Autor:: Irisha: www.kyskaa27.blogspot.com
Articol: Printre atâtea strategii de a ne umple buzunarele, abia dacă rămâne loc să ne amintim de unde am plecat şi cine ne sunt rădăcinile. În goana noastră nebună de a le dovedi pe toate şi de a mulţumi pe toată lumea, nu mai e timp pentru bunătate şi respect, nu mai e timp pentru bogăţia din noi.
În viaţa fiecăruia dintre noi au existat oameni care ne-au atins destinul într-un mod miraculos. Sunt tezaure umane vii care reuşesc să-ţi schimbe cursul vieţii. Sunt oameni - îngeri care reuşesc să te înalţe. Iar atunci când înveţi din nou să mergi fără a te prăbuşi la cel mai mic obstacol, îşi iau adio de la tine. Ar fi egoişti dacă ar alina numai sufletul tău.
Am avut norocul de a întâlni oameni în toată puterea cuvântului care au reuşit să-şi facă prezenţa de neuitat. Îi recunoşti uşor. Si nu, nu este vorba de trăsături fizice. E vorba despre acea împlinire sufletească ce le inundă sufletul. Credeam că aceşti oameni sunt nemuritori. Mi-a fost dat sa aflu mai târziu că şi ei au fost simpli muritori cu dorinţe mărunte, ţeluri egoiste şi mijloace păgâne. S-au schimbat în momentul în care au învăţat să primească mai multă iubire decât pot duce şi să ofere mai multă dragoste decât e omeneşte posibil. Sunt oameni frumoşi care te pot face fericit(ă).
Noi, fiinţele umane, ne naştem cu o nelinişte care nu ne lasă să stăm liniştiţi. Păşim în necunoscut, cu sau fără busolă, niciodată siguri de ceea ce ne aşteaptă la capătul călătoriei. Îi numim simplu: oameni dragi. Şi au domiciliul în inima noastră. Medicul care ne-a salvat viaţa, dascălul care ne-a creionat viitorul sau prietenul care ne-a întins mâna când ne aflam pe margine de prăpastie.
Vă mulţumesc vouă, dragi părinţi, pentru mi-aţi dat viaţă, o educaţie aleasă şi dragoste fără margini. Am învăţat multe lecţii de viaţă de la voi. Am învăţat iertarea, zâmbetul, ambiţia şi încrederea în ziua de mâine. Tot ceea ce am construit în timp are la temelie cei 7 ani de-acasă. M-aţi susţinut dezinteresat în toate, mi-aţi dat încredere şi armonie. Sunt departe ... şi aproape în acelaşi timp ... sufletul îmi va fi mereu acasă.
Vă mulţumesc vouă, dragi bunici, pentru că mi-aţi oferit totul fără a aştepta nimic în schimb. Datorită vouă, dimineţile copilăriei mele au miresme de vanilie, de nucă şi cozonaci aburinzi. Bunica era o fiinţă veselă şi plină de glume. Avea un râset plin, cristalin şi molipsitor. Nici măcar bunicul care era o fire mai închisă nu îi rezista. Se abţinea, dar eu ştiu că îi râdea sufletul. Îi străluceau ochii aşa ... altfel. Când ningea, stăteam cu nasul lipit de fereastră şi uitam să mai respir. Acolo am învăţat eu să visez! Mi-e dor de bunici, de toate clipele petrecute împreună, de nopţile liniştite în care pârâia focul în sobă, de tusea guturată a bunicului, de tot ce mi-au dăruit ei atât de sincer şi frumos. Dimineaţa mă prindea cu nasul în plapumă. Stăteam ascunsă şi îi ascultam fericită, în timp ce mirosurile îmi gâdilau nasul şi sufletul. În timp ce trebăluia prin casă, bunica obişnuia să cânte. Cânta încet, legănat şi murmurat. La auzul vocii ei, inima începea să îmi bată ca o nebună de bucurie. O singură dată mi-a stat inima în loc... atunci când am pierdut-o. Lumea a stat în loc. Şi cerul. Şi pământul. Şi ... viaţa din mine. N-am să uit niciodată ultima ei privire. M-a cules în ochii ei pentru o eternitate. Uneori, o simt atât de pătrunzătoare, încât mă trezesc zvâcnind şi mă uit în jur să o regăsesc, să-i aud murmurul şi să simt mireasma de vanilie, nucă şi cozonaci proaspeţi în aer...
Mi-am întors privirea şi l-am găsit. Încet, pe masură ce primeam şi ofeream iubire, mi-au crescut aripi de înger. M-am ridicat deasupra propriilor ziduri şi am văzut lumea de sus. De atunci nu mai vreau să cobor. Micile bucurii mă înalţă şi mai sus, micile necazuri nu mai pot sa mă doboare. De 5 ani trăiesc o frumoasă poveste de dragoste alături de un om deosebit. Avem o relaţie specială ce implică înţelegere, dăruire totală şi reciprocă, ataşament, respect pentru aceleaşi valori. Dragostea respiră prin porii mei, trăiesc din şi prin iubire.
Îi mulţumesc dnei Elena Dodiţă, primei mele învăţătoare pentru profesionalismul, dăruirea şi dragostea puternică ce ne-a purtat-o celor de la "E". De la ea am învăţat, pe lângă scădere şi adunare, lecţii de viaţă. De la ea am priceput atenţia pentru lucrurile mărunte, răbdarea de a scoate la capăt un lucru imposibil. Ne-a devenit înger mult prea devreme ... Dumnezeu s-o odihnească în pace.
Le mulţumesc dragilor mei profesori din gimnaziu, liceu şi facultate pentru că mi-au modelat mintea şi sufletul. Scumpii mei, aţi fost cei care ați creat pas cu pas, cărămidă cu cărămidă, o construcție temeinică a cunoștințelor mele. Sunteţi un adevărat model de bunătate și dăruire, delicatețe și frumusețe morală. Mulţumiri deosebite dlui Dumitru Babin, doamnelor Cozma Mihaela, Colibaba Tatiana, Dumitrescu Oana, Konoplina Iulia şi Babinciuc Viorica.
Le mulţumesc şefilor mei pentru că au avut curajul de a paria pe un începător.
Le mulţumesc colegilor de serviciu pentru căldura şi respectul cu care mă tratează. Suntem mai mult decât o a doua familie. Mulţumiri speciale Mihaelei, lui Andrei, dlui Constantin, lui Laurentiu, Ovidiu, Edy, Ionut, Claudiu şi doamnelor Rodica şi Manuela.
Le mulţumesc tuturor prietenilor mei, oameni preţioşi care mi-au acordat suportul necondiţionat, fie printr-o vorbă, fie doar prin simpla lor prezenţă. Vă mulţumesc pentru faptul că sunteţi alături de mine, pentru că mă ascultaţi, pentru că ştiu că mă pot sprijini pe voi, pentru ca m-aţi primit în viaţa voastră şi m-aţi acceptat aşa cum sunt. Prezenţa voastră îmi împlineşte existenţa şi îmi conferă stabilitate si speranta în momentele dificile. Îmi împodobesc viaţa cu oameni ca voi. Îmi creşte inima atunci când îmi păşiţi pragul casei sau aud vocea voastră la celălalt capăt al firului. Lecţiile primite de la voi, cei care mi-aţi oferit un sprijin la nevoie sau care pur şi simplu mi-aţi ieşit în cale cu o vorbă, un sfat, o idee – toate acestea au pus o piatră de temelie şi mi-au conturat rostul pe pământ. Multumiri deosebite: dnei Viorica, dlui Mihai Olenschi, Igor Mironiuc, Natalia Catana.
Le mulţumesc celor care îmi urmăresc blog-ul şi citesc acum acest articol. Este un mare privilegiu să fiu părtaşă la comoara din sufletul vostru, chiar dacă unii aţi intrat în viaţa mea doar preţ de câteva minute. Sunt fericită şi împlinită pentru că văd reacţii pozitive din partea voastră, iar acest lucru îmi dă putere de a scrie, de a vă împărtăşi experienţe şi cunoştinţe dobândite prin prisma preocupărilor mele.
Sper din tot sufletul să nu fi omis pe cineva, iar dacă am făcut-o, vă rog să mă iertaţi. În orice alt context sunt iscusită cu vorbele; acum am doar lacrimi de recunoştinţă.
Cu sufletul deschis şi multă dragoste, vă mulţumesc!
Irina
www.kyskaa27.blogspot.com
RăspundețiȘtergere