Relaţii vs beţii

Eu când mi-e sete, beau. Asta ca să nu spun: "Eu când vreau să beau, beau". Ies în oraş, mă opresc într-o cârciumă şi iau o bere. Sau două, depinde de cât mi-e de sete. Prima o beau aproape toată dintr-o înghiţitură. La a doua zăbovesc un pic, dar nu foarte mult. Urmează o a treia, apoi mi se face parcă şi mai sete şi simt că pot băga alcool în mine cât China. După încă câteva beri, viaţa e mai frumoasă parcă, gagicile îmi zâmbesc toate, mă fac de râs la karaoke dar mie îmi pare că seamăn cu Sting. Apoi, urmează alte beri. Băute mai încet şi drumuri mai dese la baie să le fac loc. Apoi nu mai ştiu sigur dacă am mai comandat bere şi de câte ori o văd pe chelneriţă îi spun să îmi mai aducă una. Cu greu, într-un final, mă ridic şi plec spre casă. De cele mai multe ori drumul mi se pare că durează o veşnicie. Mai opresc de câteva ori pe drum să fac pişu, fie la un gard, fie într-un coş de gunoi, fie în intersecţii. Ajung acasă şi cu greu mă dezbrac, asta dacă nu mă plictisesc în timp ce fac asta şi mă pun să dorm îmbrăcat. Totul vâjâie în jurul meu şi am impresia ba că plutesc, ba că îmi vine să vomit de la atâta plutit. Nu ştiu când adorm, dar mă trezesc dimineaţa cheaun, blestemând din nou pisica care mi-a fătat în gură, cu o stare de nedescris şi de netrăit.  A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Mă încăpăţânez de fiecare dată şi o iau de la capăt.

 

La începutul unei relaţii e totul frumos. Stăm, povestim, ne sorbim unul altuia cuvintele. Ne face plăcere tot ce spune celălalt. Ne luăm de mână şi totul pare fantastic. Apoi urmează prima îmbrăţişare. Primul sărut, care de obicei e stângaci şi timid. Urmează apoi tatonări până când într-un final ajungem şi la sex. Ne place atât de mult, încât nu ratăm nici o ocazie. Apoi, începem să ne săturăm. Ne uităm în stânga, în dreapta. Căutăm ceva nou, nu ne mai place cum gândeşte celălalt, nu ne mai interesează ce are de spus, nu ne mai convine că îi place sau nu ceva din comportamentul sau atitudinea noastră. Ne dăm seama apoi că am pierdut timpul unul lângă altul. Cuvinte grele, jigniri, despărţire. Ieşim dintr-o relaţie care la început ne-a plăcut şi ne-a urcat pe culmi, că într-un final să ne coboare mai jos decât eram în faza iniţială. Ne trezim că loviţi de marfar, cu sufletul făcut ţăndări şi ne promitem că nu o să mai punem suflet niciodată. A început atât de frumos şi s-a terminat atât de urât.

Ne încăpăţânăm însă şi o luăm de fiecare dată de la capăt.

Relaţiile sunt precum beţiile. Încep de poftă, urmează o uşoară ameţeală, un chef mai mare, apoi o stare de beatitudine, atingi apogeul, apoi ţi se taie filmul, respectiv îţi piere cheful. Eşti făcut ţăndări, ţi-e rău şi dai vina pe soartă. Îţi promiţi că nu o să mai faci greşeala asta. Până te apuci iar.

Cand uiti cine esti...

Acum câţiva ani eram la mare. Gaşcă făină, distracţie pe măsură. După o zi de plajă şi o juma' de noapte de discotecă, un pic ameţiţi, ne-am gândit să ne continuăm beţia distracţia pe plajă. Zis şi făcut. Înarmaţi cu bere şi vodkă ne-am dus pe plajă, am râs, am băut, am cântat, am făcut baie goi în mare, am privit răsăritul. Eu nu am apucat răsăritul în ziua aia. Stingeam vodka cu bere (cum e şi normal de altfel) şi după un pişu scurt în mare, am adormit cu sticla de vodkă în mână. Gaşca mea m-a ignorat la început. Au continuat să se distreze, au făcut poze la răsărit, au făcut iar baie goi în mare. Din poveşti ştiu că se luminase afară. Destul de mult încât să înceapă lumea să vină spre plajă. Aşa că, gaşca mea şi-a strâns lucrurile, s-a îmbrăcat şi a dat să plece. Un singur impediment aveau. Pe Mitza aka eu. Dormeam liniştit, răpus de gradele din sticla de vodkă. Au încercat să mă trezească. N-au reuşit. Erau şi ei suficient de beţi încât să nu mă care în spate până la hotel, aşa că...m-au acoperit cu un cearceaf şi au plecat să doarmă. M-am trezit în jurul amiezii. Cu sticla de vodkă fierbinte în mână. Îmi era sete, îmi era rău, eram mahmur. În jurul meu, plin de lume care se uita dezaprobator la mine. "What the fuck, folks? You never get drunk?" Abia apoi mi-am dat seama că nu aveau nici o treabă cu faptul că mă îmbătasem. Problema era că adormisem gol pe o plajă de textilişti. Cearceaful cu care mă înveliseră amicii, era de mult îngropat în nisip, iar eu dormeam în pula goală curul gol. Nu ţin minte dacă m-am trezit în erecţie sau nu, oricum, după privirile celor din jur, mi-ar fi trecut instantaneu. Mi-am făcut din cearceaf o togă romană şi am tăiat-o. Până pe prima terasă, unde era gaşca, care râdea de mine. Au fost buni totuşi: mi-au dat o bere rrrrece.

Despre iubire

Am avut şi eu sentimente. Cred! Retroactiv privind, nu sunt sigur.
 
 În tinereţe sufeream când se termina o relaţie. Simţeam că e ceva nelalocul lui, simţeam că o să îmi lipsească, simţeam că iubesc şi o vroiam înapoi. Sau eram doar încăpăţânat şi mândru. Mai apoi, simţeam dezamăgire. Mi se părea anormal ca persoana la care ţin să nu mai fie persoana de care m-am îndrăgostit. Schimbările ei nu mi se păreau deloc normale, nu eram obişnuit cu ele, nu făceau parte din persoana pe care o ştiam. Acum indiferenţă. Sunt un pic trist, dar îmi trece repede. Găsesc altceva, pe altcineva.
 
 Şi da! Mi se întâmplă şi mie să mă trezesc dimineaţa lângă ea şi să mă întreb ce dracu' caut acolo. Mi se întâmplă să caut un motiv pentru care m-am îndrăgostit. Mi se întâmplă să o caut pe cea de care m-am îndrăgostit. Şi nu o găsesc.
 
 Când începe şi când se termină iubirea?

Teoria relativitatii piticului

 Am un pitic pe creier. Pitic care îmi dictează ce să fac şi când să fac. Pitic cu personalitate. Pitic care ştie să se impună când vrea ceva. Pitic care nu mă lasă pe mine să iau deciziile. Pitic care uneori am impresia că lucrează împotriva mea. 
 
 Mă gândeam dacă piticul meu de pe creier are şi el piticul lui pe creier? Piticul de pe creier al piticului meu de pe creier are şi el la rândul lui piticul lui pe creier? Pitic la puterea pitic. Ceva de genul. Universuri paralele, cu pitici pe creier, cu pitici pe creier, cu pitici pe creier, ...
 
 Când piticul meu de pe creier ia o hotărâre...oare e hotărârea lui sau a piticului de pe creierul lui? A piticului lui de pe creier, sau a piticului de pe creierul piticului lui? Acţiunile piticului meu de pe creier sunt influenţate de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui e influenţat de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui e influenţat de piticul de pe creierul lui, care la rândul lui .... ?
 
 Dacă treaba asta cu piticul pe creier este ca o spirală, care continuă şi continuă şi continuă, oare sunt şi eu un pitic pe creierul cuiva, care la rândul lui e un pitic pe creierul altcuiva?
 
 Am doar un pitic pe creier? Sau sunt mai mulţi? Sunt singurul pitic de pe creierul cuiva, sau suntem toţi împreună nişte pitici pe creierul cuiva? O societate de pitici de pe creierul cuiva, care la rândul lui formează o societate de pitici care stau pe creierul altcuiva, şi tot aşa.

vodafone

Sunt în reţea de mulţi ani. De vre-o 5-6 ani. Sau mai mult. De pe vremea când exista connex-ul. Am fost verde. Sunt roşu acum. Roşu şi de nervi, privind sictirul şi dezinteresul celor de la vodafone. De mai bine de trei luni de zile, îmi folosesc telefonul mobil (abonament) doar pentru a face poze. Degeaba îmi plătesc facturile, nu pot să sun. Pot doar să fiu sunat şi să trimit mesaje. Dar nu pot să iniţiez nici un apel, indiferent de reţea. O voce suavă îmi spune în receptor că accesul acestui număr la reţea este blocat. Sau nu îmi spune nimic, de la caz la caz. Pe ce motive? Cred că numai fantasticul vodafone ştie. O fi factura mea prea mică şi s-au gândit că nu merită să mai folosesc reţeaua lor?  Au ceva personal cu mine? Sau pur şi simplu îi doare în pulă de clienţii lor? Au deja prea mulţi clienţi şi nu îi mai interesează dacă pierd încă unul? Azi am fost, iar, să îmi plătesc factura. La un magazin vodafone.Fătuca de acolo, a încercat să mă ajute, dar degeaba. Nu apare nici o restricţie pe numărul meu de telefon, dar nici nu a putut remedia problema.

 
 E păcat că o firmă atât de mare îşi bate joc de clienţii ei. Clienţi care îi aduc bani, clienţi care le dau să mănânce, clienţi de pe spatele cărora au crescut mari.
 
 Mai am câteva luni de contract cu ei. Apoi ...pa pa fucking vodafone. O să migrez spre altă reţea, probabil una cu mii de minute. Din simplul motiv că vodafone sucks. Din simplul motiv că după atâţia ani de zile, vodafone mă dezamăgeşte. Din simplul motiv că vodafone is shitting on me. vodafone - o reţea de căcat.
 
 Întrebare: merită să fac o plângere la protecţia consumatorului? Sau ar trebui să le cer daune pentru faptul că nu m-am putut folosi de serviciile lor?

Masaj erotic

Am intrat la ea în casă. M-a luat de mână, m-a dezbrăcat şi m-a băgat în baie. Mi-a făcut duş, m-a spălat din cap până în picioare. M-a şters şi m-a dus în cameră. Câteva beţigaşe parfumate fumegau, lumânărele erau aprinse peste tot. Era o atmosferă intimă, plăcută, caldă. M-a întins pe pat. S-a dezbrăcat. A început să îmi maseze spatele. Uleiul pe care îl folosea mirosea a trandafiri şi levănţică. A continuat să îmi maseze spatele, braţele, bucile, picioarele. Eram relaxat. Îmi plăcea. Îi simţeam sânii alunecând pe spatele meu. Îi simţeam sfârcurile deja întărite cum îmi masau bucile. Eram excitat. Ea la fel. Continua însă să mă mângâie şi să mă maseze. M-a întors apoi. Stăteam pe spate. A început uşor să îmi maseze gâtul. Apoi a coborât pe piept, pe burtă. Mă atingea cu corpul ei. Îmi dădea senzaţii. Cobora cu mâinile. Eram excitat şi aşteptam atingerea ei. Se juca cu mine. A ignorat erecţia mea şi a continuat masajul pe picioare. Doar sânii ei îmi mângâiau xxx. O priveam goală. Îmi mângâia corpul cu corpul ei. Miroseam amândoi a levănţică şi trandafiri. Îmi masa tălpile. Îşi mângâia zona intimă de xxx mea erectă. O simţeam caldă şi udă. A lăsat să curgă câteva picături de ulei pe xxx mea. Simţeam cum se scurg încet. Mă gâdilau şi mă furnicau în acelaşi timp. Mă excitau. Mi-a prins xxx cu o mână, iar cu cealaltă îmi masa xxx. Se juca cu ele ca şi cum ar fi fost două bile de relaxare chinezeşti. Îmi făcea un hand job excelent. Cu plăcere. Fără nici o grabă. Întreaga ei atenţie era îndreptată asupra plăcerii mele. M-a lăsat să termin sub plăcerea mângâielilor mâinilor ei. Mirosind a trandafiri şi a levănţică. Un orgasm creat subtil, doar din atingeri. Închisesem ochii şi savuram momentul. Eram relaxat şi terminat.

M-a trezit la realitate: "O sută de lei te costă."

