Miscarea Legionara in scoala
„România în perioada interbelică(…) partidele din perioada interbelică sunt:Partidul Naţional Liberal, Partidul Naţional Ţărănesct, Garda de Fier (…)”. Rândurile scrise mai sus sunt extrase din caietul de istorie din clasa a XII- a. Singurele informaţii cu care am ieşit din liceu despre Mişcarea Legionară şi probabil singurele informaţii cu care rămâneam dacă în timpul facultăţii nu întâlneam persoane care să vorbeasca clar, obiectiv şi cu pasiune despre acea parte a istoriei şi să ma îndemne să caut informaţii, să le înţeleg gândirea, ideologia, lupta. De fapt, în schiţa domnului profesor, om cumsecade de altfel, pasionat de materia sa, nici măcar nu ni s-a prezentat cine a înfiinţat Garda de Fier, membrii, context istoric, nimic!
Îl putem considera un caz izolat. Poate, pur şi simplu, dascălul nu a considerat că este necesar să pună accentul pe o lecţie construită în jurul unor personaje istorice care au militat pentru evoluţia poporului român, pentru independenţa sa economică și culturală, promovarea tradiţiilor, lupta anticomunistă… E dreptul său! Suntem în democraţie, fiecare acţionează dupa propria voinţă (oare?!).
Spre mirarea mea însă, nu doar profesorul meu de istorie procedează astfel. Am încercat să discut cu alţi studenţi. Pe chipurile tuturor însă am surprins aceeaşi nedumerire, aceeaşi întrebare: „Legionari ?… şi când ziceai că au trait ei ?” sau „ Mda…sincer, singurul context în care eu am auzit de legionari este… Legiunea franceză !” Un interlocutor cuprins in categoria de vârstă 35+ : „Legionari ? Aaa, pai ştiu! Bezmeticii in cămaşă verde care împuşcau oamenii pe stradă. Nu ei sunt cei care l-au omorât pe Iorga ?” Să ne bucurăm însă că ei cel puţin au auzit despre Mişcarea Legionară? Şi oare nu este datoria noastră să schimbăm contextul sumbru şi neadevărat în care au fost prezentaţi aceşti eroi ai neamului ?
Pentru a evita să fiu acuzată de subiectivism, datorită simpatiei și respectului care îl port acestei mişcări naţionaliste, îndrăznesc să vă întreb: Câţi dintre noi ştim să explicăm ce sărbătorim pe data de 24 ianuarie ? Sărbătoare naţională, zi liberă de la stat… Care sunt cele mai importante bătălii purtate de marii voievozi români ? Cine sunt regii daţi de dinastia de Hohenzollern ?
Puţini, prea puţini… De ce? Oare pentru că studiem istoria României doar pe parcursul a trei ani de studiu, o oră pe săptămână pentru cei de la profilele reale si două-trei ore pentru umanişti? Clasa a IV-a, a VIII-a şi a XII-a.. în urma unui calcul rapid, rezultatul este realmente insignifiant în raport cu mii de ani de istorie…
Este evident ca mândria de a aparţine unui neam decurge din cunoaşterea faptelor eroice a predecesorilor, de măreţia poporului. Şi unde altundeva să-ţi fie insuflată mândria naţională, dacă nu în cadrul orelor de istorie unde glasul profesorului şterge barierele temporale şi te poartă mai întâi in davele dacice, apoi în voievodatele şi cnezatele lui Glad, Menumorut şi Gelu. La o clipire distanţă, îl înfrunţi pe Baiazid sau poate îl alungi pe Ioan Albert din Codrii Cosminului, înfăptuieşti prima unire alături de Mihai Viteazul sau eşti soldat în prima linie în Războiul de Independenţă…
Pedagogul, cunoscător calificat al spiritului tineresc, trebuie să ştie că el, elevul, este cel mai bucuros să asculte astfel de istorisiri şi mai târziu tot el va fi stâlpul de bază al societăţii noastre: agricultorul care va trata cu respect pământul românesc şi va fi grijuliu cu hrana noastră, regizorul sau actorul care va cinsti eroii neamului în filmele istorice sau educative, medicul care nu va pleca să trateze nemţii ci va rămâne aici să vindece trupuri şi suflete româneşti, profesorul care la rândul său va insufla mândria naţională celor mici.
Mereu ne plângem: societatea românească e bolnavă. Simptomele sunt evidente. Oare dacă identificăm punctele mai sus atinse ca factori etiologici, nu vom găsi şi antidotul? De Boanda Sabina - ND Blog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu