Cavalerul blond al Germaniei

Cavalerul blond al Germaniei: Cel mai de temut aviator al celui de-Al Doilea Razboi Mondial

autor: FrontPress 

In timp ce asii britanici, americani si sovietici abia reuseau sa stranga cateva zeci de victorii in confruntarile aeriene, cei din fortele aeriene germane reuseau cu usurinta sa depaseasca aceasta bariera. Erich Hartmann a fost cel mai prolific dintre acestia, reusind sa stranga pana la sfarsitul razboiului aproape patru sute de victorii.

Cariera sa de pilot de vanatoare a inceput la sfarsitul lui 1942, cand a fost trimis pe langa Escadrila 52, care isi avea operatiunile in Caucaz. Din vara anului 1943 a inceput sa aiba succese rasunatoare.

Supranumit de sovietici “Diavolul Negru al Sudului” el si-a facut o reputatie inspaimantatoare pentru uzanta unor tactici de atac extrem de riscante si imprevizibile. Pe Frontul de Est era un adevarat vanator surprinzand in ambuscade aeriene intregi formatii inamice.

Nu numai tehnicile folosite, dar si iscusinta si indemanarea sa a jucat un rol, devenind repede unul dintre cei mai prestigiosi piloti ai escadrilei sale. Intre 1 si 20 august 1943 a doborat 49 de avioane, iar din numarul total de victorii dobandite de aviatorii respectivei unitati, intre 8 ianuarie si 28 februarie 1944, mai mult de jumatate i-au fost atribuite lui Hartmann.

A avut peste o mie de misiuni ce s-au concretizat in opt sute de infruntari. Supraveghea de la distanta formatiile inamice si astepta momentul prielnic de atac. Se arunca in mijlocul acestora, tragand asupra unei tinte alese in prealabil. Deschidea focul cu doar cateva secunde inainte, luand cu totul prin surprindere pilotii inamici.

Dupa cum spune chiar Hartmann cei mai multi nici nu stiau ca mai aveau de trait doar cateva clipe. Motorul puternic al avionului sau ii permitea sa manevreze cu usurinta printre inamici, iar daca el observa ca ei sunt deosebit de confuzi, mai facea inca o trecere.

De altfel, el a fost rareori fortat sa aterizeze in urma focurilor de arma trase de inamici, ci din cauza ramasitelor. Datorita distantei extrem de scazute de la care incepea sa traga, risca sa fie lovit de parti ale avionului pe care tocmai il doborase. Din aceasta cauza a trebuit sa aterizeze fortat de nu mai putin de 14 ori.

Inceputul carierei lui Hartmann

Insa, drumul acestuia nu a fost fara obstacole. Mult mai experimentatii Alfred Grislawski si Edmund Rossmannn au trebuit sa il caleasca pe tanarul Hartmann, care desi arata foarte mult potential, era foarte temperamental si impetuos si inca nu avea disciplina sau rigoarea necesara unui bun aviator.

Fusese avertizat sa nu subestimeze pilotii sovieticii, chiar in primele sale confruntari fiind nevoit sa aterizeze de urgenta. Din aceasta cauza fusese poreclt de Grislawski “Bubi”, in traducere libera insemnand “copil mic”, nume ce i s-a pastrat printre camarazi.

Nu l-a ajutat faptul ca a fost ales de Walter Krupinski sa ii fie aripa, acesta fiind dornic sa se remarce si care a fost descris ca fiind un om nebun in timpul luptelor. De foarte multe ori s-a trezit in fata unor formatii superioare numeric si in misiuni de atac in conditii neprielnice. In mai 1943, in urma unei astfel de misiuni, un avion sovietic intra in coliziune cu cel al lui Hartmann.

Desi supravietuieste, a suferit o cadere nervoasa. Dupa o perioada de recuperare, dar si de reevaluare personala, se intoarce pe front determinat si cu o mentalitate si maturitate ce l-au consacrat, in ciuda varstei fragede.

O prezenta insolita pe Frontul de Est

Ascensiunea sa deosebit de brusca a ridicat suspiciuni nu numai printre alti aviatori, dar si printre comandantii fortelor aeriene germane, inclusiv Hermann Goring, care puneau sub indoiala veridicitatea faptelor sale.

Niciun pilot de pana atunci nu se afirmase asa de repede ca acest tanar si aceasta neincredere in raporturile venite de pe front in legatura cu faptele sale au facut justificata o ancheta.

Hartmann a inceput sa fie insotit de un observator oficial pentru a ii omologa victoriile si fiecare dintre ele era verificata de cateva ori.

Aviatorii sovietici ies din calea lui

In acest rastimp comandamentul sovietic incerca din rasputeri sa il scoata din actiune. Au pus chiar si o recompensa substantiala pe capul lui, dar nu a fost indeajuns sa ii convinga pe aviatori sa caute o lupta cu Hartmann.

Dimpotriva, daca acestia se gaseau angajati intr-o confruntare cu el faceau tot posibilul sa se indeparteze. Totusi a fost foarte aproape de prizonierat, fiind luat in custodia sovietica in august 1943, cand in urma unei aterizari fortate in spatele frontului este prins.

Pacalindu-si gardienii ca ar fi fost ranit si profitand de imprudenta lor, scapa si se indreapta spre linia frontului, urmarind o patrula sovietica. In scurt timp se intoarce printre ai lui.

Un as german pe teritoriu romanesc

A luptat si impotriva fortelor aeriene americane pe teritoriul tarii noastre, incepand cu luna mai a anului 1944, in incercarea de a proteja rafinariile orasului Ploiesti.

In timpul unei lupte in care a doborat doua avioane P51 Mustang s-a trezit urmarit de alte opt. Urmarirea intensa se incheie atunci cand ramane fara combustibil si este silit sa se parasuteze, lasandu-se la mila formatiei inamice care incepe sa il survoleze.

Pilotii americani rup formatia in curand, dar unul din ei trece indeajuns de aproape de Hartmann incat acesta a crezut ca va urma sa fie mitraliat. In schimb, aviatorul cu pricina, locotenentul american Robert Goebel ii face cu mana inainte de a se indeparta.

Aflat tot in Romania, Hartmann a fost artizanul unei batalii neobisnuite. Fiind la 1.000 de metri deasupra a doua formatii, una americana si una sovietica, care se inspectau in zbor, Hartmann se arunca asupra lor si doboara doua P51. In scurt timp avioanele americane le ataca pe cele sovietice si invers.

Atacul sau fusese intr-atat de rapid incat aviatorii au crezut ca cealalta formatie insotitoare a deschis focul. Hartmann a fost lasat sa se minuneze de spectacolul ce il infaptuise, un numar de avioane fiind doborate in lupta ce a urmat intre aliati.

Medaliat in Barlogul Lupului

Pe 17 august 1944 il depaseste pe Gerhard Barkhorn si devine pilotul cu cele mai multe victorii de pana atunci.

Recunoasterea faptelor sale de arme s-a facut prin numeroase decoratii, cea mai prestigioasa fiind “Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar, Sabii si Diamante”, fiind unul din cei aproape 30 de piloti care au primit-o din intreaga armata.

Pe 24 august 1944 a dobandit cea de-a 300 victorie, moment in care Hermann Goring, comandantul suprem al Luftwaffe i-a interzis sa mai zboare din cauza loviturii de moral daca ar fi pierit si a fost convocat la Barlogul Lupului de langa Rastenburg pentru a fi decorat de insusi Hitler.

Interdictia de a pilota a fost ulterior ridicata si i-a permis sa atinga recordul ce nu a fost nici pana astazi doborat.

Ultima victima a lui Hartmann

In ultima zi a razboiului, pe 8 mai, a avut ultima victorie. Cateva avioane Yak-9 incepusera sa faca acrobatii spre deliciul soldatilor sovietici care se indreptau spre front. Doboara unul dintre ele si desi vroia sa continue batalia, se retrage observand ca un numar mare de avioane P51 se apropiau.

La incetarea oficiala a conflictului se preda impreuna cu restul escadrilei sale americanilor, dar acestia sunt nevoiti sa ii dea mai departe sovieticilor.

Anii de dupa razboi

Hartmann a fost apoi martorul unor evenimente de cosmar, fiind pus laolalta cu alte mii de germani intr-un lagar. Povesteste cum femeile au fost violate indiferent de varsta si deseori ucise sub privirile sotilor, tatilor sau fratilor. Dimineata, familii intregi erau gasite fara suflare, alegand sa isi curme viata decat sa mai sufere in continuare.

Hartmann si-a continuat epopeea in lagarele Uniunii Sovietice pentru inca zece ani. Nu rare au fost ocaziile in care s-a incercat constrangerea lui pentru a lucra pentru Kremlin prin diferite metode, fiind acuzat la un moment dat de crime impotriva umanitatii.

In timpul unui interogatoriu este lovit de un ofiter, moment in care Hartmann se ridica si il izbeste cu un scaun, lasandu-l inconstient. Pedeapsa pentru acest gest nu s-a lasat asteptata. Astfel de actiuni de nesupunere l-au consacrat, fiind inchis de multe ori la izolare pentru perioade excesive.

Este mutat din lagar in lagar pana in 1955, data la care are loc printre ultimele transferuri de prizonieri de razboi catre Germania de Vest. Printre cei cativa zeci de mii de oameni se afla si Erich Hartmann. In acest fel se intorcea in sfarsit acasa cel mai bun pilot nu numai al razboiului mondial, dar din istorie. De Laurentiu Dologa - Ziare.com

Citeste si despre Baronul Rosu, asul primului razboi mondial

http://singurafelina.blogspot.com/