Am apărut in presă

 Mă apreciază până şi presa sibiană. M-am făcut remarcat, ceea ce e un lucru bun. Acum înţeleg de ce mă copiază unii sau alţii. Sunt bun! E o confirmare a muncii mele, a efortului depus până acum. (aberez). Am motive să mă laud şi mă bucur că presa sibiană m-a văzut pe net şi a considerat că sunt destul de interesant pentru a mă nominaliza în articol. Mulţam Tribuna!








Poza am furat-o de la Gigel, sper să nu se supere prea tare.

Sunt bun! Chiar prea bun!!

E atât de uşor să furi munca cuiva şi apoi să te baţi cu palma pe burtă, lăudându-te cât de bun şi tare eşti. E atât de simplu să îţi asumi nişte merite care nu îţi revin. E atât de simplu să furi. Nu-ţi trebuie prea mult creier. Nu îţi trebuie deloc, de fapt. Oricum nu ai, altfel l-ai pune la contribuţie, nu ai da un simplu copy-paste. Cât de mândru te poţi simţi ştiindu-te apreciat pentru ceva ce ai furat? În sufletul tău, îţi dai seama că eşti de fapt un jeg? Sau eşti prea prins de laurii gloriei şi nu te mai gândeşti la asta?

Impotenţa intelectuală a unui individ care fură articolele/munca altuia, e derivată dintr-o impotenţă sexuală. O impotenţă sexuală care îl frustrează zilnic, o impotenţă care îl împiedică să fie el însuşi, o impotenţă care îl obligă, din lipsă de imaginaţie, să copieze articolele altuia şi să le posteze pe propriul blog. Apoi, în impotenţa lui, şterge şi comentariile autorului de drept al articolului, comentarii în care imi exprimam doar satisfacţia că mă citeşte şi că apreciază efortul meu de a scrie, de a crea.

Nu s-a limitat însă la a fura doar un articol, după câteva zile a mai luat unul. Mă întreb dacă tot ce postează el acolo e furat de la alţii. Dacă e cleptoman din naştere, sau e doar un fetiş de al lui. Se masturbează cu mai multă plăcere dând un copy-paste? Are orgasme blogoricesti văzând că articolele furate îi aduc trafic şi comentarii? Sau e atât de insipid în gândire, încât îşi imaginează că un copy-paste îl face autorul de drept al unui articol, deci laurii gloriei îi aparţin? Oare se laudă şi cu gagicile pe care le fut prietenii lui? Îmi imaginez că el nu o face, a rămas la stadiul de (cuvant nepermis) şi îi doresc să rămână (cuvant nepermis) în continuare, nu avem nevoie de progenituri de-ale lui.

Articol original - Plagiat

Articol original - Plagiat

Alyy, ţi-am dat şi link-uri şi vizitatori. Cititori nu îţi pot da, îmi pare rău. Cititorii mei sunt deştepţi, deci nu au ce căuta pe blogul tău.Îţi urez baftă maximă la plagiat în continuare.
Numele de doicaifrumoşi nu ţi se potriveşte. Nu eşti nici cal, nici frumos. Eşti doar un măgar (cuvant nepermis) afectat de sindromul copy-paste.

Deasupra oraşului

Am ieşit, ca de obicei, cu Ea, la o plimbare. Un drive-in: două cafele şi o cola. Apoi am ieşit din oraş. După atâtea sărbători ne-am săturat de gălăgie, vroiam linişte. Ne-am oprit să admirăm oraşul noaptea. Să îl vedem de la distanţă, plin de luminiţe şi tăcut. Stăteam în parcare, suflând în cafea şi savurând o ţigare. Tăceam amândoi, nu de vorbe aveam nevoie. Ne era dor de celălalt. Ne era dor să ne atingem, să ne mângâiem, îi era dor să mă guste, îmi era dor să mă las gustat. Sfârşitul de an ne prinsese departe unul de altul: eu cu D-na mea, ea... Savuram momentul împreună, în aburii cafelei, savuram intimitatea dată de un oraş depărtat şi luminat şi liniştit. Oraşul mă privea în ochi cu mii de luminiţe în timp ce Ea îmi oferea prima (cuvant nepermis) pe anul ăsta. Gura ei, încălzită de cafeaua fierbinte, îmi dădea senzaţii de care nu ştiam că există. ... Stăteam îmbrăţişaţi, eu satisfăcut, ea zâmbitoare.

Funny

Primiţi cu colindul?

Nu sunt fan al sărbătorilor. Nu-mi plac sărbătorile defel. Nu reuşesc să intru în atmosfera de sărbători, nici nu mă chinui prea tare.
 
 Nu-mi place nici Crăciunul. Nu mă ajută nici Hruşcă - celebrul purtător de ler, nici Fuego - idolul femeilor la menopauză. Nu îmi plac ţiganii care mă agasează cu capra lor pe stradă, nu-mi plac copii trimişi de părinţi la colindat prin baruri, nu-mi plac cerşetorii care îţi urează Crăciun Fericit doar dacă le dai bani, nu-mi place zăpada, nu-mi plac târgurile de Crăciun, nu-mi place că toată lumea e agitată, nu-mi place liniştea din după-masa Ajunului de Crăciun, nu-mi place că nu vine Moş Crăciun, nu-mi place să-l văd pe Moş Crăciun strângând fonduri pentru te miri ce organizaţie nonprofit, nu-mi place că trebuie să îmi bag un copac în casă, nu-mi place că toată lumea urează la toată lumea Sărbători Fericite, nu-mi place că primesc aceleaşi sms-uri de la toată lumea, nu-mi place că trebuie să văd aceleaşi filme la tv în fiecare an, nu-mi place că Moş Crăciun e publicitar, nu-mi place că nu mă strânge nimeni în braţe, nu-mi place că o să mă îmbat iar, nu-mi place dacă nu mă îmbat. Nu-mi place.
 
 Păstrez însă tradiţiile, aşa că vin la voi cu un colind. Primiţi cu colindul? Sper să primesc un pahar de vin, o bucată de cozonac şi o îmbrăţişare. Să aveţi parte de un Crăciun liniştit şi de un Moş darnic.

Mai bine rău

Urâm pe cineva care ne face rău. La rândul nostru facem şi noi altora rău. Cu sau fără intenţie. Suntem mult mai deschişi la a face rău, decât la a face bine. Ne e mult mai uşor să jignim, decât să facem complimente.Facem rău cu zâmbetul pe buze. Avem o satisfacţie maximă să facem rău. Toţi vrem să dăm cuiva o muie, toţi vrem să fim mândrii posesori de pulă felata. În faţa unora ne scoatem pula, în faţa altora deschidem gura. Primim ceea ce dăm. E un cerc vicios, e o întrecere între noi să facem rău. Ne purtăm urât, aşteptând ca alţii să se poarte frumos cu noi.  Mai bine ignorant, decât de ajutor. Mai bine un spate întors, decât o mână întinsă.
 
 Dacă eşti bun, eşti prost. Mai bine rău.
 
 Tu cât de bun eşti?

La final de an

M-am gândit ca la sfârşit de an, înainte să înceapă chefurile de sărbători, să mai pierd şi eu o noapte într-un club. Să mă umplu de fum, să mă beţivesc, să nu mai ştiu nimic a doua zi, să-mi fie rău când mă trezesc. Eventual să mai agăţ pe cineva, aşa...de sfârşit de an.
  Mi-am găsit cu greu un loc la bar. Lume multă. Multe fiţe. Stroboscoape. Muzică tare. Fum. Căldură.
  Stăteam cocoţat pe scaunul de la bar, cu paharul în mână şi fumam. Mă uitam în jur. Căutam parcă pe cineva. Şi nu găseam, nu era acolo ce vroiam eu. Mă gândeam să plec în altă parte, să-mi încerc norocul altundeva.
  M-am ridicat, cu gândul să îi dau cădere licorii din pahar, să plec de acolo. Nici nu am ridicat bine paharul că m-am simţit lovit peste mână. Toată băutura era acum pe mine. M-am întors instantaneu. În spatele meu, o tipă. Se uita la mine. Cred că îşi cerea scuze, dar din cauza gălăgiei nu am înţeles nimic. Mă uitam urât la ea. Şi-a apropiat gura de urechea mea şi mi-a spus: "Lasă-mă să-ţi cumpăr altă băutură." Ne-am aşezat la bar şi am încercat să purtăm o conversaţie. Mai degrabă ne urlam unul altuia la ureche câte ceva. Stăteam cu obrazul lipit de obrazul ei şi ne urlam diverse chestii. Mă amuzam. Ea la fel. Paharele se goleau aproape instantaneu. Râdeam. Ne plăcea la amândoi. Ne distram. Îmi plăcea să îi simt obrazul lipit de al meu. Mă excita respiraţia ei pe gâtul meu. Şi parfumul ei îmi plăcea. Am muşcat-o uşor de ureche. Nu m-am putut abţine. M-a strâns de mână şi m-a pupat pe gât. Ne-am uitat unul la altul. Ne înţelegeam şi din priviri. 
  Am plecat ţinându-ne de mână. Ne-am urcat în taxi şi am început să ne sărutăm şi să ne mângâiem. Parcă nu mai aveam răbdare până acasă. Nici unul. Am început să ne dezbrăcăm din hol. Până în dormitor erau numai haine aruncate. Ne sărutam şi ne dădeam jos câte o haină. Am ajuns goi în dormitor. M-a împins în pat şi s-a aşezat pe mine. A început să mă sărute şi să mă mângâie cu trupul ei, cu sânii ei goi pe pieptul meu. O strângeam în braţe.
.....................
 Am adormit îmbrăţişaţi, extenuaţi, extaziaţi. M-am trezit înaintea ei. Am  privit-o cum dormea goală. Zâmbea. Pe faţa ei se citea fericire. I-am sărutat sânii, i-am sărutat buzele, cu grijă să nu o trezesc. Am fumat o ţigare admirând-o aşa goală cum era. Mă căuta cu mâna prin pat.  
  Aveam gust de wiskey în gură, plămânii îmi erau plini de fum, muzica din club parcă îmi suna încă în urechi. Îmi era bine. Încă o noapte trăită din plin. Încă o gagică. Încă un futai.
  E dimineaţă şi e frig. E sfârşit de an.

Stiu cu cine votez

 Am ascultat melodia asta şi m-am hotărât brusc cu cine o să votez.  A fost o adevărată sursă de inspiraţie pentru mine melodia asta. Tu te-ai hotărât?

Sub aripa ocrotitoare...

Se presupune că părinţii trebuie să fie responsabili. Să aibă grijă ca odraslele lor să crească fericite. Fericirea nu ţine neapărat de situaţia materială. Copiii sunt frumoşi tocmai că sunt mici şi au nevoie de un sprijin. Au nevoie de o mână care să îi susţină în primii lor paşi, au nevoie de cineva să vorbească cu ei, au nevoie de ajutor, au nevoie de înţelegere, au nevoie de dragoste, de căldură, de protecţie.
 
 Din păcate văd mulţi copii flămânzi, abuzaţi, trimişi să cerşească, copii desculţi pe asfaltul rece.Copii distruşi, copii cu copilăria distrusă. Ei sunt viitorii infractori, pentru că nu toţi pot să treacă peste traumele din copilărie. Copii care nu au învăţat să zâmbească, copii care nu ştiu să se bucure, copii crescuţi în suferinţă şi care consideră suferinţa ca stare de normalitate. 


 

 Ce-o fi fost în capul părinţilor care şi-au filmat copilul jucându-se cu o cobră? Ar putea fi ultima joacă a copilului. Sub privirile părinţilor. A celor care ar trebui să aibă grijă de el, să nu i se întâmple nimic rău. Unde e starea de normalitate?

20 de ani

Barbatii si femeile

Provocarea

Mâine mergem la vot. Sau nu. De la caz la caz. Fiecare după cum vrea, sau cum are chef. Eu unul o să merg. Şi ştiu şi cu cine o să votez. ;) Pantera Roz e preferata mea în turul asta de scrutin. Din simplul motiv că nu mă regăsesc în promisiunile niciunui candidat. Nici nu vreau să îmi las votul neştampilat, mai bine îl anulez.
 
 Bănuiesc că nu sunt singurul nehotărât, nu sunt singurul care nu are nici un candidat preferat căruia să îi dea votul. Deci, Pantera Roz e candidatul ideal pentru mine. O să desenez un pătrăţel, o să scriu Pantera Roz în el şi o să aplic ştampila cu votat.
 
 Lansez o provocare-concurs pentru toţi susţinătorii Panterei. Mergi la vot. Votează Pantera Roz. Fă o poză buletinului de vot ştampilat pe Pantera Roz şi trimite-mi-o pe mail ( mitzasnk@gmail.com ), împreună cu link-ul blogului tău. Voi publica fiecare poză primită, precum şi un link către blogul celui care mi-o trimite. E destul de fair-play, nu?
Votaţi! Susţineţi!