FEMEIA LUNA

Titlu: FEMEIA LUNA
Autor:: CRISTIAN LISANDRU
Articol: Îl asculta pe Michael Bolton şi simţea cum afară, în noaptea de ianuarie, se spărgea iarna în bucăţi primăvăratice pentru ca primii ghiocei să respire aerul nocturn, făcând în ciudă calendarului. Nu simţea nevoia să doarmă, cu toate că ceasul de la mână îl zorea către liniştea dormitorului, spre amalgam de vise destinate uitării la primele ore ale dimineţii. Pur şi simplu trăia minutele în deplină armonie cu noaptea, cu liniştea netulburată decât de polemica întreţinută de un câine vagabond cu o lună insensibilă, cu propria imaginaţie care călătorea de-a lungul şi de-a latul pământului, în căutare de... Într-o căutare continuă de acel ceva care nu poate fi niciodată încadrat în tipare sau descris în cuvinte. Fiindcă nici chiar dicţionarul nu conţine toate cuvintele de care am avea nevoie pentru a exprima inexprimabilul... Bobby Darin ar fi spus că era vorba despre un dream lover, dar cine îl mai ascultă pe Darin în ziua de azi?! Se oprise pentru câteva secunde din scris fiindcă i se păruse că se învolbura vânt în fereastră şi dorise să afle dacă nu cumva o pătură pufoasă de nori acoperea luna, protejând-o de eventualul ger năprasnic, musafirul nepoftit decis să îngheţe tot ce nu mai poate bea... Apropiindu-se de geam, zărise peste drum, în oglinda lacului de catifea neagră, imaginea lunii... Ochi de femeie misterioasă, buze cărnoase care promiteau dulce şi amar în cantităţi egale, bărbie ridicată aproape agresiv, spre intimidarea celor care ar fi îndrăznit să invite luna la plimbare... O privise îndelung şi, preţ de o clipă, chiar trăise senzaţia că fusese şi el privit de ea. Un bărbat, la o fereastră, ochi în ochi cu luna... Imposibil. Motiv pentru care trăsese draperia, se reîntorsese în faţa calculatorului şi îşi continuase lucrul, în vreme ce Mike and The Mechanics îi cântau „Over my shoulder"... Supărată, poate, pentru incapacitatea sa de a înţelege revelaţia avută, luna îmbufnată aruncase pe umeri voal de nori cenuşii... Câinele reîncepuse să latre, pretinzând astrului nocturn răspunsuri la dileme canine numai de el ştiute, iar bărbatul se întrebase cum ar fi să păşeşti alături de Femeia-Lună pe o aleea mărginită de stele... Şi surâsese. Ca un om care realizează că aşa ceva nu se poate întâmpla decât în nopţile în care insomnia te invită la dans...