Ai plecat?


Nu ai plecat deja?
Cu inima mea,
în mâinile tale ...
Acum stau singur,
ghemuit pe podea,
înfrigurat...

Nu ţi-aş fi făcut ceva,
deşi aş fi putut ...
Te puteam lăsa întristată, terminată, speriată...
sau ca mine, infrigurată.
Spune-mi tu, stafie rece ce eşti,
umbră a trupului ce îl iubeam şi al sufletului ce îl adoram ...
Răd acum la găndurile pline de iubire ce le aveam,
pentru tine, dragă.
Pentru tine.

4 comentarii: