Conrad Gessner, un respectat savant elvetian, ar fi fost, se pare, primul care a tras semnalul de alarma cu privire la efectele suprasolicitarii informationale – fenomenul pe care oamenii de stiinta ai vremurilor noastre il numesc “brain overload”.
El a descris, intr-una dintre lucrarile sale, felul in care societatea ii copleseste pe oameni cu informatii si faptul ca aceasta abundenta extrema ar fi atat "generatoare de confuzie, cat si daunatoare" pentru mintea umana. Peste timp, temerile savantului elvetian au tot "reverberat" in lucrari stiintifice si in mass-media, pana la recentele rapoarte asupra riscurilor fara precedent ale vietii intr-un mediu digital mereu "on". Nu conteaza ca Gessner nu s-a folosit de email niciodata, fiind complet "ignorant" in ceea ce priveste computerele; si asta nu pentru ca ar fi fost tehnofob, ci pentru simplul motiv ca a murit in 1565.Aceeasi Marie, cu alta palarie
In opinia psihologului Vaughan Bell, profesor la Universidad de Antioquia, Columbia si King's College din Londra, grijile oamenilor cu privire la excesul de informatie sunt la fel de vechi ca informatia insasi, fiecare generatie reiterand avertismentele in privinta efectelor periculoase ale tehnologiei asupra psihicului si creierului uman. Dintr-o perspectiva istorica, crede specialistul, ceea ce pare familiar nu este atat evolutia acestor preocupari sociale, cat similitudinea lor: faptul ca sunt "resuscitate" in fiecare secol, doar cu "eticheta" schimbata.Aceste temeri se intorc, insa, in timp, pana la nasterea stiintei de carte. In mod asemanator grijilor moderne ale parintilor cu privire la utilizarea excesiva a tehnologiei de catre copii, Socrate, la vremea lui (secolul V i. Hr.), avertiza cu privire la scris, care ar aduce uitarea in sufletele invataceilor, pentru ca acestia nu si-ar mai folosi amintirile. Tot Socrate considera ca, intrucat copiii nu pot distinge intre fantezie si realitate, parintii trebuie sa le permita sa asculte doar alegorii "sanatoase" si nu povesti grosolane, inexacte; altminteri, dezvoltarea lor o va lua pe cai gresite. Avertismentul socratic a fost repetat de multe ori de-atunci: generatie de generatie, oamenii mai in varsta semnaleaza pericolul noilor tehnologii, deplangand acele mijloace de informare si distractie "sanatoase" cu care ei au crescut, parca fara a realiza ca si acestea au fost considerate daunatoare atunci cand au aparut pentru intaia oara.
In ceea ce-l priveste pe Gessner, nelinistile acestuia cu privire la o eventuala epuizare psihica au fost generate de demersul compilarii unui repertoar al tuturor cartilor disponibile in secolul al XVI-lea, publicat in cele din urma ca Bibliotheca universalis. Ingrijorari similare vor reaparea in secolul al XVIII-lea, cand ziarele devin un lucru obisnuit. Omul de stat francez Malesherbes (1721-1794) va infiera si el obiceiul de a afla stiri din pagina tiparita, argumentand ca acest lucru ii izoleaza pe oameni din punct de vedere social si ii distrage de la practica de grup - mult mai inaltatoare spiritual - de a fi informati de la amvon.
O suta de ani mai tarziu, pe masura ce invatatura va deveni esentiala, iar scolile vor aparea pe scara larga, carcotasii se vor intoarce chiar impotriva educatiei, acuzand-o ca este contra naturii si un risc pentru sanatatea psihica.
Intr-un articol din 1883, dintr-o revista medicala, se va afirma ca scolile "le epuizeaza copiilor creierul si sistemul nervos cu studii complexe si multiple si le ruineaza trupurile printr-o recluziune de lunga durata". Pana una-alta, studiul excesiv va fi considerat o vreme, de catre comunitatea medicala, drept principala cauza a nebuniei.
Astfel, nu-i de mirare ca, la aparitia radioului, oamenii vor descoperi o alta napasta abatuta asupra tineretului. Radioul va fi acuzat ca-i distrage pe copii de la lectura si le diminueaza performantele la scoala, aceste doua "apucaturi" fiind de-acum, evident, considerate cat se poate de respectabile, utile si sanatoase. In Statele Unite, in 1936, revista muzicala "The Gramophone" va consemna atractia exercitata in randul copiilor de "dezvoltarea obiceiului de a-si imparti atentia intre pregatirea temelor date de scoala si fascinatia irezistibila a difuzorului", descriind felul in care programele radio tulbura echilibrul excitabilelor minti ale acestora.
Peste putin timp, la randul ei, televiziunea va starni si ea o profunda ingrijorare: Ellen Wartella, istoric al media, nota cum "oponentii si-au exprimat temerile ca televiziunea ar putea dauna radioului, conversatiei, cititului si tiparelor vietii de familie, avand ca rezultat o vulgarizare suplimentara a culturii americane".
Warning: brain overload!
Ajungand in zilele noastre, cum pana la finele secolului XX, computerele erau deja intrate in casele oamenilor si Internetul reprezenta un fenomen global, temeri aproape identice au inceput sa fie vehiculate de mass-media, cu titluri menite a le da oamenilor fiori pe sira spinarii: CNN va transmite ca "emailul dauneaza IQ-ului mai rau decat marijuana", mai recent stiri aparute in Telegraph vor avertiza ca "Twitter si Facebook pot leza valorile morale" sau ca generatia Facebook si MySpace "este incapabila sa dezvolte relatii interumane"; ba chiar, nu cu mult timp in urma, Daily Mail publica un articol despre cum iti poate creste riscul de cancer utilizarea Facebook-ului.Paradoxal sau nu, acelasi temeri au fost diseminate si de articole aparute in publicatii considerate serioase: in The Atlantic, in articolul intitulat "Is Google Making Us Stupid?", Nicolas Carr sugera ca Internetul ne submineaza atentia si ne afecteaza capacitatea de a rationa; in Times-ul londonez, autorul articolului "Warning: brain overload" scria ca tehnologia digitala ne distruge abilitatea de a empatiza; iar intr-un altul, din New York Times - "The Lure of Data: Is It Addictive?" -, se lansa ipoteza ca tehnologia ar putea sta la baza sindromului deficitului de atentie (ADD).
http://descopera.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu