"Sănătatea elevilor romaşcani, în mâinile a 20 de asistenţi
Primăria municipiului a anunţat scoaterea la concurs a două posturi de asistenţi medicali pentru cabinetele medicale şcolare, după ce două asistente au împlinit vârsta pensionării şi se vor retrage din activitate. Acesta este primul concurs care se realizează după noua regulă din administraţia publică “unul plecat – unul venit”, astfel că numărul de asistenţi medicali va rămâne neschimbat. “Pe data de 8 iulie a fost scos la concurs un post de asistent medical pentru cabinet medical şcolar. Din cauza modificărilor legislative, în sensul apariţiei Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2013, procedura iniţială a fost anulată, iar acum s-au scos la concurs cele două posturi care rămân vacante”, a afirmat Constantin Cudalb, purtătorul de cuvânt al Primăriei municipiului Roman.
Un asistent medical şcolar trebuie să acorde primul ajutor în cazul în care un copil se accidentează sau prezintă alte probleme medicale ce apar în timpul orelor de curs. Primăria Roman caută asistenţi medicali care au cel puţin şase luni exprienţă în domeniu şi certificat care să ateste dreptul de exercitare a profesiei. Dosarele candidaţilor se depun la sediul Primăriei Roman până pe data de 10 septembrie, inclusiv.''
Perfect
adevarat. Pana la un punct. Mai exact este doar o parte de adevar.
Pentru ca, pe langa asistenti, cel putin teoretic ar mai trebui sa
lucreze si medici. Mai precis, ar trebui sa fie medici care sa ii
coordoneze si care sa-si asume responsabilitati de decizie dincolo de
competentele pe care le are un asistent.
Teoretic,
la dimensiunile (inca!) actuale ale scolilor romascane, din punctul de
vedere al numarului de elevi, ar trebui sa existe pe tot teritoriul
Romanului 5 posturi de medic scolar. Implicit 5 medici. In decursul
timpului au existat chiar pana la 5-6 medici pe tot orasul. Nu mereu
aceiasi in totalitate, caci profesia de medic scolar a fost ca un soi de
trambulina, de rampa de lansare spre obtinerea unei specializari. Asa
ca medicii plecau... si veneau altii... Erau cand 5, cand 4, cand iarasi
5... pana cand nu a mai venit nimeni sa inlocuiasca medicul scolar
plecat. Asa ca o vreme au ramas doar 4, care faceau treaba a 5 medici.
Treptat
au inceput dificultatile, mai ales de ordin financiar. Si medicii au
continuat sa plece. Au ramas din 4, treptat-treptat doar 3, apoi 2...
pana cand, de cativa ani a ramas doar unul singur. Acel singur medic
care, de vreo 12 ani si mai bine de cand lucreaza in reteaua scolara, a
trebuit macar sa incerce sa se adapteze deficitului de personal mediu,
preluand macar si o parte din munca de asistenta medicala. Apoi a
trebuit sa reziste socului de a face munca peste norma fara a fi
remunerat. A trecut peste asta, renuntand la o parte din munca
neplatita... pe cat se putea, oficial vorbind. Apoi a trebuit sa reziste
socului de a face lucrarile (conform fisei postului si chiar mai mult,
cand trebuia sa fie facuta treaba) corespunzator unei norme intregi,
primind insa doar 75% din salariu. Va mai amintiti doar taierile cu 25% a
salariului personalului bugetar care, desi urmau sa fie doar cel mult 6
luni (daca memoria nu ma inseala), au durat ceva mai mult, binisor
peste 1 an - 1 an si jumatate. Asta dupa ce fusese obligat, ca si
asistentii, practic cot la cot cu ei, sa-si ia (impus din afara! deci
oarecum ilegal) zile de concediu fara plata. Bineinteles ca tot ceea ce
ar fi trebuit facut in acele zile, sau macar o mare parte, urma sa se
faca ingramadit in celelalte zile de lucru. Treptat salariile au revenit
la valoarea dinainte. Numai ca banii nu au mai avut chiar aceeasi
valoare, viata fiind nitelus mai scumpa decat inainte. Iar banii
retinuti (acea cota de 25% de taieri din salariu) au fost bun luati,
pierduti pentru totdeauna. Caci nu te poti judeca cu statul, nu-i asa?
Asa
ca pe tot Romanul a mai ramas doar un medic scolar. Ignorat (in cel mai
bun caz), socotit pe nedrept functionar public, desi conform legilot
totusi in vigoare dar necunoscute, ignorate si nerespectate, nu poate fi
asimilat categoriei functionarilor publici si nu poate fi tratat ca un
functionar public. Ba chiar umilit (chiar umilit in public) atunci cand,
din motive omenesti, obiective, nu reuseste intotdeauna sa faca fata
indatoririlor in ritmul impus de sefi.
Oare putem spera ca lucrurile sa se indrepte? Vom trai si vom vedea... Daca vom trai... daca vom reusi sa supravietuim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu