Marea Britanie ca Titanicul. Daca esti musulman, poti face sex cu fete de 13 ani
„Nu
ne-am născut în locul potrivit” spunea o melodie stupidă de acum câțiva
ani. Cu un succes considerabil în rândul hipsterimii, ea venea în
întâmpinarea acelor români care au prostul obicei de a spune că nicăieri
pe lumea asta nu este la fel de rău ca în „Românica” (citat dintr-un
alt mare contra-apostol al neamului, Mircea Badea): nici în Rusia, nici
în Albania, nici în Somalia războilui civil sau în China terorismului de
stat, nici în Liberia mutilărilor sau în Congo unde se mănâncă oameni
pentru a face magie. Nu, în România este cel mai rău pentru că asta vor
să creadă cei care și-au găsit astfel o scuză pentru propria ratare.
Deoarece strigătul de luptă „Jos
România!” nu putea să aibă ca partener decât pe „Sus!” toți ceilalți,
adesea se susține că oriunde este mai bine ca la noi. Numai în România
mai există corupție, incompetență și decizii aberante.
Din fericire pentru noi, nu deținem
monopolul răului de pe această lume. Se întâmplă grozăvii și pe la case
mai mari. Să luăm cazul Marii Britanii.
O poveste din Al-Bion
Devenită în ultimele două decenii o
umbră a ceea ce a fost cândva, Marea Britanie este extrem de preocupată
de problemele pe care le ridică imigranții est-europeni, mai cu seamă
cei din România și Bulgaria. Presa britanică întreține un tip aparte de
isterie, lăsând impresia că Regatul Unit ar risca în orice moment să fie
invadat de milioane de români și bulgari puși pe jaf, crimă și
falimentarea statului socialist britanic. Corespunzător, există și
partide foarte interesate de această temă, gata să profite de
slăbiciunile guvernului „conservator” al centristului David Cameron, un
premier slab care se pregătește să îngroape conservatorismul britanic.
Contrar a ceea ce afirmă stângiștii,
cetățenii Marii Britanii au tot dreptul să stabilească cine poate sau nu
intra în țara lor fără a fi supuși unui baraj de invective și acuzații.
Ostilitatea unor britanici față de anumiți imigranți nu este cu totul
nefondată, având la bază realități și experiențe extrem de neplăcute
(rețele infracționale, destui doritori de trai pe spinarea socialismului
britanic ș.a.m.d.) care nu pot fi negate. În același timp, trebuie
recunoscută natura specială a tratamentului aplicat „în insulă”
românilor și bulgarilor: puțini britanici ar îndrăzni să-l aplice
musulmanilor sau asiaticilor care au venit (și vin încă) în număr mare
în Marea Britanie și comit infracțiuni mult mai grave și în număr mult
mai mare decât est-europenii. Nu bulgarii și românii fugăresc poliția
britanică pe străzile din Londra; nu bulgarii și românii se aruncă în
aer în autobuzele Londrei; nu bulgarii și românii cer introducerea legii
islamice în Marea Britanie. De asemenea, mulți bulgari și români se
achită cu brio de îndatoririle lor și se adaptează la viața britanică.
Nimic din toate acestea nu pare să
conteze pentru că political correctness a stabilit de mult regulile
dezbaterii acceptabile: albii europeni și creștini pot fi ținte
legitime, non-europenii și non-creștinii nu, indiferent de
comportamentul lor. Cum este mult mai simplu să te lași dus de val decât
să i te împotrivești, mulți preferă supunerea față de normele
corectitudinii politice, în ciuda tuturor câte se petrec.
Adil Rashid, o lacrimă sub soare
Un musulman care a violat o fată de 13
ani pe care a agățat-o pe Facebook a fost scutit de o condamnare la
închisoare după la audieri a susținut în fața judecătorului că a urmat o
școală islamică unde a fost învățat că femeile sunt de nimic.
În vârstă de 18 ani, Adil Rashid a
susținut că, din cauză că educația sa l-a lăsat ignorant în materie de
legislație britanică, nu știa că era ilegal să facă sex cu fata.
Ieri (24 ianuarie 2013, n.t.),
judecătorul Michael Stokes l-a condamnat cu suspendare remarcând: „Deși
cronologic ai 18 ani, din rapoarte reiese cât se poate de clar că ești
foarte naiv și imatur în ceea ce privește chestiunile sexuale.”
Din audierile anterioare ale curții s-a
desprins informația că asemenea infracțiuni se pedepsesc cu condamnări
cu închisoarea de patru până la șapte ani, dar judecătorul a zis că,
întrucât Rashid este „pasiv” și „duce lipsă de afirmare”, trimiterea lui
la închisoare „ar face mai mult rău decât bine”.
Rashid, locuitor al orașului Birmingham,
a recunoscut că a avut relații sexuale cu fata, spunând că a fost
„ispitit de ea” după ce s-au întâlnit online. Inițial au schimbat mesaje
pe Facebook, apoi vreme de două luni și-au trimis mesaje și au vorbit
la telefon. Ulterior s-au întâlnit în Nottingham, unde Rashid a
închiriat o cameră la Premer Inn. Fata a declarat la poliție că au stat
la hotel timp două ore și au făcut sex după ce Rashid s-a dus în baie de
unde a ieșit purtând un prezervativ.
După întâlnire, Rashid s-a întors în
Birgmingham și s-a dus direct la moschee pentru a se ruga. A fost
arestat săptămâna următoare, după ce fata s-a confesat unei colege de
școală care mai apoi și-a informat unul dintre profesori. Rashid a
declarat poliției că știa că fata avea 13 ani și că a ezitat inițial ,
dar a cedat după ce a fost sedus.
Din audierile curții s-a revelat că, din
cauza educației primite la o școală islamică din Marea Britanie (ce nu
poate fi numită în articol din pricini legale), Rashid avea „puțină
experiență cu femeile”. După arestarea sa, a spus unui psiholog că nu
știa că sexul cu o fată de 13 ani este împotriva legii. Curtea a auzit
că Rashid a aflat că era ilegal numai după ce a fost informat de un
membru al familiei. În alte interviuri cu pshiologi, Rashid a susținut
că în școala sa a fost învățat că „femeile nu sunt mai valoroase decât o
acadea care a fost lăsată să cadă pe pământ.”
Când judecătorul Stokes a afirmat că
Rashid „trebuie să fi cunoscut că era ilegal, atâta vreme cât nu trecea
prin viață cu ochii închiși”, avocatul apărării, Laban Leake, a răspuns
că rapoartele sugerează că Rashid avea „un anume grad de naivitate
sexuală”.
„Nu este deplasat să spunem că școala pe
care o frecventa poate fi descrisă ca o comunitate închisă, situație
asemănătoare cu cea de a acasă. [...] Nu este o exagerarea să spunem că
se prea poate să nu fi cunoscut că era ilegal să ai relații sexuale cu o
fată de 13 ani.”
Judecătorul Stokes la condamnat pe
Rashid la nouă luni scoală de corecție, sentință suspendată pentru doi
ani, și doi ani supravegherere.
Descriindu-l pe Rashid, judecătorul a
spus că „a avut o educație neobișnuită, cel puțin în ceea ce privește
educația sexuală. Compararea femeilor cu acadelele este un mod foarte
curios de a-i învăța despre sex pe tinerii bărbați”, dar că Rashid știa
că ceea ce făcea era greșit.
„La școala pe care o frecventezi ți s-a
explicat foarte clar că, în afara căsătoriei, relațiile sexuale cu o
femeie sunt contrare preceptelor islamice.” „Accept că în această
situație fata a fost dornică să se angajeze în relații sexuale cu tine,
dar legea există pentru a proteja fetele tinere, chiar și atunci când
sunt cât se poate de mulțumite în a participa la activăți sexuale.”
Decizia creează un precedent periculos.
1. Judecătorul Stokes a hotărât în funcție de
presupusul grad de cunoaștere al legislației britancie, or ignoranța nu
poate fi vreodată o scuză pentru încălcarea legii. Legea nu se discută,
se aplică, iar sexul cu minorii este o infracțiune gravă.
2. Judecătorul Stokes
trece foarte ușor peste misoginismul lui Rashid. Compararea femeilor cu
un obiect este o faptă agravantă, nu atenuantă.
3. Judecătorul Stokes a
făcut apel la legea islamică pentru a demonstra că Rashid știa că nu
avea voie să aibă relații sexuale cu fata de 13 ani, dar argumentul este
foarte slab. Legea islamică urmează îndeaproape modelul Mahomed, iar
Mahomed a practicat pedofilia. Toți musulmanii învață că „profetul” s-a
căsătorit cu fiica de 6 ani a celui mai bun prieten de-al său, Abu Bakr,
și că avut relații sexuale cu ea începând de la vârsta de 9 ani. În
același timp, Mahomed a încurajat sexul în afara căsătoriei, mai cu
seamă violul și mai ales în cazul femeilor care nu sunt musulmane.
Făcând apel la legea islamică, Stokes și-a demonstrat amatorismul total
în materie de islamism.
Își imaginează cineva că un bulgar sau
un român ar putea scăpa vreodată cu o astfel de sentință? Nu și nici nu
ar avea de ce să scape pentru că relațiile sexuale cu minori sunt și
trebuie să rămână ilegale.
Din fericire pentru Adil Rashid și din
nefericire pentru supușii Majestății Sale, cetățenii Regatului Unit nu
sunt egali în fața legii pentru că există o minoritate importantă care
poate încălca orice lege fără a suporta consecințele legale ale
acțiunilor ei. În numele corectitudinii politice, britanicii au renunțat
de bunăvoie la aplicarea propriilor legi și s-a ajuns în situația
absurdă ca aplicarea legii să fie mai riscantă decât încălcarea ei.
Acuzațiile de discriminare și rasism, marii gropari ai carierelor din
orice domeniu, pot fi oricând aruncate asupra celor care nu se pleacă în
fața „diversității culturale”.
Dacă britanicii se comportă astfel când
există numai câteva milioane de musulmani, cum se va prezenta viața
peste vreo douăzeci de ani, când numărul lor va fi mult mai mare? Păi,
dat fiind că politica de cocoloșire a Islamului aduce și mai mulți
musulmani în Marea Britanie, întărește radicalizarea continuă a
elementului islamic și se va încheia cu islamizarea treptată țării, se
anunță vremuri grele pentru britanici. De Vlad M. – In linie dreapta
