Cristi Paţurcă: „Am ajuns un boschetar!”
CONFESIUNI. Uitat de cei pe care i-a ajutat prin cântecele sale, bolnav, singur şi falit, cântăreţul Cristi Paţurcă, fostul „idol al Pieţei Universităţii”, povesteşte cât de naiv a fost.
„Mai bine haimana, decât trădător/ Mai bine huligan, decât dictator/Mai bine golan, decât activist/Mai bine mort decât comunist”. 28 aprilie 1990, Piaţa Universităţii.
„Am ajuns un boschetar. Chiar aşa să scrieţi.” 18 februarie 2010, Spitalul „Victor Babeş”, Rezerva 17.
Între imnul celui mai mare manifest anticomunist din România, compus în toaleta Facultăţii de Geologie, şi afirmaţia unui om care nu s-a priceput să-şi gestioneze viaţa, au ars 20 de ani. Autorul lor: Cristian Paţurcă.
La 25 de ani, copilul teribil al Pieţei Universităţii - km 0 al zonei libere de comunism - cânta înverşunat împotriva sistemului condus de Iliescu. A fost vedeta celui mai lung „spectacol” din istoria României, un fel de „Woodstock“ care, seară de seară, aduna mult peste 30.000 de „generatori de tulburări în societate”, aşa cum îi numea fostul preşedinte pe cei care îl contestau că mimează democraţia. Adică nişte golani.
Inspiraţi de spusele lui Iliescu, aceştia au declanşat „Golaniada”, un fenomen care a scos la rampă oameni ce credeau sincer în nişte idealuri, naivi, oportunişti şi carierişti.
De la balconul Facultăţii de Geografie, „Imnul golanilor” era asezonat cu discursurile unor reprezentaţi de seamă ai societăţii civile. Pe 13 iunie 1990, „Golaniada” a fost spartă de mineri, şi fiecare şi-a urmat propriul drum.
Cărările unui „golan”
Dintre toate vedetele „Golaniadei”, Cristi Paţurcă a încurcat cel mai rău drumurile. Astăzi are 45 de ani, o boală de plămâni care-l ţine mereu prin sanatorii şi un ficat ameninţat de o ciroză. Nu a primit nici acum certificatul de revoluţionar, iar în urmă cu doi ani a fost evacuat din casă.
Un candidat la alegerile locale i-a dat o garsonieră, însă generozitatea a fost uitată imediat ce urnele s-au închis. În spital fiind, a fost somat să-şi recupereze chitara şi lucrurile de pe scara blocului. Unde a greşit? Cum de n-a profitat de valul de simpatie, într-o perioadă în care fabricile se vindeau pe nimic, iar dacă apăreai de două ori la televizor puteai să candidezi lejer pentru un scaun de parlamentar? Răspunsurile vin de la el.
„Doar pe mine sunt supărat”
Sprijinit de un perete, într-o rezervă luminată chior la Spitalul „Victor Babeş”, unde îi are drept colegi pe „unii care se uită doar la Pro TV”, Paţurcă îşi frânge mâinile uscăţive: „Doar pe mine sunt supărat, nu trebuia să fumez şi să beau atât de mult. Şi nu trebuia să fiu atât de naiv. Dar de unde să fi ştiut eu cum să-mi gestionez viaţa? Nu există o reţetă”, enumeră câteva dintre greşelile pe care nu le-ar mai face dacă ar avea mintea de acum.
E internat de două luni în „apartamentul 17”, cum îi place să glumească amar. Primeşte vizite până cel târziu la ora 20.00 şi „dacă vii, poţi să-mi aduci nişte ţigări”. Am nevoie şi de bani, dar o să mă descurc.
Până a se îmbolnăvi, zice că a fumat 20 pe zi. Le-a redus la 10 „şi numai d-alea uşoare”. Zilele curg greu pentru el. A fost internat pe 16 decembrie, după un concert în Piaţa Universităţii, când o ploaie rece l-a expediat direct la spital.
http://evz.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu