Razboiul secret al Marii Britanii in Grecia
Pe 10 august s-au împlinit 70 de ani de la întâlnirea care putea fi hotărâtoare pentru Grecia. În 1943, reprezentanţii mişcării greceşti de eliberare s-au întâlnit la Cairo pentru a examina structura postbelică a ţării. În acel moment, influenţa forţelor de stânga din Grecia a fost enormă şi era foarte posibilă dezvoltarea ţării pe calea comunismului.
Marea Britanie, temându-se de intensificarea forţelor „roşii” în regiunea balcanică, l-au susţinut pe regele Greciei, George al II-lea. Ca urmare a reuniunii de la Cairo a izbucnit conflictul între monarhişti şi comunişti, care ulterior a degenerat într-un război civil.
De la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Grecia a fost ocupată de nazişti, mişcarea de rezistenţă din Grecia a fost condusă de Frontul de Eliberare Naţională (EAM), controlată de Partidul Comunist Elen (KKE) şi fracţiunea sa militară ELAS (Armata Populară de Eliberare Naţională), care se bucura de încredere majorităţii grecilor.
Marea Britanie a început să fie îngrijorată de consolidarea forţelor de stânga, temându-se de răspândirea ideilor comuniste în regiunea balcanică. Londra a organizat întâlnirea de la Cairo, la care au fost prezenţi reprezentanţii EAM, ai guvernului britanic şi regele Greciei, George al II-lea, care a părăsit ţara în 1941, când ea a fost ocupată de trupele naziste. Liderii EAM s-au pronunţat pentru înfiinţarea unui guvern popular, însă George al II-lea nu intenţiona să renunţe la putere, fiind sprijinit de Churchill şi Roosevelt.
A început o luptă crâncenă între forţele de stânga şi britanici. În decembrie 1944, la Atena şi Pireu au avut loc demonstraţii în sprijinul comuniştilor.
Datorită ajutorului militar din partea Statelor Unite, comandamentul britanic a reuşit în scurt timp să înăbuşe revolta forţelor de stânga şi pe 11 ianuarie 1945 între EAM şi Marea Britanie a fost semnat un armistiţiu, iar pe 12 februarie 1945 Tratatul de la Varkiza. În septembrie 1946, George al II-lea s-a reîntors în Grecia şi în ţară a fost organizat un plebiscit. A fost înfiinţată o comisie de observatori pentru controlul alegerilor, însă, potrivit declaraţiei unuia dintre observatori, Georgios Papadagulis, a fost „o adevărată comedie”. Nu putea fi vorba de nici un fel de alegeri libere. Lupta dintre monarhişti şi partizani a degenerat într-un război civil care a durat până în toamna anului 1949. Iugoslavia comunistă a jucat rolul hotărâtor în acest război. Din cauza divergenţelor cu URSS, în vara anului 1949 guvernul lui Iosip Broz Tito a închis frontiera cu Grecia. Partizanii greci au fost lipsiţi de principalul ajutor şi au fost forţaţi să înceteze lupta.
Astfel, la începutul „războiului rece” Marea Britanie a reuşit să revizuiască harta politică a Europei şi să obţină un aliat. De Aleksandra Dibijeva - Vocea Rusiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu