Shhhh ma adapostesc in intuneric.
Bine ai revenit. Ai vrea sa asculti povestea unui suflet beat de idea nemuririi- inevitabil si de caderea lui?
Noaptea era la fel. La fel si perdelele, la fel si podeaua camerei. Afara era aceeasi ploaie ce cadea invers inghitind cerul. Dupa ora 12, aceeasi pasi s-au auzit pe treptele ucise de timp. Efemer…..tipar…..monotonie. Nu va condamn ca ati ajuns sa credeti asta.
Clanta usii ruginite se coboara ametita de parfumul de levantica si trandafir. Si ochii lui ca de fiara tintesc umbra de pe podea. Se ridica si aluneca pe o imagine alba, de pe glezne, pe coapse, pe talie, pe umeri , pe ochi, mangaind parul. Brutalitatea cu care sufletul asta s-a ridicat de pe podea,…… sa nu va imaginati ca egaleaza intr-un fel brutalitatea din privirile lui.
‘’ De ce te-ai intors?”
“ Nu mai vreau nimic de la tine!”
“Serios?.....pfff”- fumul de tigara a atacat atmosfera incordata. “ Prea bine.”- nu cuvintele au fost cele ucise, ci acea biata tigare in scumiera ce da pe afara. “Deci….- privirea mangaia coapsele iesite prin rochia alba, nu mai vrei nimic? Asa? Nici macar……- se apropia din ce in ce mai mult de acea imagine alba, nu mai vrei nici macar…-ii lua fata in mainile sale, ii mangaie parul, nici asta nu mai vrei, nici asta- ii saruta ochii, nici ..-isi apropie buzele de ale ei, simtind miscarile sacandate ale trupului ei…ce zici? nici macar…- sulfa usor peste buzele ei, amanetandu-le cu raceala asteptarii…..nici macar – sarutul veni rapid, nu neasteptat de ea, ci de sufletul ei. Convulsive, cele doua imagini s-au unit in imbratisari .
“Nu mai vrei nu?” un suras demonic aparu pe chipul Lui. “ Sa inteleg ca nu ma mai vrei langa tine. Nu mai vrei sa te imbratisez, nu mai vrei sa facem dragoste cand noaptea ne priveste pe fereastra, nu mai vrei sa simti cum imi cersesti prezenta, nu mai vrei sa fug disperat noaptea dupa tigari la coltul strazii, numai pentru ca sa nu adormim si sa intampinam zorii sarutandu-ne asa cum nimeni nu a mai facut-o stand dezbracati pe cearceafurile ude de lumina” .
“Da, nu mai vreau!”
“ Esti sigura? “ privirea lui iscodea ochii, cerceta obrajii, intreba parul. Sopti : “Arata-mi!”. Din nou un sarut ceda linistea incaperii. “ Nu mai vrei nu? Dar uita-te la tine. Imi cersesti buzele, ceri sa imi saruti inima, sufletul trupul….”
“ Stinge lumina” cuvintele ai au rasarit ca lanci din ochii arsi ai baiatului. “ Nu auzi? Stinge lumina. Vreau sa ma ascund in intuneric. Nu vreau sa vad cum sufletul meu ti se daruieste. Nu vreau sa il vad. Imi ajunge ca nu voi putea sa respir cand voi simti greutata trupului tau, imi ajunge ca sunt atat de slaba incat cedez”
“iubito, vezi tu……era inevitabil!” 
Si dansul nocturn incepu. Fiecare trup era o paleta pentru celalat. Limbile incepura un joc violent, imbracand in rosu trupurile inghitite de intuneric. Degetele pictau in atingeri spatele, ochii se jucau pe coapse, pupilele hipnotizau sanii, parul mangaia obrajii. Respiratie tardiva, sacandata inghitea auerul iar buzele cerseau mai mult. Tot mai mult.
“si totusi…asta e ceea ce vrei de la mine? “ intrebarea fetei curma avalansa de saruturi.
‘’nu. Caci , vezi tu….- ii inghiti buzele in atingeri…eu te vreau pe tine!Si un sarut brutal… Nu te vreau dulce, miloasa, te vreau asa cum esti tu: o pacatoasa! Vreau sa ….simti-ii musca buza de sus….si sa imi raspunzi – ii intinse buza lui. Musca! Simte! Nu te mai ascunde in imaginea asta de femeie casta! Nu esti! Ma iubesti si ma doresti! Macar accepta”.
“ prea bine si asa ar fi o pierdere sa ma mint”.
Ce poveste ar fi? Pierderea sau castigarea?....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu