Povestea martoagei

A fost o data ca niciodata, intr-o frumoasa seara de noiembrie cand...

O soferita berbanta, prin care hormonii topaiau de zor si ai carei neuroni erau plecati in vacanta a hotarat ca e cazul sa o calce mai tare, doar masina noua trebuie purtata cu viteza pe drumurile capitalei pentru a impresiona fetele de pe bancheta din spate.

Si cum calarea soferita noastra noul cal naravas pe nume Megan Doi, un nefericit care se incapatana sa respecte viteza regulamentara ii aparu in fata. Si ce face fata noastra la cei 21 de anisori ai ei? Acceleratia o calca si pe linia de tramvai o lua. Dar vai ce sa fie, ce sa fie, semaforul in fata ii aparu si coloana de masini se infiinta, calutul nostru naravas nemaiavand pe unde sa o ia se proptii in cel din fata lui, dar fiind un cal naravas, care nu crestea intr-o zi cat altii intr-o luna, nu se multumi doar cu un alt cal, din nari fremata si mai lovi un cal, si inca unul si inca unul.

Si asa calatoria eroului nostru spre soare apune, pentru a cauta un nou cal incepu. Intai se infiinta la giudet si calul la inspectie il prezenta. Acolo un mare mester intr-ale potcovirii si nutretului hotari ca calul si-a trait traiul si si-a mancat malaiul si bine ar fi ca eroul nostru ca mearga la domnul vistier sa ceara banii inapoi pe el si cu banii de pe martoaga sa ia unul mai trainic si mai frumos, dar nu pe rau in jos.

Eroul nostru la vistiernic se ducea si jalba in protap si-o punea, dar vistiernicul om calit si preacinstit se codi, ca de calul tanar nu prea mai era, dintii nu si-i prea mai spala si galbeni nu multi merita. Si tot asa scart, scat pana marti il ameti pe nefericitul nostru erou care nici nu mai stia pe unde sa o ia.

Stan patitul nostru, doua luni in cap porumbei trimise, si vistiernicului mila facandu-i-se de un biet crestin, partea sa isi lua si restul de galbeni lui stan dadea. Da acum Stan trebuia martoaga sa o dea si negutatori n-avea; ba negutatori avea, dar unii tuciurii, de galbeni plini.

Ce sa faca omul nostru, cu martoaga nimic nu mai facea, asa ca lua galbenii, spuse bogda proste si merse la negutator sa ia cal nou, ca de poveste, ce nu mananca jeratic, da-i numa' bun de carat desagi. Da aici ce sa vezi, stupize, stupize galbenii nu-i ajungea, asa ca la spatar mergea, trei plocoane facea si asa-i zicea: marite spatar eu om nenorocit ramasei fara martoaga mea si am venit la tine dreptate sa faci si sa-mi dai si mie un galban, doi cal sa iau.

Criza fiind si musterii neavand, spatarul isi rase in barba si cu dulci cuvinte pe Stan il ademeni: om bun, bre' nu te-ngriji ca bani io ti-o dai si cal nou ti-i lua. Da sa tii minte pe langa drum sa nu calci si peste un an cu bani sa te-ntorci, nu un galban doi acolo ci cu suta sa imi vii. Stan in san scuipa, de sfinti injura, fruntea pleaca si accepta.


Orice asemanari cu situatii sau personaje din viata reala nu sunt o intamplare!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu