Titlu: Teama de sinceritate
Autor:: http://simioncristian.wordpress.com/2009/11/29/1114/
Articol: Mă simt bine în sinceritate. Caut compania oamenilor sinceri. Deși de multe ori îmi este greu să fiu sincer cu alții și chiar cu mine! E greu pentru că pot apărea momente când, paradoxal, nu pot fi sigur de sinceritatea mea. Atunci trec prin crize de identitate, adopt un comportament ciudat, si am sufletul zbuciumat! Sunt momente când nu pot să mă refac. Mă simt copleșit de prezent. Am teama că o dată pierdută sinceritatea e cumplit de greu să o recuperez. Atunci realizez cât este de frumos când cel ce imi este alaturi are nemarginită încredere în mine, în bunatatea mea, în iubirea mea, în cinstea mea și nu în ultimul rând în vrednicia mea.
Mie imi pasă de ce crede celălalt! Mă gândesc că sunt un fragment din istorie… Sunt foarte intrigat când descopăr că istoria mă minte!
Cateodata, a purt manusi nu e atat de rau precum pare. Pentru ca sinceritatea poate rani, de multe ori. Oricum, adevarul poate fi spus sub atatea forme...
RăspundețiȘtergerenu putem fi tot timpul sinceri, ceea ce este de apreciat, nu poți spune în față cuiva că este tâmp, atunci te dedublezi pentru a-l duce pe calea cea bună. ușor și de apreciat.
RăspundețiȘtergerefaceţi, vă rog distincţie între slobozenia la gură ce denotă lipsă de tact şi diplomaţie în relaţia noastră cu semenii şi a te minţi pe tine însuţi. Sinceritatea faţă de sine e vitală dacă se doreşte trăirea conştientă a unei vieţi...deşi nu-i neapărat, poţi să trăieşti şi pe pilot automat, ca oaie-n turmă.
RăspundețiȘtergere