Despre Justitie, Ponta, PSD si miscarea “Free Bombo!”
Așadar, Adrian Năstase a mai primit cadou patru ani de pușcărie sau – mă rog – un fel de cantonament cu acces la Internet, televizor, posibilitatea de-a scrie cărți sau preda cursuri despre moralitate în politică, bașca niște seminarii economice privind creșterea găinilor ouătoare. Plus că a fost obligat să returneze statului 400.000 de euro, ceea ce nu cred că e o mare problemă pentru nepotul mătușii Tamara. Nici nu mai contează acum câte luni o să facă din noua condamnare, important este că, spre disperarea unora care se simt cu musca pe căciulă, s-a făcut un act de dreptate, un act de justiție. Și s-a dat un semnal că infractorii nu se mai pot ascunde în spatele demnităților publice, putând fi un precedent pozitiv și pentru alții. Inclusiv pentru odiosul turnător Felix Voiculescu, ai cărui lachei au pornit un inimaginabil război împotriva justiției.
Poate e de apreciat faptul că, de această dată, Năstase nu s-a mai „sinucis”, probabil și fiindcă PSD-istul cardiolog care s-a îngrijit de măreața gușă împușcată are niște probleme cu justiția. Astfel că nu am mai asistat la caraghiosul circ din urmă cu doi ani. Mulți consideră că Năstase a primit o condamnare mult prea mare pentru „niște termopane”. Personal, cred că Năstase a luat mult prea puțin pentru câte a făcut. Dar, precum în cazul marilor mafioți, a fost trimis după gratii pentru ce i s-a găsit. Chiar și în cazul de față, este vorba de fapte destul de grave de corupție, nu doar de „niște termopane”. E adevărat, când furi milioane și milioane și milioane de euro, ți se pare scandalos să intri în pușcărie pentru câteva sute de mii. Ți se pare strigător la cer ca, după ce ai instaurat un stat totalitaro-mafiot în perioada 2000- 2004, să cazi acum pentru „niște termopane”. Și tot n-ai cum să nu ajungi la clasicul exemplu al lui Al Capone, condamnat pentru evaziune fiscală, fiindcă n-a putut fi dovedit pentru numeroasele crime comise.
Periculos în toată această afacere este însă altceva. Și anume declarația lui Victor Ponta, potrivit căreia Năstase „este o victimă politică, sentința fiind nedreaptă”. Că pot să-și dea cu părerea Ciuvicii, Gâzii sau Vanghelie e încă de acceptat. Dar ca șeful uneia dintre cele trei puteri dintr-un stat care se vrea de drept să acuze puterea judecătorească, depășește cam multe limite. Individul Ponta are dreptul la propriile opinii acasă. Premierul Ponta nu are însă voie să-și exprime în public opinii prin care să conteste o decizie a puterii judecătorești. Acestea sunt reguli de bază într-o democrație, asta e. Copiind declarațiile lui Năstase, să acuzi niște judecători că sunt slugile lui Băsescu numai o minte luminată putea să o facă. Dovadă că „înaltele” spirite, adică cel mai corupt, respectiv cel mai prost premier din istoria României, au ceva în comun. Și asta se numește dorința de-a încăleca Justiția.
Or, unul din puținele lucruri bune făcute de Băsescu în cele două mandate de președinte este chiar scoaterea Justiției de sub cheremul politicului. Sigur că, și acum, propiați ai președintelui sunt protejați de justiție, sigur că Justiția nu este încă ceea ce ne-am dori cu toții. Dar e infinit mai bună decât în perioada în care, la ședințele PSD, Adrian Năstase și Rodica Stănoiu stabileau cine trebuie arestat și cine nu. Acum, actul de justiție se face acolo unde îi este locul, în parchete și săli de tribunal, nu în sedii de partid. Ceea ce este o mare diferență. Iar una din dovezile că s-a schimbat ceva este chiar faptul că fostul premier a ajuns pentru a doua oară în pușcărie. Altfel, de remarcat cât de josnic poți să fii ca să pângărești memoria sutelor de mii de adevărate victime politice care au înfundat pușcăriile comuniste, comparându-le cu „victima politică” Adrian Năstase?
Cât despre mișcarea „Free Bombo!” și de declarațiile unor lideri PSD-iști de solidarizare cu fostul premier, poate ar ieși ceva bun de aici. Cu condiția ca această solidaritate să aibă loc la Rahova. Sunt destule motive pentru mulți dintre ei să-și urmeze „victima politică”. Vorba aceea, „ori suntem solidari, ori nu mai suntem”. De Ino Ardelean – DeBanat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu