Nu cred in ursitoare, si totusi ne nastem cu o “masura” pentru viata noastra.
Si daca un proverb latin zice: “ Est modus in rebus”(este o masura in toate),
eu comentez si zic ca-i valabil si la om.
Masura aceasta umana, in mintea mea, nu este numai pentru lungimea vietii, pentru dimensiunile si formele corporale, pentru bogatie sau saracie, pentru frumusete, sanatate etc. ci este si pentru dimensiunile imaginative-infinite.
Vrem-nu vrem, ajungem pe parcursul vietii sa traim ceea ce am fi gindit ca nu poate fi adevarat; ca nu, nu-i pentru noi; ca noua nu ni se poate intimpla; si mai interesant,uneori, traim chiar si ce credem ca nu ni s-ar cuveni, fie de rau dar chiar si de bine.
Masura asta, ca o talanga,ori ca un clopotel de argint, e mereu cu noi, cel putin cu mine a fost si este. Tot ce as fi vrut sa ocoloesc, constienta fiind de ce vreau si ce nu, am ocolit cit am putut…si apoi tot am “ calcat in el” noroc sau nenoroc, nu l-am scapat.
Sta in puterea noastra insa, sa ne imaginam aceasta "masura" ca pe un pahar- acela din cintec- “si la toti le-o dat cu carul, numa mie cu paharul”,si trebuie sa ne uitam mereu la partea plina a paharului. O stiti pe asta cu paharul… dar la care parte a paharului va uitati, stiti? Mie mi se pare ca tocmai asta nu stim si nu vedem la momentul potrivit.
Traim nemasurat si nemasurabil de intens, cind iubim, cind “murim putin” din diferite motive, si totusi “masura-ocaua” este cu noi, altfel nu am depasi momentul si am pune “ punctul pe I de la infinit”…
Ce ziceti voi care cititi? Ca ma dau desteapta… ca si voi le stiti pe astea…bla-bla… Nu ma indoiesc ca multi dintre cititorii mei le stiu si cu scuzele de rigoare am sa inchei cu un citat , sa vedeti de unde-mi vine desteptaciunea:
“doamne, ajuta-ma sa lupt cu ceea ce pot schimba, ajuta-ma sa indur ceea ce nu pot schimba si da-mi puterea sa le pot deosebi pe una de cealalta”…
Ileana Vulpescu, in romanul “SARUTA PAMANTUL ACESTA”.
Ma uit la partea plina a paharului meu si pictez ginduri, gindurile mele si a altora care mi s-au cuibarit in suflet.
Esti mult, mult mai profunda decat lasi sa transpara. Tu inca te mai joci pe net... :)
RăspundețiȘtergereAdica ce vrei sa zici ca ma joc, in ce sens?
RăspundețiȘtergereCa sunt necoapta?:))
Nu! Ci ca te rasfeti.
RăspundețiȘtergereSau ca am dat in mintea copiilor?
RăspundețiȘtergereAcum chiar ca ma joc, si vorbele sunt jucarii!
Si ce mai jucarii frumoase, pentru cine le poate minui... nu-i vorba de mine...
Cred ca tu sti mai bine sa te joci cu ele, cu vorbele.:)
Pe net nu m-am jucat nici un joc, daca vrei sa sti, no!
Vaiii... daca ai stii cum le fugaresc si nu vor sa se dea prinse...:)
RăspundețiȘtergereNo, ca m-am destainuit! :)
Ce faci? Esti printre astre si ceacre? CE ACRE, cu se scriu astea?
RăspundețiȘtergereMa faci sa rid si nu sunt atenta la scris, cum se scriu:cheacre-le?
RăspundețiȘtergereDa...chakre,Mariana...imi place ca te uiti la partea plina a paharului,nu toti reusim sa facem asta.
RăspundețiȘtergereMultumesc Tasha,
RăspundețiȘtergerema jucam de-a vorbele cu Dan si m-a lasat balta...
Ma uit la partea plina iar cealalta o umplu, cum pot si eu...
Mai Mariana,draga! :)
RăspundețiȘtergereNu te-am lasat balta!
Am stat la coltu' strazii cu niste barbati - unul dintre ei era mare cat mine, da' daca stau bine sa ma gandesc, chiar mai mare, un ardelean, si-am baut tzuica fiarta cu cuisoare si piper. Ba cred ca era palinca. Acuuuu... nu mai pot sa-ti exact. Am ras, am baut, am chiuit si-am petrecut ca vecinii. Nu ca drojdierii. :)
Dar sa stii ca in timpul acesta numai la tine ma gandeam. Imi ziceam: "oare ce-o gandi Mariana despre mine acum... Ca am lasat-o balta! " :) "Nu, nu cred ca poate gandi asa!", ma incurajam tot eu, cu cate o inghititura. :)
Buna palinca mai stiti voi face prin Ardeal! :)
Chiar asa, vezi cum suntem noi...oamenii? tu te-ai dus la o dusca... iar eu m-am dialogat cu unul tinerel! Nu am avut timp sa gindesc...da m-a stirnit Tasha, cu paharul, si mi-am amintit unde am ramas...:)Nu-s eu "fata de lasat balta", si ca o "daca" ce sunt, si cind pierd ma inalt deasupra invingatorului.:)
RăspundețiȘtergereIti place asta,nu?
Da, trebuie sa recunosc ca asta imi place cel mai tare! :))
RăspundețiȘtergereAsa a procedat si Cristos! :)
La asta nu m-am gindit... asemanarea cu Hristos, nu-i de mine...credincioasa sau necredincioasa, da la ce nu ma pricep, vorba ta:nu ma bag.:)
RăspundețiȘtergereMie mi-a venit in minte de pe undeva de la cronicari, nu de la religie...:)
Mariana, spor la imortalizat ganduri! :)
RăspundețiȘtergereTe cam necajeste "miticul" asta de Dan, observ... Da' palinca-i place! :)))
So,
RăspundețiȘtergerecred ca Dan ma stirneste, sa vada cit ma duce mintea.:)
Dar cum am hotarit, daca am intrat in hora, joc!
Pina veniti voi la "jinarsul" meu, o sa-l gat si eu, de fiert, la dublu...asa la 60 de grade.:)
Unde sta jinarsu' tau?
RăspundețiȘtergereIar cu mintea ta...!? Vrei sa iti spun ce cred? I-ai pus zabala si o tii din scurt. Ca daca ai da drumu' la frau..... nici nu vreau sa ma gandesc... :)) Asta se vede dupa genul de umor pe care il practici. E bun umorul tau. Face bine! :)
Ne-ai prins la "birfa".:)
RăspundețiȘtergereJinarsul il face omul meu, pe la tara, ca-i din zona Aradului...Da si de pe la Cluj mai avem...ca de acolo-s eu. Da doamne din ambele parti!:))
Cred ca eu fac "haz de necaz" si ma eliberez de tot felul de "intunecimi"...