Autor:: La Rose Jaune
Articol: In oglinda
Ne uitam deseori
Dar privim din ce in ce mai rar...
Ce ne retine?
Au fost vremuri cand ne placea sa privim
Bucuria implinirii de pe frunte
Jocul licarului din privire
Zambetul triumfator de pe buze...
Ne apropiem mai mult.
Si totusi... poate mai sunt, dar nu suntem atenti...
Se intampla
Se intrezarim niste riduri de durere
Cateva cute de infrangere
Poate fire de neputinta si renuntare
Sau pur si simplu
Umbre ale trecerii dusmanului perpetuu...
Se vor estompa
Sau vor trece de la sine
Sau le vom accepta.
Este doar o perioada mai intunecata
Lumina este prea difuza
Si nu ne permite sa vedem clar...
Cand privim
Important
Este sa nu ne fie rusine.
Atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu