Tu regina! Eu bestie.

Ea imi interzice sa o mai privesc in ochi, pentru ca se simte extaziata si atrasa. Ochii mei o infioara, dar stie ca acel copil din mine, bine ascuns si protejat, este sufletist, bun, timid si respectuos. Totusi adultul din mine este unul rau, este opusul. Ii cer sa aiba grija de ea ca sa poata avea grija de mine. Asta dupa fiecare ramas bun de seara. Si o amuza de fiecare data aceasta replica, desi unii sa o auda in fiecare seara s-ar plictisi de ea. I-am cerut sa nu rascoleasca in pestera mea pentru ca s-ar putea sa gaseasca ceva ce nu ii place. Sau probabil ceva de care se ataseaza mult prea mult, devenind o obsesie. Ea nu ma asculta. Deasta sunt dur si o resping. Eternitatea mea este un chin si pe ea o satisface aceste lucruri. Pur si simplu este excitata. Cateva fractiuni de secunda daca le-ar petrece in locul meu ar fi dezamagita de caracterul ei. Ea este perfecta pentru mine desi unele defecte ale ei (pe care eu le ador) o dezcurajeaza, dar oi fi eu bestia? Este ea oare regina care ma domina si ma ghideaza. Este ea oare sub talpa acestei bestii, avand imensa putere de a ma face sa plutesc? Hai s-o intrebam...