Un fulg de nea imi atinge obrazul stang...A disparut intr-o secunda.S-a topit,la fel ca gandurile mele in miez de noapte.Nu am aer...ma sufoc incet,incet.
Trag aer in piept si parca toata viata mea e risipita in 7 carari.Inspir puternic toate sperantele mele,gandurile,dorintele si expir amintirile.Nu le mai vreau.Nu mai am resurse...cu un ultim efort sorb ultima picatura a vietii.
Am cazut jos.Vad ca prin ceata chipurile celor dragi schimonosite de durere.Ma vor inapoi,dar eu nu-i vreau.Mi-e bine aici,plutind pe un nor pufos,eliberata de ganduri si amintiri.Sunt doar eu cu mine insumi deasupra tuturor,fara griji,fara temeri,fara durere.
Au..o palma m-a readus la realitate.Abia constientizez ce se intampla,cand simt asprimea unei noi palme.M-am trezit.Totul a revenit la normal.
Vreau un loc numai al meu in mintea ta,nu doar amintiri.Ma multumesc cu gandurile tale,inima ta e prea obosita ca sa mai poata iubi.A mea nu mai bate demult pentru nimeni,oscileaza.Se topeste ca fulgul de nea.