Mars anticomunist din Bulgaria, BOICOTAT de nationalistii romani (FOTO+VIDEO)
Circa
500 de naţionalişti bulgari şi suporteri ai echipelor de fotbal au
mărşăluit sâmbătă pe străzile Sofiei pentru a onora memoria generalului
Hristo Lukov, fostul lider al Uniunii Legiunilor Naţionale Bulgare,
asasinat de comunişti în 1943. Deşi la ediţiile precedente ale marşului
naţionaliştii români trimiteau la eveniment o delegaţie din ţară, anul
acesta acţiunea a fost boicotată din cauza atitudinilor şovine
manifestate în ultimii ani de către organizatori.
Participanţii la marşul devenit deja
tradiţional, prima ediţie având loc în 2004, au sfidat interzicerea
manifestaţiei de către autorităţi şi au aprins mai multe torţe şi au
purtat portrete ale generalului, precum şi drapele naţionale sau
steaguri negre în semn de doliu şi respect. Tinerii au mai scandat
lozinci patriotice şi au intonat imnul naţional. Marşul, organizat de Uniunea Naţională Bulgară, a avut ca punct final casa unde a fost împuşcat generalul, în acel loc fiind depusă o coroană comemorativă.
Ca de fiecare dată, anterior
demonstraţiei, mai multe organizaţii “antifasciste” au cerut
autorităţilor locale, în cel mai pur stil “democratic”, să interzică
marşul naţionaliştilor. Spre deosebire de anii trecuţi, edilii au cedat
presiunilor şi nu au aprobat acţiunea anticomunistă. Cu toate acestea
marşul a avut loc, fără incidente.
2009: Delegaţia Noii Drepte rostind un discurs în faţa naţionaliştilor bulgari
În anii precedenţi naţionaliştii români
au întreţinut cu omologii lor bulgari relaţii cordiale, participând
regulat la manifestaţia din capitala statului vecin. Deasemenea nu de
puţine ori liderii Uniunii Naţionale Bulgare au vizitat România şi au
participat la tabere de vară sau la acţiuni precum mitingul de Ziua Naţională din 2008.
Din nefericire, în ultima perioadă naţionaliştii de la sud de Dunăre
s-au axat tot mai mult pe un discurs şovin, cu un accentuat element
antiromânesc, prin invocarea mitului “Dobrogea, pământ bulgăresc”, militând pentru anexarea acestei provincii istorice româneşti.
Din păcate, ostilitate faţă de
statalitatea României au manifestat şi etnicii bulgari din Ucraina,
aceştia catalogând ţara noastră ca fiind o “entitate artificială”.
Deasemenea etnicii bulgari s-au dedat la
provocări antiromâneşti şi în Basarabia. Aceştia au cerut anul trecut
Chişinăului, capitala celui de al doilea stat românesc, autonomie
administrativă şi culturală, sporind şi mai mult tensiunile inter-etnice
din regiune.
La marşul de sâmbătă, pe lângă generalul Lukov, a fost omagiat şi Vasil Levski,
un erou al luptei de eliberare antiotomane din secolul al XIX-lea. La
vârsta de 20 se ani a fost uns diacon, dar viața de călugăr nu l-a
atras, așa că în 1862 a fugit în Serbia, unde s-a înrolat ca voluntar în
“Legiunea bulgară” organizată și condusă de Gheorghi Rakovski,
participând astfel la ostilitățile sârbo-turce. Din această perioadă
datează și pseudonimul “Levski” (ca un leu), deoarece în timpul unui
exercițiu de instrucție a făcut un salt lung, considerat de colegii săi
că este precum săritura unui leu. În perioada 1862-1868, Levski a
participat la aproape toate atacurile armate duse de bulgari împotriva
Imperiului Otoman.
În 1869, Levski a început să organizeze
comitete locale, pentru ca în 1872 să cutreiere Bulgaria spre a înființa
o rețea de nuclee revoluţionare în sute de orașe și sate bulgărești,
subordonate unui guvern clandestin cu sediul în orașul Loveci. Dispuneau
de arme, erau organizați în detașamente cu misiunea de a pedepsi
trădătorii și oficialitățile turcești.
În toamna anului 1872, în cursul
jefuirii unui oficiu poștal turcesc, în scopul procurării de bani pentru
cumpărarea de arme, poliția turcă a luat urma unora din comitete,
inclusiv a sediului din Loveci. Levski a fost capturat de autoritățile
turcești la 27 decembrie 1872 în hanul din satul Kakrina, în apropiere
de Loveci, se pare în urma unei trădări. A fost apoi transferat la
Veliko Târnovo, pentru interogatorii, iar la 4 ianuarie 1873 a fost
transferat la Sofia, unde a fost judecat și condamnat la moarte prin
spânzurare.
Generalul Hristo Lukov
s-a născut în 6 ianuarie 1888, la Varna. A absolvit Şcoala Militară a
Majestăţii Sale în 1907 şi a luat parte la mai multe bătălii importante
din timpul primului război mondial. În 1935 a devenit Ministru de
război, funcţie deţinută până în 1938. S-a dedicat apoi mai mult
activismului social-politic ca lider al Uniunii Legiunilor Naţionale
Bulgare (SBNL), principala organizaţie naţionalistă radicală din ţara
vecină. A susţinut mereu aderarea ţării sale la puterile Axei, alături
Germania şi Italia.
Ca un fapt inedit, în timpul Conferinţei
Naţionale a SBNL, din noiembrie 1942, se ia decizia formării unui corp
de voluntari care să sprijine forţele germane din nordul Africii,
conduse de legendarul Romel. Această iniţiativă nu s-a mai concretizat,
deşi sute de tineri entuziaşti s-au oferit voluntari, deoarece generalul
este asasint de comunişt în 13 februarie 1943. Acesta a fost împuşcat
cu sânge rece în pragul uşii casei sale şi în faţa fiicei lui. A fost
înmormântat cu onoruri militare, la eveniment participând mii de
legionari, ţarul Bulgariei şi patriarhul ortodox, alături de alţi
politicieni de rang înalt ai vremii. Sursa: FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu