Revelaţie...

Am pătruns dincolo de privirea ta

Şi am descoperit nemărginirea fericirii,

Am pătruns adânc în inima ta

Şi am descoperit inocenţa iubirii,

Am pătruns profund în mintea ta

Şi am descoperit acolo toate gândurile mele,

Aveau aceeaşi puritate, aceeaşi intensitate,

Ne-am cuprins plini de dorinţă mâinile

Şi am descoperit că erau identice,

Două mâini, zece degete, un singur fior.

Pătrunderea în interiorul fiinţei tale cu ochii minţii,

M-a ajutat să descopăr ceea ce caut de-o viaţă,

„Femeia pe care o doream de multă vreme,
Dar pe care nu speram să o întâlnesc vreodată”.

Dorul de tine îmi frământă gândurile

Şi le transformă prin rostogolire în versuri,

Absenţa ta îmi frământă mâinile,

Iar la rugămintea gândurilor

Scriu poveşti de iubire pe coala albă.

Revenirea ta îmi frământă inima,

Pe care ţi-o dăruiesc fără tăgadă.

„Mă declar înfrânt iremediabil
Şi orice retragere este exclusă...
Nu mai este niciun secret pentru nimeni,
Te iubesc...”

Geanina Codiţă

2 comentarii:

  1. Ce frumos ai spus! dar imi place cum ti-a raspuns si el...ah!!! cite n-am vrea sa auzim astfel de cuvinte?:
    „Femeia pe care o doream de multă vreme,
    Dar pe care nu speram să o întâlnesc vreaodată”.

    Fericito!!! te pup si te imbratisez poate imi transmiti si mie putina fericire....:)

    RăspundețiȘtergere
  2. tasha,
    cu adevărat fericită, draga mea. Cristian mi-a dăruit aceste versuri.

    Gânduri din cele mai bune trimit către tine.

    RăspundețiȘtergere