Nu e pustiul Saharei, nici al stepei, nici al pustei nu este.
E pustiul sufletului. Acel pustiu, cind astepti si nu vine nimeni...
Nu vine, pentru ca a uitat, sau te-a uitat, sau nu mai vrea, dar nu are curajul sa iti spuna.
Este pustiul sufletului, care te ridica precum un virtej, apoi iti da drumul in gol, si te duci in vid, ca intr-un cosmar, din care nu te poti trezi....
Acest tablou l-am pictat intr-o zi "de ziua mea", cind eram singura acasa iar ceilalti erau plecati... Cineva drag mie a zis: "tu nu vezi ca lipseste ceva, acolo , chiar in mijloc ?"
Acolo nu am vrut sa mai pun nimic, "acel nimic" pe care il asteptasem cu o zi in urma...de ce l-as mai fi pus?
ai scris frumos,ai pictat frumos...
RăspundețiȘtergereUn pic cam pesimist, dar din ce ai relatat acolo se potriveste ocaziei.
RăspundețiȘtergereNu e sanatos sa gandesti asa.
nu e sănătos ...dar dacă aşa-i situaţia...
RăspundețiȘtergeree frumos desenul dar trist:(
RăspundețiȘtergereMariana,el vine cand te astepti mai putin,nu uita asta!
RăspundețiȘtergereSunt singura si eu si stiu ce inseamna singuratatea..poate e si vina noastra ca suntem asa,e grfeu sa rezonezi la o anumita varsta cu cineva...dar nu imposibil,deci spera!gandeste pozitiv,va veni!
Parca ti-ai expus sufletul in aceea pictura Mariana,foarte frumos...
RăspundețiȘtergereVa multumesc de aprecieri.
RăspundețiȘtergereNu sunt singura, am sot, copii, pisica...prieteni mai putini...
Insa in duminica aceea, unii erau la munca, altii la munte si... asa m-am simtit.:)
Nu am de gind sa storc lacrimi.:)
Vedeti voi, ziua care trece, nu se mai intoarce.
RăspundețiȘtergereSi uneori, culmea, ne place tristetea...noastra.
Daca stim sa scapam de ea , de TRISTETE, si s-o transformam in "ceva", tristetea aceea va ramine o amintire, poate chiar dulce-amaruie.
100! Fery!
RăspundețiȘtergereSufletul e atit de bine ascuns, si totusi, atunci cind faci "ceva", chiar neinsemnat, pui un strop din sufletul tau... acolo!
Nu-i asa? Si tu faci asta.