescu.

Televiziunea nationala, unul dintre cei trei mari sustinatori ai evenimentului (alaturi de Ministerul Culturii si Biblioteca Nationala a Romaniei), va inregistra intreg spectacolul, urmind sa dedice o emisiune Galei – simbata, 27 aprilie, de la ora 14.30, pe TVR 1. De asemenea, Radio 3net „Florian Pitis” va inregistra spectacolul, urmind sa il posteze pe site in cel mai scurt timp posibil. 

In direct, Gala va fi transmisa pe site-ul televiziunii online privesc.eu, incepind cu ora 19.00. 

Accesul la Gala se face pe baza de invitatie.

Bun de Tipar – Gala Industriei de Carte din Romania este un proiect initiat in mai 2012, de agentia Headsome Communication si Federatia Editorilor din Romania. 

Editia 2013:

Sponsori: Dacia, Petrom

Un eveniment sustinut de: TVR, Ministerul Culturii, Biblioteca Nationala a Romaniei

Cu sprijinul: Aqua Carpatica, Domeniile Samburesti, Fairy’s Corner, Centrul de Librarii Bucuresti

Parteneri: Asociatia Nationala a Bibliotecarilor si Bibliotecilor Publice din Romania, Asociatia Romana de Relatii Publice, ArCUB, GMP PR

Parteneri media: Europa FM, Cocor Media Channel, Hotnews.ro, Radio Romania Cultural, Radio 3 net, Observator cultural, Dilema Veche, 24-FUN, Modernism.ro, privesc.eu, infocarte.ro

--

Oana Boca

Managing Partner
www.headsome.ro

str. Constantin Rădulescu-Motru 16, bl. 21, sc. E, ap. 201

sector 4, Bucureşti

0722-609.478

Cristina, includerea Rosiei Montane in UNESCO depinde de o ultima semnatura, cea a ministrului culturii!

Daca nu vizualizati corect acest newsletter click aici

Draga prietene al Rosiei Montane, Campania Salvati Rosia Montana a trimis pe 18 aprilie, cu ocazia Zilei Internationale a Monumentelor, o scrisoarea deschisa ministrului culturii, Daniel Barbu, prin care ii reamintim domniei sale ca includerea Rosiei Montane pe lista Unesco are nevoie de o ultima semnatura, cea a ministrului! Va invitam sa cititi mai jos scrisoarea si sa o trimiteti pe adresa ministrului: Ministerul Culturii, bulevardul Unirii nr. 22, sector 3, Bucuresti. Scrisoarea poate fi transmisa si pe email catre cabinet.ministru@cultura.ro, ori prin fax la 021 223 4951. Scrisoare Deschisa catre Ministerul Culturii 18 aprilie 2013 Stimate domn ministru Daniel Barbu, Dle ministru Barbu, de Ziua Internationala a Monumentelor si Siturilor, va reamintim ca includerea Rosiei Montane pe lista UNESCO are nevoie de o ultima semnatura: a dumneavoastra!  Rosia Montana este una dintre cele mai semnificative concentrari de valori de patrimoniu ale Romaniei. Este localitatea rurala cu cel mai mare numar de monumente incluse in Lista Monumentelor Istorice, conserva inca intacte urmele a peste 2000 de ani de activitati miniere, prin numeroase marturii istorice inestimabile: galerii miniere antice si medievale, un targ minier exemplar conservat, vestigii ale perioadei de inceput a industrializarii. De asemenea, Rosia Montana este subiectul celei mai fierbinti dispute purtate in ultimul deceniu pe marginea unui obiectiv de patrimoniu in Romania. In fiecare an pe 18 aprilie sarbatorim Ziua internationala a monumentelor, la initiativa ICOMOS. Aceasta celebrare ofera posibilitatea constientizarii de catre public a diversitatii si vulnerabilitatii patrimoniului la nivel mondial si in consecinta, a eforturilor necesare pentru protectia si conservarea sa. Este, de asemena, un prilej de a readuce in atentia publicului larg, dar si a autoritatilor, necesitatea unei interventii rapide din partea statului in gestionarea problemelor de conservare a patrimoniului de la Rosia Montana. In ultimii 10 ani ministerului aflat sub coordonarea dvs. i s-a atras atentia in repetate randuri in legatura cu situl Rosia Montana, sit de valoare exceptionala aflat sub imensa amenintare a distrugerii ireversibile: atentionari, luari de pozitie, scrisori deschise. Solutii au venit din randul specialistilor, al opiniei publice, al tuturor celor interesati si afectati de periclitarea acestui sit. Includerea Rosiei Montane pe Lista Tentativa a Romaniei pentru includerea in Patrimoniul Universal UNESCO este un demers care trebuie sa fie prioritar pentru orice autoritate insarcinata cu protectia patrimoniului, si cu atat mai mult a Ministerului Culturii si Patrimoniului National! Cititi aici o sinteza a demersurilor efectuate și a etapelor deja parcurse. Desi  includerea Rosiei Montane pe Lista Tentativa a Romaniei pentru UNESCO se bucura de o larga sustinere, desi valoarea sa si potentialul de includere in Lista sunt semnalate de zeci de organizatii de specialisti si cu toate ca sunt intrunite toate procedurile care implica opinia avizata a specialistilor, inclusiv recomandarea explicita a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, astazi lipseste inca semnatura dumneavoastra, dle ministru Daniel Barbu, care, procedural, reprezinta doar un pas, ultim, tehnic.  Asadar, va solicitam sa deblocati procedura de includere a Rosiei Montane in Patrimoniul Universal prin semnarea documentelor necesare acestei includeri. Va solicitam sa aratati prin aceasta respect si responsabilitate fata de patrimoniu si valorile asociate lui, fata de expertiza specialistilor care s-au exprimat si fata de opinia publicului larg care sprijina recunoasterea si asumarea valorii universale a Rosiei Montane. Eugen David Presedinte Asociatia Alburnus Maior

Sustin Campania Salvati Rosia Montana. Donez 2%! Protest al activistilor Salvati Rosia Montana la Forumul European al Aurului din Zurich Pe 17 aprilie, 20 de activisti ai Campaniei Salvati Rosia Montana au desfasurat o actiune de protest in fata Hotelului Park Hyatt din Zurich, Elvetia, unde avea loc Forumul European al Aurului. Activistii au boicotat intalnirea industriei miniere aurifere si au transmis companiei Gabriel Resources, prezenta la eveniment, ca lupta impotriva proiectului minier de la Rosia Montana continua. In formatie de cortegiu funerar si purtand masti aurii, activistii au intrerupt intalnirea in desfasurare a companiilor miniere pentru a face cunoscut opiniei publice ca Gabriel Resources stramuta familii de pe pamanturile lor si dezgroapa mortii din morminte in Rosia Montana. Toate acestea cu incalcarea drepturilor omului si a legislatiei in numele profitului. Activistii romani au livrat companiei miniere un sicriu auriu cu mesajul “Gabriel, RIC – rest in cyanide!”, in semn de urare pentru Gabriel Resources care planuieste cu orice pret deschiderea la Rosia Montana a celei mai mare mine aurifere de suprafata din Europa. Alaturi de cei 20 de membri ai Campaniei Salvati Rosia Montana au participant la actiunile de protest desfasurate pe parcursul zilei, reprezentanti din Argentina si Grecia, precum si seful triburilor indigene din Canada. Aici puteti vizualiza fotografii de la actiune.

Fara spectatori

UDMR vrea ca meciul Romania – Ungaria sa se joace fara spectatori

autor: FrontPress 18.04.2013

Naţionala de fotbal a României ar putea fi nevoită să evolueze fără spectatori la meciul cu Ungaria, din cadrul preliminariilor pentru CM 2014, aşa cum s-a întâmplat şi în partida disputată în luna martie la Budapeste (scor final 2-2). Atunci, Comisia de disciplină a FIFA a suspendat terenul Ungariei ca urmare a comportamentului “rasist” al fanilor maghiari în Israel. Acum, UDMR doreşte ca meciul din Bucureşti să fie disputat deasemenea cu porţile închise, fiind invocat “şovinismul” suporterilor români.

Mesajul “care incită la ură” invocat de deputatul UDMR Atilla Marko în plângerea depusă la FIFA a fost afişat în timpul partidei cu Olanda (0-4) şi face referire la drapelul maghiar ars de fanii Rapidului la meciul cu CFR Cluj. “Acum, pentru o cârpă aprinsă îl vreţi arestat, după ce atâţia ani de zile, zâmbind, aţi tolerat terorismul etnic al UDMR ca politică de stat”, a fost textul afişat de suporterii români la meciul din Amsterdam. Mesajul s-a dorit o aluzie la incendierea la Cluj, în 18 martie, a unui drapel maghiar de către un suporter rapidist. Jandarmeria anunţa la vremea respectivă că acesta a fost indentificat şi riscă o pedeapsă cu închisoare de la şase luni la trei ani pentru infracţiunea de instigare la discriminare.

“Avem o problemă la FIFA. A fost deschisă o acţiune disciplinară din cauza unui banner din Olanda care a fost remarcat de UDMR. Cei de acolo au transmis la FIFA şi UEFA o plângere în acest sens. Ne-a chestionat FIFA, iar noi am trimis un punct de vedere. Să sperăm că nu se iau măsuri cu privire la meciul cu Ungaria. Eu sper să nu se ajungă la suspendări, n-au fost probleme de rasism. Nici nu am vazut bannerul, nici nu există oficial în vreunul dintre documentele meciului. Federaţia maghiară, cea olandeză sau delegatul meciului nu ni s-au adresat. O să vedem în următoarea perioadă ce se întâmplă”, a declarat preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Mircea Sandu, în legătură cu acest scandal.

Partida România-Ungaria, din preliminariile Campionatului Mondial din 2014, se va disputa pe 6 septembrie, la Bucureşti, pe Stadionul Naţional. Sursa: FrontPress.ro

Limba romana nu exista

Fost presedinte al Republicii Moldova: Limba romana NU exista!

autor: FrontPress 18.04.2013

Liderul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova şi fost preşedinte al celui de al doilea stat românesc, Vladimir Voronin, a susţinut un curs în faţa studenţilor de la Universitatea Liberă Internaţională din Chișinău, unde a spus că limba română nu a existat niciodată şi că românii au preluat limba moldovenească. Discursul instigator al acestuia a stârnit reacţii diverse în rândul studenţilor, de la râsete şi aplauze până la părăsirea sălii de către un grup de tineri indignaţi.

„Eu, fiind deputat în ultimul soviet suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti la 31 august 1989 conştient am ridicat mâna pentru legea limbii de stat, legea despre funcţionarea limbilor în RSSM, în care este stipulat că limba noastră este moldovenească. Ce fac ei astăzi? Unde e limba moldovenească? Ei nu înţeleg şi nu ştiu că limba română ca atare nu există şi nu a existat niciodată? Ea a fost rezultatul creării statului român”, le-a spus studenţilor liderul comunist.

“România când s-a format ca stat a luat limba noastră moldovenească şi a numit-o română pentru că statul se numea România. Întrebaţi românii de peste Prut cum numesc limba lor în România – limba moldovenească”, a spus miercuri Voronin.

Aceasta nu este prima ieşire antiromânească a polticianului comunist. El a mai atacat în trecut tricolorul, catalogat ca fiind un simbol “fascist”, doar ca apoi să susţină că drapelul “adevărat” al Republicii Moldova ar fi steagul bicolor alb-albastru, un simbol al mişcării “moldoveniste”.

Moldovenismul este un concept etno-cultural menit să faciliteze procesul de rusificare al populației române dintre Prut și Nistru pe principiul „Divide et impera” (dezbină și stăpânește). Acest curent susține că moldovenii sunt o etnie separată, diferită de români. Sursa: FrontPress.ro

Antisemiti

Sondaj socant: Majoritatea elevilor polonezi sunt “ANTISEMITI”

autor: FrontPress 18.04.2013

Un sondaj de opinie realizat cu puţin înainte de aniversarea a 70 de ani de la revolta armată a evreilor din ghetoul Varşoviei ocupate de trupele germane în timpul celui de al Doilea Război Mondial a şocat opinia publică. Conform AFP, sondajul a fost realizat în 20 de şcoli din Varşovia şi a fost dat publicităţii marţi. Rezultatele indică faptul că 44 la sută dintre respondenţi nu ar dori să aibă ca vecin un evreu.

La întrebările sondajului comandat de Comunitatea Evreiască şi realizat de Institutul Homo Homini au răspuns 1.250 de elevi polonezi, cu vârste între 16 şi 18 ani. 2 din 5 au mărturisit că nu ar dori să aibă un colg de clasă iudeu. Alte 61 de procente au spus că ar fi supăraţi dacă ar afla că iubitul sau iubita ar avea origini evreieşti, scrie Gazeta Wyborcza.

“Din păcate sunt procente foarte mari”, a declarat Michal Bilewicz, cercetător la Universitatea din Varşovia.Sursa: FrontPress.ro

Spaniolii

Spaniolii s-au saturat de MONARHIE (FOTO)

autor: FrontPress 15.04.2013

Mii de persoane, în marea lor majoritate comunişti şi socialişti, au protestat duminică în Madrid cerând abdicarea regelui Juan Carlos şi crearea unei noi republici. Demonstranţii îl acuză pe bătrânul suveran care a venit la putere în 1975, după moartea generalului Franco, că şi-a încălcat mai toate promisiunile făcute poporului spaniol.

Manifestanţii au fluturat drapele republicane în culorile roşu, galben şi albastru şi au scandat lozinci precum “Mâine Spania va fi republică”.

“Nimeni nu l-a ales pe rege”, a spus unul dintre protestatari. “Dorim un referendum să aflăm ce vrea poporul. Aşa este corect şi democratic”, a continuat altul.

Din cauza dezastrului economic şi a scandalurilor legate de corupţie şi excese care au măcinat casa regală, suportul popular pentru monarhie a ajuns la un minus istoric. Doar 54 la sută din populaţie mai susţine regatul, a scris cotidianul El Mundo.

În 1975, după moartea autoritarului Francisco Franco, prinţul Juan Carlos a devenit conducătorul ţării, acesta asigurând reinstaurarea monarhiei constituţionale. În acel moment a fost încheiat un acord tacit între el şi popor: Juan Carlos trebuia să menţină ţara unită în vremuri tulburi şi să se asigure că spaniolii nu se vor simţi ruşinaţi de familia lor regală. Cel puţin în ceea ce priveşte ultimul aspect, a eşuat groaznic, scrie ziarul Adevărul. Dacă stăm să ne gândim că fiica lui, Cristina, tocmai a fost inculpată, iar ginerele său, Inaki Urdangarin, se află în mijlocul unui scandal de corupţie care a ţinut prima pagină a publicaţiilor internaţionale, putem spune că regele Juan Carlos nu şi-a respectat partea lui de înţelegere.

Asta, fără să mai luăm în seamă faptul că monarhul trebuia să aibă o viaţă de familie exemplară şi de preferat fără incidente cu regina Sofia, aspect pe care, de asemenea, l-a neglijat. În urmă cu un an, a comis o indiscreţie. Pe lângă faptul că în plină criză economică, când ţara avea un şomaj de 26%, regele a plecat la vânătoare de elefanţi în Botswana, monarhul şi-a găsit, scrie presa străină, şi o amantă: prinţesa Corinna zu Sayn-Wittgenstein-Sayn. Corinna a organizat excursia de vânătoare, alimentând în continuare zvonurile că este mai mult decât o bună prietenă. Publicaţia franceză Paris Match a şi prezentat, de altfel, o fotografie în care apare prinţesa purtând o superbă brăţară la mână, jurnaliştii francezi întrebându-se dacă aceasta i-a fost dăruită de regele Spaniei.

Numele Corinnei, o nemţoaică fără strămoşi aristocraţi, dar care a fost căsătorită cu prinţul Casimir zu Sayn-Wittgenstein-Sayn şi şi-a păstrat numele după divorţ, a apărut în presa spaniolă în urmă cu un an, cu ocazia vănâtorii din Botswana. De altfel, acea expediţie l-a costat destul de scump pe regele spaniol: şi-a pierdut titlul de preşedinte de onoare al filialei spaniole a World Wildlife Fund (WWF). Sursa: FrontPress.ro

Citeste si Monarhia castiga teren in Romania

Bancuri cu...

Moare tiganul! Cand ajunge pe lumea cealalta se intalneste cu Ceausescu.
- Mai tigane, cand a fost mai bine, in vremea mea, sau acum?
- In vremea ta, jupane, ca pe vremea aceea politicienii faceau politica,
muncitorii lucrau, iar tiganii furau. Acum insa, politicienii fura,
muncitorii fac politica, si toti ar vrea sa lucrez eu!

Intr-o dupa-amiaza un vanator trece prin padure si deodata vede un tigan legat la mijloc cu o sfoara atarnat de o craca. Vanatorul intreaba:
- Tigane ce faci, ma, atarnat acolo?
- Uite, m-am spanzurat, vere.
- Pai sfoara trebuie sa ti-o pui in jurul gatului, prostule!
- Am incercat mancateas, da ma sufoc!

Un tigan statea in penultima banca. Inspectorii se aseaza in spatele lui,
in ultima banca. Profesoara pune intrebari, tiganul tot cu mana pe sus.
Intr-un sfarsit, il pune si pe el sa raspunda.
- Ia raspunde si tu Praleo!
- Doamna, sa mor io ce picioare si tatze misto haveti.
- Nesimtitule, cum iti permiti? Ai nota 2 si iesi afara magarule!
In timp ce se ridica din banca, Pralea se intoarce la inspectori:
- Ba, astia cu inspectia, nu mai soptiti minca-v-as, daca nu stitti!

Cica se duce un tigan la pescuit cu un Mercedes 600 SEL.
Coboara tiganu din masina, scoate mulineta de aur ultimul racnet cu fir de matase naturala si ac de diamant si da la peste. Cand ce sa vezi minunatie: prinde pestisorul de aur.
- Ptiuuuuu... La care pestisoru':
- Stii eu sunt pestisoru' de aur cu alea 3 dorinte...
Tiganu:
- ZII CE VREI!

Tiganca bortoasa in intersectie... i se rupe apa. Ce sa faca, ce sa
faca!? Vede un politist dirijand intersectia:
- Hauleo, manca-ti-as chipiul lu' matale, mi se rupse apa si am gemeni,
ajuta-ma si pe mine sa nasc, traiasca familia ta de haladit!
- Doamna, dar eu nu am pregatire medicala, nu cred ca pot!
- Hai, ba printisorule, ca nu ie greu, astepti acolo sa iasa plodu', tai
cordonul ala cu briceagu' si gata.
Politistul isi da acordul.
Da sa iasa primul baiat, scoate capul si... intra inapoi. Inauntru, asta de
a iesit ii spune celuilalt:
- Ba, pupa-ti-as ochii, hai prin spate, ca in fata e curcanii!

Tiganca intarzie. La sosirea ei, tiganul, nervos, o intreaba:
- Unde-ai fost, fa?
- La servici.
- Fa, te rup, pana la ora asta la servici?
- Taci omule c-am luat salariul si am fost la piata la cumparaturi.
- Si ce ai cumparat, fa?
- Ete asta am cumparat, zice tigana si ii arata o lingura de lemn.
- Auzi fa , fir-ai a dracu', noi n-avem bani de-o tuica si tu cumperi
mobila!

O tiganca se duce la teatru. La intoarcere,tiganul o intreaba:
- Cum a fost, fa, la teatru?
- Stai sa-ti povestesc. La intrare, toata lumea tinea beletele in mana, asa
ca l-am scos si eu. La usa, unul mi-a rupt beletul. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io. Am intrat, m-am pus pe scaun si deodata s-a stins lumina. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io. La un moment dat, ala de statea langa mine, mi-a bagat mana intre picioare. Am vrut sa tip, dar, cum nimeni nu tipa, n-am mai tipat nici io.
- Lasa asta, fa. Piesa, piesa cum a fost?
- Mult mai mare decat a ta!

O gramada de pescari, cu scule de mii de dolari, momeala de sute de
parai, etc. Apare un tigan cu un bat de 1.5 metri, o sfoara si un ac. Pune o boaba de mamaliga in ac, si arunca. Scoate numai crapi de 4, 5, 7, 10 kile.
Se uita la ei, si-i arunca inapoi. Restul pescarilor, innebuniti.
- Mai tigane, dar de cand te-ai apucat de pescuit sportiv?
- Adica cum sportiv, mancatzi-as?
- Pai prinzi, il arunci, prinzi, il arunci...
- Aaaaa, nu pescuiesc sportiv, ii arunc pentru ca n-am tigaie asa mare
acasa.

Tiganii se muta la bloc. Fata se dezbraca seara, si se plange la ma-sa:
- Mama, sa cumperi perdele ca toti vecinii se uita cand ma dezbrac!
La care tiganul:
- Nu-i nimic, lasa ca se dezbraca ma-ta si atunci o sa ne cumpere ei
perdele!

Mihai Viteazul(1558-1601)

S-au spus şi se spun prea multe despre Mihai Viteazul, în jurul lui s-a născut o legendă în care nu se mai poate deosebi adevărul istoric de elementele adăugate de-a lungul timpului.

Că a fost un căpitan strălucit şi un geniu politic sunt lucruri incontestabile. Victoriile lui asupra turcilor au avut ecou până departe (regele Franţei, Henric al IV-lea, scria ambasadorului său la Constantinopol ca să ceară informaţii asupra valahului), în ţările balcanice, printre greci, bulgari, sârbi au apărut cântece populare despre vitejiile lui Mihai Viteazul. Dar, lucru paradoxal, la noi în ţară nu a fost iubit. De ce? Fiindcă acest viteaz a vrut mai întâi să-şi adune o armată puternică, iar rezultatul eforturilor sale militare a fost o gravă înrăutăţire a stării ţăranilor, în vremea lui, sfârşitul veacului al XVI-lea, nu mai puteai constitui o armată din ţărani, o dată ce apăruseră tunurile şi puştile. Aveai deci nevoie de lefegii, adică de mercenari care să ştie să mânuiască armele de foc. Iar acest fenomen nu se petrece numai la noi, ci şi în Occident.

Un singur exemplu: în 1525 Francisc I al Franţei se luptă cu Carol Quintul, rege al Spaniei — devenit şi împărat. Bătălia se dă între Spania, care de-acum posedă colonii în America de Sud şi primeşte an de an zeci de corăbii încărcate cu aur şi argint, şi regatul Franţei, care e cel mai populat şi mai închegat din Europa. La bătălia de la Pavia, unde este făcut prizonier Francisc I, se înfruntă 25 de mii de oameni de partea franceză cu 25 de mii de cea spaniolă. E interesant de ştiut ce sunt aceşti participanţi la bătălie. Avem de-a face cu de-abia 5 000 de
cavaleri francezi şi 5 000 de spanioli, dar spaniolii au 20 000 de lefegii, de mercenari germani, iar francezii 20 000 de mercenari elveţieni. Aşa încât s-a putut spune, mai în glumă, mai în serios, că bătălia de la Pavia a fost un fel de răfuială între mercenarii germani şi mercenarii elveţieni.

Mihai Viteazul şi-a purtat războaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care aceşti boieri le-au putut aduna de pe anumite moşii, cu câţiva răzeşi, dar mai cu seamă, din păcate, cu lefegii străini, iar aceştia costau scump. Avem păstrate toate statele de plată, ştim exact cine au fost. Ştim câţi mercenari sârbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul.

Despre Mihai Viteazul am spus deja că era considerat copil din flori al lui Pătraşcu cel Bun. Dar e foarte interesant de ştiut — lucrul a fost demonstrat de curând de mai mulţi istorici, cu argumente convingătoare — că mama lui era o Cantacuzină, adică o coborâtoare din vestita familie bizantină care a dat doi împăraţi în veacul al XIV-lea şi care se număra printre marile familii nobile ale Bizanţului. Decăzuţi, după cucerirea Constantinopolului de către turci, ascunşi timp de două-trei generaţii, reapar la începutul veacului al XVI-lea la Constantinopol; în special un personaj extraordinar, Mihail Cantacuzino, poreclit Şaitanoglu sau Şeitanoglu, adică, în turceşte, „fiul Satanei”. Se zice că mama lui Mihai Viteazul ar fi fost sora lui Şeitanoglu. În orice caz, e aproape sigur acum, după documente recent descoperite, că a fost o Cantacuzină venită să facă mare negoţ în Ţara Românească, iar cu banii şi insistenţele rudelor ei pe lângă marele vizir a fost ales Mihai Viteazul domnitor.
Coaliţia iniţiată de împăratul Rudolf al II-lea

La sfârşitul veacului al XVI-lea, domnul nu mai era ales.
labirintistoric.wordpress.com/

Mega-moschee

Eurabia: “Mega-moschee” in inima Irlandei catolice

autor: FrontPress 14.04.2013

Autorităţile din capitala Irlandei au aprobat luna trecută planurile pentru construirea unei moschei de dimensiuni uriaşe în nordul Dublinului, în jurul căreia să funcţioneze şi un complex islamic.

Construirea “Centrului Cultural Islamic” din districtul Clongriffin va costa 40 de milioane de euro şi va include o moscheie cu minarete şi o clădire aferentă cu două etaje, un restaurant halal, o librărie, o şcoală primară musulmană, blocuri de locuinţe de câte 2 şi 3 etaje şi un complex sportiv.

În prezent în Dublin trăiesc circa 30.000 de musulmani, adică aproximativ 60 la sută din cei 50.000 de musulmani care trăiesc în Irlanda (puţin peste 1 la sută din totalul populaţiei de 4,6 milioane).

Deşi numărul musulmanilor din Irlanda este mic în comparaţie cu cel întâlnit în alte state occidentale precum Franţa, Germania sau Marea Britanie, adepţii acestei religii au cunoscut o creştere numerică spectaculoasă în ultimele decade. Astfel, conform recensământului din 1991 doar 3.875 de musulmani trăiau în ţară. De atunci numărul acestora a crescut constant, în principal din cauza imigranţilor din Bosnia, Kosovo sau Somalia.

Contestatarii complexului islamic din Clongriffin susţin că aceasta va deveni un centru pentru răspândirea extremismului religios. Aceştia aduc drept argument faptul că în noul complex îşi va avea sediul principal “Consiliul European pentru Fatwa şi Cercetare” (ECFR), un grup finanţat din Qatar şi parte a “Federaţiei Organizaţiilor Islamice din Europa” (FIOE). Membrii ECFR sunt cunoscuţi pentru că militează pentru instaurarea legii islamice Sharia în Europa. Sursa: FrontPress.ro

Transilvania

Transilvania, o mie de ani sub stapanire ungureasca – un fals grosolan!

autor: FrontPress 14.04.2013

Articolul de faţă mi-a fost inspirat de rândurile scrise de un sârb, Miodrag Stanojevic, profesor de istorie la Novi Sad, revoltat, pe bună dreptate, de cele citite într-o publicaţie românescă unde se scria despre umilinţele la care românii sunt supuşi, în propria lor ţară, de către minoritarii unguri, care îi batjocoresc şi îi umilesc în toate felurile. Profitând de faptul că ,,românii sunt un popor paşnic şi binevoitor”, la care autorul mai adaugă ,,îmbecil de tolerant” (!), ungurii din România îşi fac de cap.

Aşa se explică că un individ descreierat şi degenerat şi-a permis să spânzure şi apoi să dea foc unei păpuşi care îl reprezenta pe unul dintre eroii naţionali ai poporului român, crăişorul Avram Iancu. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă un român ar fi procedat la fel: să dea foc unui păpuşi cu chipul lui Kosuth Lajas, la Budapesta?, se întreabă autorul. Sau, ar fi îndrăznit oare ungurii din Voivodina să le strige sârbilor ,,ţigani”, aşa cum le strigă românilor? Nu ar fi îndrăznit nici din întâmplare, fiindcă le-ar fi fost frică!

La noi, în România, toate acestea sunt posibile, fiindcă noi, românii, ne comportăm exact aşa cum ne-a caracterizat Miodrag Stanojevic: ,,imbecili de toleranţi”! Tocmai de aceea îşi permit să afirme, cu obrăznicie, în gura mare, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”!, cerând, tot mai insistent, autonomia ei, făcând referire la o închipuită stăpânire de o mie de ani a Transilvaniei, sau la autonomia catalanilor din Spania. Cât priveşte stăpânirea de o mie de ani, ne vom referi la ea în articolul de faţă. În ce priveşte Catalonia, ungurii ,,uită” însă un element esenţial, anume că cei din Catalonia sunt băştinaşi acolo, pe când ungurii sunt alogeni, străini, nişte migratori asiatici, lucru ştiut şi recunoscut nu numai de istoricii străini, ci şi de cei unguri. În 1912, profesorul de istorie Laurentzi Vilmos scria într-un manual de istorie: ,,Spre sfârşitul veacului al IX-lea apare în Europa un popor necunoscut, care venea de undeva din ascunzişurile secrete ale Asiei. Neam de călăreţi sălbatici, al cărui scop de a fi era lupta şi având drept ţel cotropirea”.

Acele ,,ascunzişuri secrete ale Asiei” erau undeva prin Extremul Orient de azi, fiind pe la anul 700, cronicile coreene vorbeau despre ei ca de nişte ,,nomazi primitivi care jefuiau nordul Coreei şi al Chinei”. După aproape două secole, pe la 896, fugăriţi de pecinegi, ungurii se opresc tocmai în Panonia, locuită, în acea vreme, de slavi, valahi, avari şi germani. Erau ceva mai mulţi de 250.000, aparţinând celor şapte triburi, aflate sub ascultarea lui Arpad.

Erau puţini, dar erau răi, aşa cum au şi rămas. Fiind nişte ,,călăreţi sălbatici” şi având drept scop cotropirea, nu s-au astâmpărat, începând incursiunile de pradă în jur, aşa cum au făcut şi în Bulgaria, în 892, ,,unde au comis mari pustiiri”. Au ajuns chiar până în Apus, unde ,,timp de trei ani au pustiit, în mod bestial, ucigând şi arzând totul în Alsacia şi Lotharngia”. Asta până în anul 955, când împăratul german Otto I i-a zdrobit în lupta de pe râul Lech. Cei care au mai scăpat vii, în frunte cu ducele Toxus, au reuşit, cu greu, să se reîntoarcă în Panonia, umiliţi şi împuţinaţi.

Şi-au dat seama atunci că nu mai aveau nicio şansă de a supravieţui ca popor dacă nu se vor înmulţi. Iar cum alt mijloc nu aveau, fiindcă cu natalitatea nu s-au lăudat nicio dată, au început un lung şi dur proces de maghiarizare a tuturor popoarelor din jur, cu care au intrat în contact: germanii, valahii, slavii. Acest proces a fost atât de intens şi de agresiv încât mulţi dintre cei de mai sus, care au avut neşanşa de a convieţui cu ungurii, aproape au dispărut, în timp ce numărul etnicilor unguri a crescut spectaculos. În 1910, un istoric ungur constata că doar zece la sută dintre unguri mai erau urmaşii celor şapte triburi din 896! Deosebit de semnificativ este, în această privinţă, că aproape toate dintre marile personalităţi ale istoriei şi culturii maghiare, cu care ungurii se mândresc, la origine nu au fost unguri. Este suficient să amintim numele celui mai ilustru rege al Ungariei, Matei Corvin, care a fost român. El era doar fiul lui ,,Ioan Huniade, al căror nume întunecă pe al celorlalţi, nu a sporit atât de mult gloria ungurilor, cât a românilor din coapsele cărora s-a născut”. Cel mai de seamă poet ungur, Sandor Petofi a fost sârb; marele revoluţionar şi om de stat ungur, Kosuth Lajas, a fost slovac; din cei 13 generali ai armatei revoluţionare maghiare, ucişi în 1919, după capitularea de la Şiria, doar doi erau unguri etc. Mult mai târziu, unul dintre publiciştii germani de seamă, Harden, referindu-se la adevărată stare de lucruri din Ungaria, scria: ,,În această ţară, marea majoriate a popoarelor este lipsită de drepturi, fiind redusă la starea de robie. Aici domneşte silnicia brutală unită cu o viclenie perfidă şi orice gest care nu covine clicei stăpânitoare este reprimat cu o implcabilă cruzime”. Aşa a fost posibil procesul imfam de maghiarizare a popoarelor din Ungaria.

Cu toate acestea politicienii de ieri şi de azi ai Ungariei afirmă, fără jenă, că aceasta a stăpânit Transilvania vreme de o mie de ani. Iar extremiştii unguri strigă, cât îi ţine gura, că ,,Transilvania aparţine Ungariei”, ori ,,Transilvania nu e România”! Cei care susţin astfel de idei fantasmagorice, ar trebui să ştie că, exceptând o foarte scurtă perioadă, cea din 1848-1849, când Kosuth a proclamat independenţa Ungariei şi alipirea forţată a Transilvaniei, apoi cea din perioada 1940-1944, când doar nordul Transilvaniei a fost ocupat de Ungaria horthystă, în tot cursul istoriei sale Transilvania nu a aparţinut niciodată Ungariei. În cele două situaţii de mai sus, se ştie că armata revoluţionară maghiară a fost înfrântă de armatele austro-ţariste, în 1849, la Şiria, lângă Arad, iar în 1944, nordul Transilvaniei a revenit la patria mamă, România, în urma înaintării victoriaose a armatelor sovietice şi române.

Astfel, de la Ştefan cel Sfânt (997-1038) până la dispariţia regatului Ungariei de pe harta Europei, în 1526, în urma înfrângerii catastrofale a armatei maghiare de către turci, în lupta de la Mohacs, Transilvania şi-a păstrat situaţia de Voievodat autonom. După transformarea Ungariei în paşalâc turcesc, în 1541, până la înfrângerea turcilor la Viena, în 1683, Transilvania a fost declarată Principat autonom sub suzeranitate turcească. Mai mult, ,,dispariţia Ungariei în 1526 a permis Voievodatului Transilvaniei să se afirme ca o ţară indpendentă, iar aceasta nu a fost niciodată o ţară ungurească”.

În 1867 s-a format uniunea bicefală austro-ungară, cunoscută sub numele de Imperiul Austro-Ungar, care, în urma înfrângerilor suferite în Primul Război Mondial, s-a destrămat. În toată această perioadă Trnasilvania şi-a păstrat situaţia de provincie austriacă, administrată direct de Viena. La sfârşitul războiului, Ungaria şi-a putut, în sfârşit, declara, indpendenţa. La rândul său, în conformitate cu dorinţa unanimă a românilor ardeleni, care formau marea majoritate a locuitărilor săi, Transilvania s-a unit cu România.

Că acesta a fost adevărul istoric şi procesul socio-istoric pe care l-a parcurs Transilvania de-a lungul secolelor ne-o dovedeşte, între altele, acea înţelegere mişelească din 1438, cunoscută sub numele de Unio Trium Naţionum, care a servit drept temei pentru reperezentarea ca naţiuni politice ale Transilvaniei numai pe nobilii unguri, saşi şi secui. Astfel Unio Trium Naţionum a devenit istituţia de bată a organizării constituţionale nedrepete a Transilvaniei, care a rămas în vigoare până la 1848.Acelaşi lucru îl dovedesc şi declaraţile făcute chiar de istoricii unguri. De exemplu, istoricul Farczady Elek scria, în 1912: ,,Regii Ungariei au fost siliţi să încuvinţeze organizarea deosebită a Transilvaniei, cu voievozi puternici în fruntea ei”. În acelaşi an, un alt istoric, S.Szilagyi, arăta că ,,Ungaria şi Transilvania nu au fost niciodată contopite, au rămas două ţări deosebite”.

Cât priveşte procesul istoric şi legic ce avea să conducă spre deznodământul firesc al unirii Transilvaniei cu România, în 1918, tot un istoric ungur, Szechenyi Istvan, scria încă în 1835: ,,Nicio frontieră, nicio supraveghere nu va reuşi să rupă firul moral ce-i leagă pe românii din Transilvania de vecina patria mamă, încă slabă, dar care ascunde toate posiblităţile de dezvoltare”.

Ţinând seama de cele de mai sus, întrebăm: unde sunt cei o mie de ani în care Transilvania s-a aflat sub stăpânirea Ungariei? La această întrebare nu se poate răspunde altfel decât că această afirmaţie este o minciună, un fals grosolan prin care se încearcă, ca în atâtea alte situaţii, a se inventa un alt adevăr istoric decât cel real. De Ilie Sandru – Ziarul Natiunea

Un banc ... pentru majori (stergeti)

Soția și-a luat toate ustensilele necesare pentru ras și a intrat în baie. După un anumit timp întreabă:
– Dragule, tu ce faci pentru a obține un bărbierit cât mai bun în jurul buzelor?
– Proptesc limba sub buză.
– Iubitule!!!…. am nevoie de ajutorul tău.

Vanatoare de tortionari

S-a deschis sezonul la vanatoarea de tortionari. Zeci de gardieni ai temnitelor politice vor fi anchetati

autor: FrontPress 12.04.2013

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a declanșat procedura de investigaţii în cazul a 35 de persoane care au deţinut funcţii de conducere în aparatul represiv şi care sunt suspectate de comiterea unor crime politice în timpul regimului comunist.

În urma cercetărilor desfășurate în ultima perioadă, IICCMER a identificat numeroase fapte cu posibile consecințe de natură penală comise de 35 de angajați ai Direcției Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcțiilor în perioada 1950-1964. Potrivit unui comunicat al institutului, ”există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către persoanele identificate a unor grave infracțiuni în penitenciarele ori lagărele și coloniile unde aceștia activau. În aceste cazuri, faptele celor 35 de persoane întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de omor deosebit de grav sau genocide”, se arată în comunicat.

Octogenari respectabili

Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 și 99 de ani și locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor și adreselor exacte ale persoanelor în cauză. În momentul finalizării investigațiilor, IICCMER va notifica organele de cercetare penală, urmând să transmită Ministerului Public toate datele și probele rezultate în urma cercetărilor.

Rezultatele, în câteva săptămâni

„În ultimele luni ne-am concentrat eforturile pentru identificarea torționarilor din sistemul penitenciar comunist. În acest sens, am demarat procedura de investigații pentru 35 de persoane pe numele cărora există indicii că au comis fapte de omor. În săptămânile următoare, ne vom adresa Parchetului cu solicitarea de începere a urmăririi penale.” a afirmat Andrei Muraru, Președinte executiv al IICCMER. Potrivit cadrului legal de funcționare, IICCMER este abilitat să efectueze investigaţii științifice cu privire la crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului pe întreaga durată a regimului comunist şi să sesizeze organele în drept. De Virgil Burla – Evenimentul Zilei

Colivii

Coliviile unchiului Sam

autor: FrontPress 13.04.2013

În 1958, Gheorghiu-Dej, folosind ursul din codrii noştri, l-a păcălit pe Hrusciov, convingându-l să ordone Armatei Roşii: „Paşol na turbincă! Назад в С.С.С.Р.!” (Înapoi în U.R.S.S.!). Şi România a fost singura ţară din lagărul sovietic, care nu a mai avut, de atunci şi până în 2004, trupe de ocupaţie pe teritoriul ei. Celelalte ţări „surori şi prietene” au dat papucii ostaşului sovietic abia în 1990.

După 46 de ani de la acel „Назад в С.С.С.Р.!”, şi după aproape şase decenii de când românii doreau „să vină americanii”, saltimbancul-şef al hoţilor şi al lustragiilor din fruntea ţării a adus la îndeplinire dorinţa din anii ’40-’50 a românilor, strigând: „Au venit americanii!”. După ce nemţii le-au cam arătat drumul de ducă, americanii au venit, în sfârşit, în România, dar nu ca să ne elibereze, ci ca să se folosească de poziţia geo-strategică a Ţării, să-şi instaleze, aici, baze militare şi accesorii neortodoxe. Singurii care s-au opus ocupanţilor au fost doar câinii comunitari, care au mai scuturat, cu sârg, nădragii unora dintre noii ocupanţi ai României, încartiruiţi la Kogălniceanu, Deveselu şi mai ştiu ei pe unde.

Guvernul a admis, centre de detenţie clandestină pe teritoriul României

Ceea ce nu prea ştiu românii este faptul că ţara noastră a ajuns, datorită dragului Onkle Sam şi a papagalilor duplicitari din colivia de aur a guvernelor postdecembriste, un fel de închisoare clandestină, anexă a lagărului american de tortură şi exterminare oficializată de la Guantanamo. „Open Society Justice Initiative”, o organizaţie americană de apărare a drepturilor omului a realizat un raport în care România figurează, alături de alte 16 state membre ale Uniunii Europene, ca implicată în operaţiuni de arestări, transferuri, detenţii, interogatorii şi tortură, puse la cale de C.I.A..[[1]] Raportul amintit pleacă de la faptul că, la cererea C.I.A. 136 de suspecţi de terorism (poate mai mulţi) au fost transferaţi în secret, de la locul arestării la o destinaţie unde au fost închişi, supuşi unor interogatorii severe şi torturaţi. Lagărul de la Guantanamo este o copie amplificată exponenţial a expoziţiei „Casa Bântuită a Coşmarelor”, din Lower East Side din Manhattan, unde pot fi „admirate” oribilele reproduceri ale celor mai sumbre momente din istoria criminalităţii din Statele Unite. Depăşind cu mult imaginaţia unui om normal, de la această expoziţie spectatorii îşi încheie vizita fugind, mulţi dintre asasinii rămânând în memoria populaţiei, sub forma unor legende urbane. Nu trebuie să ne mire faptul că unii torţionari americani nu sunt altceva decât monştrii cu faţă umană, printre care se află şi femei-militari ai S.U.A.. Celebrele scene de groază filmate cu camere ascunse şi date publicităţii în urmă cu câţiva ani au şocat prin violenţa, cruzimea şi sadismul procedurilor aplicate la Guantanamo. Între timp unii prizonieri au fost eliberaţi, acuzaţiile nefiind dovedite, alţii sunt încă deţinuţi, fie în deja „celebrul” lagăr de tortură şi exterminare menţionat, fie în anexele sale secrete. Potrivit raportului, după nedorita publicitate, o serie de ţări europene „au deschis spaţiul lor aerian zborurilor clandestine efectuate de C.I.A.. ”, iar altele „au autorizat avioanele C.I.A. să facă escale pe aeroporturile lor”. Mai grav, unele ţări cu statut discutabil – eufemistic spus -, alături de care se află şi România „au admis, pe teritoriile lor centre de detenţie”: Afganistan, Bosnia-Herţegovina, Djibuti, Egipt, Etiopia, Gambia, Iordania, Libia, Lituania, Mauritania, Maroc, Pakistan, Polonia, Somalia, Emiratele Arabe Unite, Yemen şi Zimbabwe.

Unul din centre era un imobil renovat pe o stradă animată a Bucureştiului.

Jurnalistul francez Rene Backmann a prezentat in extenso un comentariu-document în revista pariziană „Le Nouvel Observateur”[[2]], unde se precizează că dintre cele 17 state membre ale U.E., colaboratoare ale C.I.A., numai Polonia, Lituania şi România au autorizat închisori clandestine pe teritoriile lor. „În România, existenţa unui centru de detenţie a fost considerată drept „factual stabilită” de un raport al Consiliului Europei, din 2007. Potrivit acestui document, C.I.A. a negociat direct cu Guvernul României „acordurile operaţionale” ce permitau închiderea „unor deţinuţi de foarte mare importanţă” într-un centru secret de pe teritoriul român. Potrivit unor confidenţe făcute ziarului „New York Times” de un fost agent al C.I.A., dezvăluite în august 2009, unul dintre reponsabilii C.I.A. în Europa a supervizat construirea a trei centre de detenţie, fiecare destinat să primească câte o demiduzină de prizonieri. Unul dintre aceste centre era un imobil renovat pe o stradă animată a Bucureştiului. Un raport al Parlamentului European, publicat în 2007, aprecia că avioanele folosite de C.I.A. pentru transferurile secrete de prizonieri au făcut escală în 21 de rânduri pe aeroporturile din România. Unul dintre aceste aparate, care provenea de la baza Bagram, din Afganistan, a avut chiar un „accident” în timpul aterizării sale la Bucureşti, la 6 decembrie 2004, iar „cei şapte pasageri ai săi au dispărut după accident”. Autorităţile române au negat că au găzduit pe pământul ţării lor o închisoare secretă a C.I.A.. Un raport al Senatului României, făcut public în 2008, afirma că niciun centru de detenţie al C.I.A. nu a existat în ţară şi că niciun zbor ce transporta deţinuţi ai C.I.A. nu a trecut prin România şi că instituţiile româneşti nu au participat cu nimic la acest program”.

… Condamnabila atitudine a grangurilor „apatrizi” din clanul trădătorilor Neamului Românesc

Deşi lista ţărilor complice ale C.I.A. din U.E. – Noua Uniune Sovietică este consistentă, în al treilea capitol al Raportului – cel mai grav -, România este menţionată alături de: Libia, Siria, Zimbabwe, Malawi, Yemen, Gambia, Djibuti. Regretabilă, impardonabilă şi condamnabilă atitudine a grangurilor „apatrizi” din clanul trădătorilor Neamului Românesc, aflaţi în rotativa puterii de două decenii. Ei au adus Ţara pe „marginea prăpastiei”, vânzând-o bucată cu bucată, vânzându-ne şi pe noi, românii, o dată cu Ea. Ei au transformat Ţara în colonie şi i-au făcut numele de râs. Şi iarăşi zic: „Ridică-te Gheorghe! Ridică-te Ioane! ” De Ion Măldărescu – Agero

[1] http://www.cotidianul.ro/romania-a-adapostit-centre-de-detentie-si-interogatorii-ale-cia-potrivit-unui-document-incendiar-208446/

[2] http://tempsreel.nouvelobs.com/l-observateur-du-monde/20130308.OBS1283/drones-torture-et-collabos-les-dossiers-du-nouveau-patron-de-la-cia.html