Minciunile lui Barack Obama
Trist e că şi presa americană, cea care ar trebui să informeze corect, îi cântă în strună preşedintelui. În ultima săptămână paginile ziarelor şi ecranele televizoarele au fost pline de raportări alarmiste şi arătări acuzatoare cu degetul către republicani. Mă mir cum de nu s-a prăbuşit cerul şi cum de soarele a mai răsărit în America în dimineaţa de 1 martie 2013.
Ultima oară când America atinsese limita maximă de îndatorare, în urma unor negocieri intense, s-a căzut de acord ca ridicarea limitei de îndatorare să fie însoţită de reduceri ale cheltuielilor bugetare, reduceri care urmau să se negocieze ulterior în Congresul American. În cazul în care nu se va putea ajunge la o înţelegere, administraţia americană, adică Barack Obama, a propus ca aceste reduceri să intre automat în funcţie în proporţii egale, 50% se vor aplica programelor dragi stângii, adică pensii, asigurări de sănătate, şomaj, etc. şi 50% se vor aplica programelor dragi dreptei, adică cheltuielilor militare, totalul fiind de 85 de miliarde de dolari. Ideea era că astfel parlamentarii vor reuşi să ajungă la un compromis. Doar că realitatea este alta, parlamentarii americani nu au reuşit să se înţeleagă aşa că au intrat în vigoare tăierile automate din cheltuielile bugetare.
Dar să vedem acum cam ce înseamnă 85 de miliarde de dolari.
Bugetul de cheltuieli al SUA pe anul 2013 este de 3,8 trilioane de dolari. Mai exact 3.803.400.000.000. Şi din suma aceasta Barack Obama este nevoit să taie 85 de miliarde de dolari. Mai exact 85.000.000.000. Procentual, asta înseamnă exact 2,2%. Ceea ce el nu poate face pentru că rezultatele ar fi catastrofale pentru America. Este ca şi cum un cetăţean obişnuit care cheltuia 1.000 de dolari pe lună ar spune că nu se poate descurca cu 978 dolari pe lună. Exact cei 22 de dolari pe care nu-i mai poate cheltui fac diferenţa pentru el.
Pentru Obama datoria publică a Americii, în valoare de 16,6 trilioane de dolari, din care peste 6 trilioane doar sub comanda sa, nu reprezintă un motiv de îngrijorare, cheltuielile nu trebuie reduse, împrumuturile externe nici atât. Lăsăm problemele acestea generaţiei viitoare. De Tudor Marincu – Rost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu