Poveşti nemuritoare

Te-ai oprit. E verde acum...poţi să treci. Ajungi acasă...nici nu-ţi pasă...Ţi-ai deschis laptopul, îţi vezi de carieră. Familie, modă, politică, sport...mai contează ceva? Ei bine, da. În tot acest timp ceva se pierde...ceva dispare. Ceva care se luptă cu viaţa, la fel ca tine. Ceva care se zbate să trăiască.

Este vorba de oraşul în care trăim. “Oraşul de lângă noi are o vârstă care însumează destinele bunicilor şi strămoşilor noştri. Şi aceste vieţi trecute se doresc mărturisite, arătate, cunoscute, explorate.” (Adrian Majuru)

Au fost distruse cartiere, biserici, monumente istorice în perioada comunistă, cel mai celebru fiind Complexul Arhitectural Văcăreşti. Cu fiecare zi ce trece sunt demolate edificii pline de amintiri, pentru a fi înlocuite. Încet-încet, Bucureştiul va deveni un oraş al clădirilor de birouri, hoteluri şi bănci. Nu, nu mă înţelegeţi greşit. Nu refuz din start acest gen de clădiri, care sunt şi ele necesare. Dar...da! Refuz ca aceste clădiri să fie construite în zone cu valoare ambientală şi istorică, sfidând legile urbanismului. Conace dărâmate, hanuri demolate, parcuri betonate...Cu ce drept primează interesele imobiliare în faţa istoriei? De ce banii contează mai mult decât aerul pe care îl respirăm?

“Se spune că Bucureştii sunt un oraş fără istorie. Că turiştii nu prea au ce vedea. Că Bucureştii sunt un oraş ce nu poate fi iubit, mai ales în zilele noastre. Eu cred că acest Bucureşti este un oraş fascinant ale cărui istorie şi patrimoniu ar trebui promovate cu mai mult profesionalism. De asemenea, cred-fără să fi dorit să spun o platitudine-că edilii şi toţi ce construiesc azi în Capitală ar trebui să fie mult mai responsabili faţă de ceea ce numim modernizarea şi infrumusetarea oraşului” afirmă Radu Oltean în Bucureşti – 550 de ani de la prima atestare documentară.
O lucrare ce s-a vrut a fi un album de fotografii şi stampe vechi ale Bucureştiului. Dar care este mai mult de atât...este o colectie de poveşti nemuritoare cu tâlc...mai mult decât 1001...legende ale celor mai frumoase daruri pe care ni le-a făcut istoria oraşului în care trăim.

Personal, m-au impresionat colajele comparative ale cartierelor şi clădirilor aşa cum erau odinioară şi cum sunt în prezent; istoriile spuse pe şleau; trei secole de modă bucureşteană cu descrieri şi imagini; publicitate din presa interbelică. S-a lucrat mult la acest proiect şi se vede: am scăpat de imaginile de genul ghidului turistic, de textele standard ce elogiau doar perioada interbelică în care Bucureştiul era considerat Micul Paris, de fotografiile cu explicaţie extrem de succintă. Acum istoria Bucureştiului are un început concret. Ce pot spune mai mult? Un volum ce ar trebui să aibă un loc binemeritat în biblioteca fiecăruia dintre noi.
Aşadar, recomand cu mare drag Bucureşti – 550 de ani de la prima atestare documentară, chiar şi, dar mai ales, celor care nu sunt pasionaţi de istorie.