Autor:: troskplosk
Articol: Mireasma diminetii ii gadila placut narile iar razele de soarele il alintau cu mangaieri calde…undeva departe zareste o silueta parca zamislita din florile din jurul ei…se apropie incet incercand sa nu spulbere vraja…
Statea in fata ei si nu putea rosti nici un cuvant,fascinat de magia pe care o raspandea in jur,parca limba ii era legata si un amalgam de idei i se invarteau in cap…incearca sa ii spuna ceva si se trezi mormaind cuvinte pe care nici el nu intelese…
Ea ii zambi gingas incercand sa`l faca sa`si uite emotiile ce pusesera stapanire pe el…dar cum s`ar putea el stapani,ea este atat de frumoasa,atat de gingasa,sta asezata jos printre florile multicolore ale campului si chiar a rupt una dintre ele,o floare alba si si`a prins`o in paru`i diafan…insasi natura salasuieste in intreaga ei fiinta,si parca incercand sa ii confirme asta o gargarita se aseza pe floarea prinsa in parul ei…"esti o zana din povesti" reusi el sa scape o intrebare care se dorea in acelasi timp a fi si afirmatie…
"Eu sunt pamant,si sunt vazduh/sunt aerul ce`i de vant dus/sunt roua diminetilor de vara/si sunt tot eu,apusul de cu seara/eu sunt mireasma si speranta/si sunt fantasma dar am viata/sunt zumzet de albine printre flori/si tot eu sunt,mirosul de bujori"…
O asculta inmarmurit,ii sorbi cuvintele cu nesat…se apleca…ii lua mana i`o saruta si ii spuse timid…"esti o zana…o zana din povesti"…
--
Visitor Ip: 213.233.101.14
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu