Necazurile lui Serban Huidu

Antescriptum: http://www.mediafax.ro/social/serban-huidu-a-provocat-un-accident-grav-pe-dn-1-doua-persoane-au-murit-8872372 

Ce mai poate fi de adaugat? Situatia este destul de urata pentru Serban Huidu. Oricum ar fi deznodamantul. Dar, altceva face obiectul acestui articol. Ca deobicei, dupa astfel de evenimente, apar reactii, iar reactiile is impartite. Pe deoparte, reactiile oamenilor compatimitori, care au ganduri bune fata de cei aflati la ananghie. De celalta parte, sunt inapti mintal, cretini simpatici, care tin sa-si demonstreze prostia si ipocrizia. Fie se bucura de necazul altuia pentru ca nu-l inghit, fie fel si fel de astfel de practici...

Eu vad situatia asta, din doua puncte de vedere
- cel obiectiv: din primele cercetari, din cauza imprudentei la volan, pe fondul nerespectarii limitei de viteza si a conditiilor meteorologice nefavorabile, UN OM a provocat un accident foarte grav, in urma caruia doua persoane au decedat, iar alte 5 sunt internate in spital. In urma cercetarilor POLITIEI ROMANE, daca vinovatia conducatorului auto (n.r. Huidu Serban) va fi dovedita, acesta sa raspunda penal pentru faptele sale.
- cel subiectiv: avand in vedere situatia sanatatii sale, Serban ar fi trebuit sa stea departe de volan, mai ales in astfel de conditii. Nu este si nu va mai fi niciodata acel om de dinainte de accidentul din iarna, din Austria. Eu unul i-as fi recomandat sa se retraga si din activitatea de la radio, cat si cea de la Prima, sa-si fi vazut de recuperare, de familie si de activitatea de director de programe la Kiss FM. De acum incolo, eu vad cam negru viitorul sau in televiziune sau in radio.

Atat! Nu vorbe rautacioase, nu comentarii aberante, nu nimic. Daca vrem sa ajungem bine noi si tara noastra, ar fi cazul sa incepem sa ne si comportam ca atare. Sunt curios de acum incolo, ce si cat circ se va face pe seama evenimentului sus amintit.

Ce-i asta?

Ceva, aşa, să ne rupă de rahaturile aruncate de alţii pe blog-u' ăsta transformat în coş de gunoi...

Avem...

Romania este o tara frumoasa, plina de nebuni. Si la altii e cam la fel, singura diferenta e ca la noi, nebunii sunt despteti. Asta e problema grava. Multa lume se intreaba si acum de ce au reusit americanii sa fie cei mai ciumegi, desi este bine stiut faptul ca sunt o natie plina de prosti. Pai tocmai d-aia, pentru ca cei de sus au stiut cum sa-i controleze pe prosti. La noi insa, peste tot e plin de destepti. In guvern, in popor, in justitie, in politie, in piata... pe ste tot. Toti cred ca-s cei mai cei, toti au idei, toti stiu ce-i de facut, dar nimeni nu se gandeste ca, daca vrea sa faca ceva, tre' sa puna osul la treaba. Dar nu, noi stim ce-avem de facut... mi-e scarba!

Avem peste tot tampiti care isi pierd viata pe net, injurandu-l pe Baselu si pe guverrnanti, spunand fel de fel de tampenii si porcarii, desi ar putea sa-si petreaca timpul in scopuri utile.

Avem televiziuni care propaga doar tampenii celor ce-si arunca ochii asupra programelor lor, desi, poporu' ar putea sa fie nevoit sa vada si altceva. Avem televiziuni de stiri care nu fac nimic bun, doar improscand cu noroi aiurea in tramvai, doar de dragul ratingului.

Avem alesi pe care noi i-am trimis in parlamentul european si care, ne fac de ras. Fie cu succesuri, fie cu circ de om tampit. Apare omu' la televizor, abereaza la greu, abundand de ipocrizie, nesimtire si lipsa de respect fata de institutiile statului si mai ales fata de popor, desi, toata lumea a putut vedea exact contrariul a ceea ce afirma. Vadim ar trebui internat intr-un sanatoriu!

Avem si unguri care habar n-au sa vorbeasca corect romaneste, dar de fiecare data se gudura pe langa cei care sunt la putere, indiferent de culoarea lor politica. Ce-ar fi sa ne lase sa ne gestionam noi romanii tara noastra si sa-si mute domiciliul in scarba aia de Ungarie?

Avem, avem, avem... o sa am si eu tampiti care vor critica ce-am scris eu mai sus, mergand pe ideea ca spun tampenii, ca nu stiu ce spun, ca sunt pro mafiotii din fruntea tarii, sau cine-stie-ce alte rahaturi d-astea. Ma pis (ce, daca Bendeac are voie s-o spuna la un post de televiziune national, eu de ce sa n-o spun pe un blog?), nu-mi pasa ce crezi!

Avem tara pe care o avem si ne batem joc de ea, ne cacam in ea... ca prostii... dar noi suntem destepti... Mi-e scarba!

Vesti proaste baieti si fete carora va place prea mult viata. Suna cam asa:

Comisia pentru Sanatate a Camerei Deputatilor a aprobat, miercuri, 21.09.2010, in unanimitate, initiativa legislativa potrivit careie pacientii care ajunga in serviciile de urgenta in urma intoxicatiei etilice vor deconta costurile spitalizarii, a anuntat deputatul independent Tudor Ciuhandru.

Asta inseamna, in traducere, ca, daca ai stomacu' fara fund si bagi in tine pana crapi alcool si intri in coma, daca o tai spre spital, gandeste-te (daca mai poti sa faci asta, iar daca nu, roaga-te sa o faca altu' in locul tau) de doua ori inainte sa faci asta. E simplu. Bei prea mult, platesti. Si daca n-ai cu ce sa platesti, prestezi munca in folosul comunitatii. Iar tinand cont de faptul ca Romania nu duce lipsa de betivi (atat barbati, cat si femei, ca sa stabilim treaba asta), s-ar economisi ceva banuti pe termen lung. Lucru bun, lucru bun dom'le! Parol!



Pana data viitoare, sete buna!

Cu berea-n traista...

Il stim cu totii. Este nenea ala care se scoala in fiecare zi, dis de dimineata, se imbraca cu hainele lui deloc noi si deloc la moda, isi ia traista la spinare si pleaca spre gara. Se duce sa prinda trenul spre oras, trenul spre locul de munca. Il prinde, se gaseste cu ceilalti barbati care au ca destinatie tot locul de munca. Se intalneste cu ei, schimba doua trei cuvinte pana ce vine trenul, iar cand acesta vine, ei tot continua sa schimbe cuvinte pana ce ajung la destinatie. Se duce omul nostru la munca, isi face treaba asa cum stie, pana ce vine pauza de masa. Atunci mananca ceea ce are prin traista, daca si-a luat ceva. Mananca, se intoarce la lucru pana ce vine ora de plecat acasa. Pleaca spre gara, dar in drum, opreste la carciuma din gara sa-si cumpere un bidon de bere pe care si-l baga in traista. Se urca in tren, iar in drum, soarbe din cand cate o gura din bidonu' de bere...

Si te intreb: L-ai lasa fara bidonu' de bere? L-ai priva de lucrul asta pe omul care zi de zi, se scoala si se duce sa munceasca pe branci pentru un ban cinstit? Eu nu.

Azi e soare, suntem iar visatori

Si daca maine pierd totul si nu mai ramane nimic, tot a meritat. Cand te pierd pe tine, cu tot ce ai, cu ultima cusatura din ultimul amarat de tricou, cand nu mai raman decat eu cu mine si un rucsac in care imi tin casa, adica tot o parte din mine, chiar nu mai am de ce sa ma tem. De fapt, pe tine sa nu te pierzi de tot niciodata, in rest, toate pot fi recladite.
Mi s-a pus pata pe-o chestie si ma uit la oamenii astia cum imi zic, cu ochii mari si maxilare incordate, ca nu e ok. Bai, dar ce sa-i fac daca asa e? Cum sa incerc sa ma multumesc cu atat cand stiu ca nu e suficient?
Bai, omul moare cand uita sa se mai joace. Cand nu mai rade doar asa, ca e soare. Si moare cand nu mai viseaza la nimic.
Visele nu mor niciodata, noi le omoram. Eh, in coma sau nu, ale mele se incapataneaza sa reziste. Legume. Pana la toamna cand ies precum cartofii din pamant. Inca putin. Mai e putin.
Am auzit o chestie interesanta, de fapt am citit... era un forum... in fine.
"Sunt prieteni care ma intraba, cum e pe motor ? Sa-mi iau ?
Nu pot explica cum e pe motor. Adica e ca diferenta dintre timp si eternitate. As avea poate timp sa iti explic, dar ti-ar trebui o eternitate sa intelegi. Trebuie sa te urci ca sa intelegi. Iar eu nu sfatuiesc pe nimeni sa faca acest pas." Un tip cu 30 de ani de experienta. Norocos, poate.
Daca nu intelegi de ce vreau sa urc azi pe traseul asta pe care l-am mai facut de 10 ori, inseamna ca n-ai vazut ca ploua. Si daca ai sa crezi ca asta o sa ma faca sa ma intorc acasa, inseamna ca nu stii cine sunt.
Daca ne-am multumi cu ce e usor, comod, la indemana, ar fi mai bine? Mai usor, da. Dar unde e satisfactia unei realizari. Nu spun ca trebuie sa-ti rupi gatul ca sa-ti dai seama ca palaria nu pluteste, dar parca e alta stare cand transpiri putin. Poti sa spui: UITE, asta am facut EU. Si n-a fost usor, dar am facut-o. Si parca iti vine sa zambesti mai des.
Si daca ajung pe un drum mai greoi unde as fi ajuns cu pasi moi, tot am sa ma bucur, fiindca drumul in sine, a meritat. Daca e greu nu e neaparat urat, daca e simplu nu inseamna ca e mai bine. Nici daca te dai cu capul de pereti nu inseamna ca iese ok, dar e si asta un drum. Pentru incapatanati, masochisti si oameni care nu vor din a in b printr-o linie.
Viata e un drum, nu o destinatie. Si e prea scurta, mult prea scurta ca sa nu fii ceea ce vrei sa fii.

Ce mai faci Omule, ce-ti mai fac icoanele?

Ce mai faci Omule, ce-ti mai fac icoanele?
Fiindca e tarziu si e liniste si pot sa te-ntreb: tu ce mai faci? Cum esti?
Spune-mi fara urma de frica, azi chiar vreau sa stiu. Ce stare te incearca? Uite, incep eu. Azi, sunt nefericita. Am pierdut ceva la care am tinut. Sa spunem ca am pierdut o manusa. Da, exact asta am pierdut. O manusa. Si acum imi pare rau, desi stiam c-am s-o pierd.
Tu cum esti? N-am avut timp sa te-ntreb, am fost prinsa in treburile mele, dar azi vreau sa stiu. Cum esti?

Nu e uman, paganilor! Nu e uman! Si atat. 
Si totusi se intampla.
Pentru ca ne e frica, pentru ca in spatele fiecarei decizii stau 173 de argumente, pentru ca ne e frica sa riscam, pentru ca suntem slabi si n-avem curaj, pentru ca ne gandim "dar daca". Pentru ca nu putem sa fim singuri si fericiti, pentru ca putem sa fim impreuna si nefericiti.
Imagineaza-ti marea. Si nisipul gol si nimeni in jur. Pustiu absolut. Imagineaza-ti marea, nervoasa, un vant sarat, puternic, si el nervos si nisip ud si soare. Imagineaza-ti ca ai ramas aici, absolut singur. Cum esti?
E locul ala, deasupra unui oras pe care-l cunosti. E locul asta, pe care-l cunosti in fiecare anotimp. Imagineaza-ti ca esti acum acolo si e pustiu. Si simti pietrele, pamantul si linistea unui astfel de loc. Loc pe care-l ai, e al tau. Fiindca e in tine. 
Pana la urma, a cui e vina? La capat, in momentul in care s-impart pacatele, a cui e vina? 
Unele "pacate" n-au stapan. Se intampla si atat.
Maine am sa iau o decizie. Maine, nu azi. Vreau sa ma mai bucur o zi de lipsa unei alegeri. Pana maine mai am timp sa mai respir o singura data. Atat. Imi amintesc de asta.
Prefer sa aman o decizie deja luata. Prefer sa n-o spun nimanui, nici mie, cat pot. Fiindca recunoscand-o devine mai concreta, aproape palpabila. Are o viata a ei, traieste. Prefer sa o las sa doarma pana in ultimul moment. Prefer sa ma mint. Constient.
Si daca stii unde ai sa ajungi, ce si cum se va-ntampla, daca ai vazut in tine rezultatul, de ce frica ? Daca ai gandit un lucru inseamna ca l-ai facut deja, in tine. Si daca e facut si gata, de ce mai e frica?

Pentru prieteni 3

Bai, stii cum e sa iubesti pana doare? Daca n-ai facut asta, n-ai facut nimic. Sa iubesti un om cu toata fiinta, pana-ti iese sufletul prin piele, pana simti ca nu mai poti si-ti vise sa te ascunzi cu totul in nisip. Ai idee? Ai idee cum e sa iubesti si sa nu astepti nimic in schimb, si sa vrei doar ca un celalalt ipotetic sa fie fericit? Asta e singurul fel in care sentimentul ramane, transformat, mega transformat.Dar cand ai ajuns sa-ti doresti fericirea lui si nimic altceva, atunci ai sa-ti dai seama ca-l iubesti. Nu fara urma de egoism, fiindca undeva egoismul asta e ca o buruiana. Indiferent de ce-l face pe omul ala fericit, indiferent de cat rau iti faci tie, sa-l iubesti inseamna sa-l lasi sa fie fericit. Si el, omul asta, daca te iubeste n-o sa te lase sa sacrifici nimic. E ca o batalie intre care iubeste mai mult, niciodata balanta n-o sa fie dreapta, absolut niciodata. Dar tu, iubind ai sa castigi mai multe. Bai, o sa te doara ca naiba, o sa-ti smulgi parul din cap si-ai sa-l lipesti la loc cu superglue daca asta il face pe ala fericit. Sa te vada cu par.
Ai idee cat doare sa dezamagesti un om care crede in tine? Unul care se uita la tine si asteapta ceva, numai el stie ce, om pentru care tu reprezinti o idee, un amalgam de idei sau o frantura din credinta lui. Dezamagirea doare cel mai tare, fiindca n-ai cum sa lovesti asa decat un om pentru care insemni mai mult decat un nume si o fata. Si cand il vezi pe omul asta, si ii vezi privirea si te simti patruns si te pierzi, ai sa-ti dai seama ca totusi, undeva e de bine. Fiindca el, iubindu-te o sa-ti vrea binele, oricand, niciodata. Doar sa ai grija, tu nu esti altceva decat suma tuturor gandurilor tale, care nu sunt altceva decat o alta suma. Ne miscam in cerc. Nu mi-am dat seama decat tarziu, ca amarata mea de miscare de rezistenta atinge atatia altii. Bai, cand am plecat la drum am crezut ca sunt singura si ca pe mine si doar pe mine or sa ma doara talpile. Nu e asa, chiar nu. Din timp in timp, intorc capul si vad un altul urmandu-ma. Nu e de fiecare data acelasi, nu e tot drumul acolo, nu-mi vorbeste si nu ma ajuta cu nimic concret. Oamenii astia au facut ca drumul sa fie mai usor, de fiecare data. Imagineaza-ti ca in spatele tau sunt mereu oamenii astia, care nu merg pe acelasi drum, isi vad de ale lor, dar din cand in cand, sar gardul asta de 30 de cm si merg in spatele tau. Se abat putin de la ei, pentru tine. Si desi nu-ti cara bagajele, nici pe tine nu te cara in spate, nici nu-ti spun un cuvant, te ajuta. Pentru simplul fapt ca sunt acolo si tu stii. E un confort extraordinar in asta. Din timp in timp ma uit in spate si vad acolo, cate un om, cate doi, mergand linistit, fara sa-mi adreseze un cuvant, fara sa le vad altceva decat siluetele, undeva pur si simplu acolo, mergand linistit.
 Omule, n-am cum sa-ti arat cat insemni, dar tu, cunoscandu-ma si fiind o parte din mine, ai sa stii. Si ai sa ma vezi ca pe o silueta, undeva pur si simplu, si n-am sa-ti adresez niciun cuvant fiindca nu va fi nevoie.

Inapoi din Vama Veche.Tu unde ai fost de 1 Mai?

Inapoi din Vama Veche. Daca pana acum am gandeam ca parca as face ceva dar parca nu stiu ce si nu am chef si parca parca.....mi-am revenit. Mi-am incarcat bateriile, mi-am facut curat in sertare si am luat chestiile nasoale cu mine si le-am ascuns in nisip. Si am de gand sa fac asta cat mai des, ma duc cat de curand inapoi, cu acelasi noroc in spate, imi iau iar nisip in pantofi si fac 3 ore fotosinteza.
Merita sa faci pe rebelul din cand in cand, sa dormi prin vecini, sa bei la un foc de tabara cu oameni cunoscuti prin aliante, sa te intorci acasa cu motorul si prieteni de 200 de km. Din cand in cand. Doar sa nu exagerezi.
Marea a ramas la locul ei, nisipul s-a miscat putin, soarele arde cam la fel.
Tu unde ai fost de 1 mai?

Hai in Vama Veche

Audaces, fortuna juvat!
Am luat foarte in serios asta. Am incercat un weekend liber, fara limite, fara stres, fara sa ma gandesc "dar daca". A iesit bine. Cred ca trebuie sa faci asta, din cand in cand.
Am plecat spre Vama Veche cu norocul in spate, la propiu. Fara bani, fara nici un plan. Doar eu si o tipa cu minte deschisa. Ne-am decis sa nu cheltuim nimic peste strictul necesar. Asa am si facut. Asa am aflat ca poti sa te lasi dus de val din cand in cand. Am mers pe gratis, ne-am cazat fara sa dam un ban, am gasit oameni cu care sa ne petrecem timpul, am gasit un prieten care sa-si faca griji, am cunoscut oameni noi, oameni deschisi. Ne-am facut cativa prieteni: unul de 50 de km si altii de vreo 200. Prietenia noastra se masoara in km petrecuti impreuna. Am fost in Vama si mi-am incarcat bateriile, am simtit nisipul sub piciore... ce dor mi-a fost de asta. Si marea... si valurile si iar nisipul carat in pantofi acasa. Si aerul sarat si soarele lipit de piele, si mirosul de piele incinsa de soare. Si o bere pe plaja, si asculti marea si undeva, dupa mirosul de peste prajit, dupa mirosul de foc de tabara, gramezi de oameni.
E un cliseu sa te duci de 1 Mai in Vama Veche, stiu. Dar acolo, esti liber sa faci ce vrei. Nisipul ala a vazut prea multe ca sa-i mai pese de inca un amarat. N-ai ce sa faci din ce nu s-a mai facut. Singura parte mai putin buna e ca se scumpeste locul si cocalarii incep sa auda ca Vama= fun. Doar ca nu genul lor de fun, dar ei nu se prind.
Cazare gasesti: daca ai bani ai camere destule, daca ai cort ai plaja din plin, daca n-ai nimic te lipesti de un grup si gasesti un loc intr-un sac sau o masina. Daca nici asta nu tine, adormi la un foc, cumva, tot ai sa atipesti, doar ca e frig. Mai e pana la vara, cand poti sa faci pe omul boem si sa dormi direct sub stele.
De baut gaseti, mai mult sau mai putin ieftin. Daca te lipesti de un grup sau te intalnesti cu cineva cunoscut, si mai bine. Bei moca! Tigari gasesti din plin, chistoacele inlocuiesc nisipul incet incet... dar nu-i bai... asa e locul. Se hraneste cu chistoace si bere la PET. Si cu vise si cu picioare si maini ingropate in nisip.
Stuf-ul e plin, ca de fiecare data. Am prins si un concert, am auzit de Iris dar au avut intrare. Cateva locuri au ramas la fel. Cativa nudisti se tavalesc pe plaja, cativa curajosi fac baie in mare. Cupluri de rockeri se plimba pe mal, spre 2 Mai. Eu stau la plaja, in blugi, cu picioarele in nisip si camasa sub cap. Miroase a peste si a sare si-mi place.
N-am nevoie de nimeni aici, doar de mare.
Doar ca Vama se schimba si e amenintata cu renovarea. Noi nu vrem asta. Vrem Vama inapoi. Vrem nisip si mare si bere ieftina, motoare si scoici.
Mai vrem si liniste si vrem sa nu mai plecam.

Contextul conteaza

Tu ce ai vrut sa te faci cand eram mica?   
Macara!
Sa moriii tuuuu?
Discutie intre doi oameni care nu au ce sa-si spuna. E periculos sa deschizi subiecte banale cand nu stii langa cine te-ai asezat.
Contextul conteaza. Eram acum cateva saptamani pe strada, nu singura ci cu un tip cu infatisare de om dur. Omul asta, ras in cap, inalt si bine facut imi povestea ceva amuzant cu aerul unui om nervos. Eu aveam zambetul pana la ceafa, trecuse de urechi, si il tineam de mana. Pe el, nu pe zambet, sa fie clar. Am trecut la un moment dat printr-o parcare, pe langa un ins de vreo 50 de ani. Omul asta, cu fata lui de "le-am vazut pe toate" a ramas blocat... s-a uitat lung la noi, ne-a studiat pe fiecare in parte si apoi mi-a aruncat o privire total nelamurita, indignata chiar. Ce a auzit omul asta din discutia noastra? L-a auzit pe tipul asta cum imi spune: Dupa ce ca esti proasta si stii ca esti proasta de ce dreacu' iti mai iei si o ditamai masina? Sa plangi mai mult ca nu esti in stare s-o conduci?
Acum, orice om normal si-ar pune intrebarea: cum de-i permiti sa-ti vorbeasca asa? Iar eu spun, contextul conteaza. Omul asta, de a carui mana ma tineam, imi povestea indignat cum o vedeta blonda de la noi a reusit sa-si ia masina scumpa, a busit-o si in prima zi dupa ce a scos-o din service a busit-o iar. Aaaaaaa...( Asta se intampla cand vorbesti la persoana a doua... )
Ne-am dat seama la 10 pasi dupa, de ce s-a uitat omuletul ala asa urat la noi. Si am ras. Contextul conteaza. Uite cum un om m-a luat pe mine drept o slabiciune de femeie si pe el o bruta.
Eu zic sa nu ne mai dam cu parerea despre orice frantura de poveste auzim, decat la modul  "poate ca..." Nu e bine sa fim categorici, cand nu suntem 100% stapani pe situatie.

La naiba, iubesc! Cearta-te cu mine!

La naiba! Iubesc. #%&^**()^*(*^&$%^&$*&(*$^$%#&^(*&))))))))))^^^^^^^^^^^^^^%$^&$&&*
etc..

Andrei Gheorghe spune ca e cel mai rau lucru. Bai, sa stii ca ai dreptate. Ba nu. M-am razgandit, mai rau e sa nu iubesti, doar ca nu stii ca e rau, fiindca nu are cum sa-ti lipseasca ce nu cunosti. Am vorbit despre asta de curand cu un prieten. Are dreptate, e un drum tern, plicticos si nu aduce nicio satisfactie. Degeaba mancam ciocolata si ne vaitam ca pffff, "iar mi-a facut nu stiu ce prostie"," iar s-a isterizat", "iar bla bla bla..."
Bai, noi avem nevoie de asta. Nu toti, o parte doar. Am o prietena care nu intelege de ce unii isi complica viata inutil. Spune asta uitandu-se la mine cu o privire pe jumatate critica. Cealalta e miloasa. Cred ca isi zice "saraca fata, nu stie ce face".
Ce nu inteleg unii, oamenii astia calmi, care au facut pace cu ei insisi, care s-au calmat si vor doar liniste in doi si pace... eh, ei nu inteleg ca pe unii furia ii hraneste. Daca nu vezi scanteia aia, mica mica, dar sa fie... sa vezi ca a fost... daca nu o vezi nu ai ce sa cauti. Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne sarim la gat unii altora, ca trebuie sa ne tocam nervii zilnic. Nu. Dar din cand in cand, o cearta e sanatoasa. Tine sufletul acolo, te face sa stai captivat. Ca o rafala de ploaie. O blestemam cu totii cand ne transforma in curci vestejite in 5 minute, dar stim ca e de bine... "Lasa sa ploua". Asa si eu, lasa-i sa se certe. Te rog, lasa-i sa se certe. Ba, mai mult, cearta-te cu mine. Te rog, cearta-te cu mine. Asa-mi dau seama ca iti pasa. Indiferenta e cea mai nenorocita, cand ne certam stiu ca indiferenta nu exista. E de bine. E usor sa fii calm si sa nu-ti pese. E ca si cum ai  asculta omul de langa tine cu castile in urechi. Poti sa o faci sau nu, e comod. Unora le place calmul. Altii joaca teatru si ascund ce nu e convenabil. E si asta o strategie, la urma urmei. Unora le place sa se certe. Se hranesc cu asta. Asta face ziua palpitanta si sfarsitul de saptamana mai mult asteptat. Si de ce nu, e asa o stare de bine in mirosul de pamant ud, dupa ploaie.

Imagineaza-ti un om zvarcolindu-se

Uite cum complicam inutil o situatie. Imagineaza-ti un om zvarcolindu-se,bezmetic,haotic,agitat,derutat, etc etc etc... In capul lui numai tarate. Si nu orice fel de tarate, tarate care se zvarcolesc. Omul asta sta si isi roade unghiile, si-a smuls parul, e chel saracul... si-a tocit si dintii,si-a distrus maselele. E terminat. La pamant. De ce?  Omul asta si-a petrecut orele gandindu-se iar si iar si iar: de ce? De ce nu a mers/ de ce nu rezista/ de ce nu-mi iese nimic/ de ce stau vrabiile pe gard/ de ce Gocu prostu' are noroc si eu nu/ de ce de ce? Si dupa ce-si distruge omul asta fiinta, fiiinta, nimic altceva...dupa ce se distruge sau se porneste pe drumul asta... ceva se schimba. Subit. POC! Cineva/ceva cumva l-a facut sa inteleaga: Nu-i nimic, stai calm. Inca te mai ai pe tine.  Chill. Sa-ti faci probleme dupa ce te pierzi, nu inainte.
Suntem slabi.

Cand am nervi telecomanda zboara in perete

Stii cum e cand te enervezi si ti se pune pata pe ceva? Baaaaai si ce-ai mai face ceva ce n-ai mai facut, sau macar ce n-ai mai facut de mult. Eh, cand te enervezi si te uiti la monitor si-ti vine sa-l faci bucati bucati, e bine sa inspiri adanc, de parca asta te-ar ajuta. Apoi te uiti in jur si cauti ceva mai ieftin de distrus, pana la punctul asta e bine ca telefonul sa fie ascuns intre perne. Pui mana pe telecomanda, te razgandesti si apuci ce vine la mana. Nasol. Eh, si ca sa te calmezi te minti singur ca tu aaaai ce sa faci. Baaaaai,cate planuri! Pffff, timp sa fie. Si toate planurile astea au ceva mai..eeehh, in ele. Da da da da da...Ai avut o zi de ciocolata?Tranteste usa,zgaltaie peretii,cine mai are nevoie de calculator??? N-ai reusit nici azi sa-ti gasesti job?! Iar te-a scos din minti tipa asta pe care o iubesti? Toti ai tai sunt niste oratanii insuportabile? Booon,ce-i de facut? Punct si de la capat. Varsa-ti nervii intr-un mod mai util...Nu util e cuvantul...Aaaa...Trebuie sa te prefaci ca nu esti nervos: esti agitat!Daaaa, subit esti agitat! Absolu deloc nervos. Tuuuu, de faaaapt, mereu ai vrut sa inveti parasutism, doar ca n-ai avut ocazia. Have fuuuuun!!! Uite cateva idei,nu-s cine stie ce. Dar de un punct de pornire tot ai nevoie.



http://www.the-amazing.com/stupid-things-i-really-want-to-do-but-would-probably-kill-me/

Te intreb dar stiu raspunsul

Imi spune la un moment dat un om frumos o chestie care mi-a placut. O intrebare, de fapt: Tu ti-ai sarutat vreodata mainile?
Acum va intreb si eu: Voi va sarutati mainile? Propriile maini, sa fie clar. Prima reactie a fost "ha ha", apoi omul mi-a spus ca vorbeste serios. WTF?! Si dupa ce mi s-a explicat treaba am inteles. Acum va intreb eu pe voi, fara sa va explic. E usor de inteles dupa "socul" initial.
Incet incet incep sa-mi dau seama ca am pierdut multe. Nu am stiut multe pana acum. Fiecare zi e ca o lectie la scoala, bag ceva la cutie. Deja e inertie, nu mai e pic de efort. Si m-am hotarat sa trag de mine: ne trezim si invatam sa invatam. Punct si de la capat. Dar sa-ti saruti mainile cu prima ocazie... sa nu uiti. Trebuie sa fii singur...

De-a indragostitelea

De-a indragostitelea .Hai sa ne jucam.Dar hai sa fim sinceri, cine a spus ca e simplu si loooz a mancat...prajituri. Astea fiind spuse pornim: Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Era problema cu "ce te faci cand cauti scanteie si gasesti incendiu?". Eh, va spun eu: te arzi. Big time. Ceea ce nu e neaparat de rau, e si asta o demonstratie de ceva, sau o chestie de bagat la cutie pentru mai tarziu. Mai e si frumoasa treaba, uneori. Eu zic ca merita. Clar.
Uite, e cald in sfarsit (stiu, e cliseu, dar ce mama ma-sii de treaba, e frumos), infloresc copacii, deja visez marea, vreau si iarba proaspata.
Hai sa ne jucam de-a indragostitelea. Se joaca asa: se ia una bucata celalalt, se alege cu simturi nu cu ratiune. Se adauga putin timp,o scanteie sau un incendiu, dupa caz. Se adauga 2-3 chestii de-ale lor, tabieruri, ritualuri, o preferinta pentru corcodusele necoapte. Se amesteca bine, bine de tot. Se da prin sita si ce ramane e ceea ce suntem. Hai sa ne jucam. E posibil sa doara putin, e super fun, e foarte interesant, loveste in moaca eul mirobolant, ne trezim cu propriile limite in fata. Fooooooooarte tare, frate! Pe bune, e chiar foarte tare. Cine are curaj? Dar sa nu uiti ca nu exista reguli scrise si jocul asta nu e usor. Trebuie sa fii ori foarte egoist ori norocos, daca vrei o sansa. Sau incredibil de naiv. Mizez pe noroc.

It's no bad thing to celebrate a simple life.

E asa bine din cand in cand sa lasi toate prostiile acasa si sa te bucuri de lucrurile marunte, simple, necomplicate. Sa pui pauza si sa stai o zi cu picioarele in iarba. Si sa zambesti ca un prost. E asa bine...
Abia astept 1 mai, sa stau pe plaja si sa-mi ingrop picioarele in nisip, cu omul meu frumos langa mine si marea. Si sa stau facand nimic, sa stau intinsa pe nisip si sa vorbim despre chestii. Si sa ne contrazicem. O viata simpla, exact asa. Absolut nimic mai mult.M-am plictisit sa caut lucruri extraordinare, mi s-a luat. Si am descoperit ca le gasesti exact cand nu le cauti, cand ai nevoie de ele. Ca-n povesti. O viata simpla si nimic mai mult, un om al tau, un loc pe care sa-l numesti acasa, cateva realizari personale, filme bune, carti interesante, un pahar de vin din cand in cand, sau o bere. Destula liniste cat sa ajungi sa o simti si din cand in cand cate o cearta care sa te tina treaz si sa-ti arate ca va pasa. Nimic mai mult. Fara artificii, fara pretentii de oameni superiori, culti sau pfff...extra-mega-super-zuper-xyz. Oamenii astia care sunt super si mega si extra si wow si etc, sunt asa cum sunt si nu se chinuie sa arate. Am intalnit un astfel de om, si ghici ce: e super-mega-wow si etc fara sa vrea, e si atat. Fara demonstratii, fara pretentii. Oamenii astia nu au nevoie de artificii. Sunt frumosi si atat.
Nu e un lucru rau sa te bucuri de lucruri simple.

Hai sa va spun o poveste, o poveste frumoasa

Hai sa va spun o poveste. E scurta, scurta de tot. Doar 5 minute. 15, in cel mai bun caz.
Imagineaza-ti, daca vrei, o camera de baiat. Cu tot tacamul de chestii tipice, o scrumiera pe parchet, o haltera daca vrei, intr-un colt. O masuta mica, un calculator etc etc...n-au importanta aici. Si un pat, ca o mlastina verde. Exact asa. Si acolo stau ei doi, zgribuliti desi nu e frig, si nu fac nimic, doar se tin in brate. Si tac, asculta muzica si putina liniste. Abia se misca, lenes si moale. Un brat se intinde dupa tigara, altul dupa foc. O mana mangaie o alta, un deget gadila un umar. Si din cand in cand, un sarut usor. Timid. Fara mare fas, fara nicio miscare grabita. Doar asa... totul e moale si calm. Nu e decat stare de bine si putin regret, fiindca se termina si o stiu. Asa spune el. Si cu un efort de imaginatie, incearca sa vezi celulele abia atingandu-se. Da, celulele. Bucatile astea mici din noi, mici de tot, imagineaza-ti ca abia se ating in lumina. Ca atunci cand nu focalizezi bine si vezi in ceata. Asa sa le vezi si acum. E o chestie frumoasa, fara nimic nimic urat. Fara pic de banalitate, fara nici cea mai mica urma de urat. E o stare frumoasa. Oamenii astia au invatat sa iubeasca "acum". Si cui ii pasa daca un "Te iubesc" e prea devreme, daca momentul spune ca e ok? Si partea cea mai frumoasa e ca oamenii astia chiar se iubesc, la modul cel mai simplu si mai frumos. Ca doi copii. Dar nu-s tocmai copii si nu se cunosc unul pe altul, dar in momentul asta se iubesc. Nu e frumos? Cu un ultim efort imagineaza-ti ca el ii acopera umarul si-l saruta un moment, atat, si ea nu spune nimic. Se misca doar putin mai aproape. Si respira adanc. E exact momentul in care, ca sa verifici daca celalalt mai e acolo, inspiri. Nu vrei sa iti crezi nici mainile, nici ochii, nici capul care se odihneste pe umarul lui. Oamenii astia au fost fericiti, fiindca stiau ca se au unul pe altul si nu se impart cu nimeni. Nu acum.
Si stau asa de 10 minute, aproape amortiti. Nu e nici noapte nici zi. Chiar n-are importanta. Am sa va spun, doar de dragul povestii, ca e amiaza. Amiaza fara soare, ca o amiaza atemporala daca se poate..
Scura poveste nu? Si fara rost, fara pic de actiune. Gresit! Ne-am obisnuit prea mult cu PAC-PAC-urile din filme. Trebuie sa ascultam mai multa liniste.

Nu-ti place? Nu suporti?

"Nu suport mincinosii si minciuna" - Mi se pune dambla pe inima cand aud/citesc chestia asta. Bine, mi se pune in general cand aud/citesc chestii de genu' "Nu-mi place branza", "Nu suport cocalarii", "Nu suport fatarnicia", "Nu-mi plac bananele" s.a.m.d.. Si n-am sa spun ca nu-mi plac oamenii astia, pentru ca maine, poimaine, ca si ei, as ajunge sa fac ceea ce spun ca nu-mi place si dupa imi spune X-ulescu ca-s ipocrit. Dar, totusi, doresc sa-mi arat dezaprobarea fata de o atitudine de genu' asta. Sau, sa incerc sa recomand celui ce practica, macar sa o faca intr-un mod mai elegant. Am intalnit atatia si-atatia insi care sustineau sus si tare ca ei "urasc minciuna si mincionosiiiii!!!", dar tot ei erau aia care minteau pe mami si pe tati ca se duc la Alex acasa, cand, de fapt, erau la discoteca cu Marius (nume si exemplu alese la intamplare). Lista ar putea continua la nesfarsit, dar, iar ma apuc sa ma lupt cu morile de vant. Mai bine sa stau in banca mea, unde-i cald si bine.

Until the next time, pa!

Inventia minciunii

Am vazut acum putin timp filmul Inventia minciunii. Pentru cei ce nu l-au vazut, in film este descrisa o lume in care minciuna nu are loc. Nu numai ca nimeni nu spune nici o minciuna, dar nici macar nu se abtin in a-si exprima parerea oricat de rautacioasa ar fi. Crudul adevar oferit pe tava chiar daca nimeni nu il cere. La un moment dat actorul nostru principal reuseste sa spuna o minciuna, nici el nestiind cum a facut asta. Viata lui se schimba din acel moment dar in acelasi timp incearca sa imbunatateasca si viata celor din jurul lui. Minte pentru a avansa la locul de munca, minte pentru a face rost de bani, minte pentru a atrage femeile. In fine, minte la fel de bine si in toate situatiile in care o facem si noi azi. Nimeni nu avea nici un dubiu in privinta lui pentru ca evident, toata lumea spunea adevarul.

Cineva mi-a spus astazi “trebuie sa intelegi de ce minte un om”. Ei bine, eu inteleg necesitatea unei minciuni in general. Stiu ca toti mintim, ca doar si eu o fac. As fi ipocrita sa zic ca nu. Stiu ca nu putem suporta adevarul cateodata sau ca o simpla minciuna ne scoate dintr-o situatie de cacat. Dar nu inteleg minciunile introduse inutil in anumite situatii. Sa minti doar de amorul artei. Sa te ascunzi in spatele unui paravan, sa te joci de-a v-ati ascunselea in spatele minciunilor. Sa pretinzi ca esti altcineva decat esti doar pentru a crea o anumita impresie in fata cuiva. Daca iti e rusine cu cine esti, atunci schimba-te nu minti. Iar cand nu este vorba de rusine unii oameni mint pentru ca sunt egoisti, doar pentru a obtine ceva iar la sfarsit isi arata adevarata fata.

Nu stiu daca mi-as dori o lume fara minciuni, ar fi dificil sa auzi numai adevarul constant. Adevarul doare mai ales cand nu il ceri. Cand nu te astepti la anumite situatii e dificil atunci cand chiar te confrunti cu ele. Este mult mai usor sa faci fata unor situatii in fata carora te-ai pregatit. As vrea sa avem dreptul la cateva minciuni inocente de genul: Am intarziat la munca pentru ca traficul a fost infernal, nu – am adormit abia spre dimineata pentru ca am stat pana tarziu in oras sau esti frumoasa in seara asta, nu - ai avut zile mai bune. Minciunele de genul asta sunt bine venite si ne salveaza cateodata. Dar minciunile care ne frang inima si alaturi de care traim zi de zi nu sunt bine venite. As vrea ca o particica din creierul nostru sa nu ne permita sa spunem minciuni de gradul trei. As vrea ca totul sa fie mai usor si sa nu ne mai jucam atunci cand nu este necesar.

As vrea sa nu privesc in urma si sa ma intreb peste cate minciuni am dat si nici macar nu am realizat. As vrea sa stiu daca de fiecare data a fost vorba de lipsa increderii sau evitarea unei confruntari sau pur si simplu dorinta de a rani in final. As vrea sa stiu motivul pentru fiecare in parte si sa nu dau peste eschivari. Ma pasioneaza firea umana, psihologia, toate caile intortocheate din mintea unui om si imi dau de gandit de multe ori. Sunt o fire foarte curioasa si merg pana la sfarsitul potecilor incalcite din lumea asta pentru a-mi afla raspunsul. Cateodata dau peste o infundatura, altadata peste o comoara iar din cand in cand vad o scena care ma face sa imi acopar ochii si sa ma intreb de ce?

De ce imi faci mie asta? De ce iti faci tie asta? In principiu, de ce ne faci noua asta? Nu ar fi mai usor daca am spune de la bun inceput ce vrem, ce simtim, unde vrem sa ajungem decat sa jucam leapsa? Presupun ca ar fi, dar unii obtin o placere morbida din jocurile astea. Vor sa iasa invingatori prin orice cale nu conteaza ce lasa in urma.

Intre timp se pare ca nu s-a inventat un detector de minciuni asemenea unui radar pe care il pot agata la chei asa ca va trebui sa ma intorc acolo, afara si sa infrunt minciuna si adevarul. Nu imi voi uita bunul simt acasa si nici instinctul.

~ Well, good luck to me !

Http://www.voluptateaviselor.info