Renasterea "strigoilor"

  Sunt un cititor fidel al Cotidianului. Il tot cumparam de la taraba pana intr-o zi de mai an, cand pretul ziarului a sarit brusc la doi roni. “Mai sa fie! mi-am spus, dar mare mai e lacomia cataveicilor astora in frunte cu Buscu, Turcescu si Morar. Tari se mai cred si mari meseriasi de se lacomesc in asa hal la bucate… Apoi , echipa asta de scribi bantuiti uneori de muza, a disparut peste noapte. Sorin Vantu isi facuse niscai calcule (care nu i-au iesit in sase decembrie) si Hurezeanu, Patrasconiu, Buscu si altii de prin tagma lor au disparut dintr-o data. A venit director Cornel Nistorescu. Omul, un mare ziarist de altfel, a incercat redresarea ziarului. Dar datoriile pricinuite de sutele de mii de volume nevandute din colectia aceia de miercuri care includea scriitori “celebri” precum Richard Russo, Muriel Spark, Ben Okri, Giorgio Bassani, ori Anne Tyler i-a bagat in faliment. Caci sa publici fara noima scriitori greu lizibili, cu o literatura eclectica, cu fraze intortocheate, intr-o lume aflata intr-o miscare browniana greu de imaginat in urma cu zece-cinsprezece ani si pentru care si lectura unui ziar soft de genul “Libertatea” e deja un efort considerabil, mi se pare o miscare lipsita de orice fundament rational. In 26 decembrie, domnul Nistorescu si-a luat adio de la cititori. Ziarul a disparut de la tarabe caci printul isi incheiase socotelile cu lumea acesta. Am crezut ca va disparea odata cu el si editia virtuala si mai mult intr-o doara, am dat un click pe butonul sit-ului lor. Dintr-o data mi-au aparut in fata iarasi numele “grele” de altadata ale celor izgoniti de Nistorescu in urma cu mai bine de o jumate de an. Iarasi Patrasconiu cu textele lui lalaie, iarasi Adrian Ilie (nu am putut sa-I duc niciodata la capat pustitului astuia “editorialele”) si surpriza iarasi I.T.Morar, scriitorul acela subtirel, cu editoriale usurele si lipsite de farmec si resapat mai nou de Toni Grecu prin jumatatea lui de “Divertis”…Nu stiu, dar uneori mi se intampla sa simt nevoia altor condeie in marea presa cotidiana, asa dupa cum simt dezgust in serile in care din ce in ce mai rar privesc micul ecran invadat de aceleasi sinistre figuri poltice pe care le stiu de decenii…Astept cu “nerabdare” semnaturile lui Hurezeanu in josul articolelelor sale indecent de lungi si stufoase, ori ale lui Turcescu, prea-plinul de el provinicial ajuns pe o trotineta fermecata sub luminile rampei din Capitala…