GOLANU'

Pe Ionel Avadanei, din satul Pocreaca nu-l mai saluta nimeni. Si asta pentru ca timp de doua luni in primavara acestui an, sectia Ortopedie a Spitalului Judetean din Burdujeni a fost neinacapatoare pentru satenii pocreacani care s-au prezentat cu fracturi grave cranio-mandibulare. Unii dintre ei, cei care s-au prezentat cu fracturi intercostale, coxo-humerale, sau cubital-parietale  au fost gipsati si externati dupa o internare ambulatorie de o zi, caci puteau, dupa cum au sustinut doctorii, sa-si ingrijeasca fracturile si la domiciliu. Indiferent insa cu ce fel fracturi s-au ales, satenii il suspecteaza in continuare pe Ionel de cauza nenorocirilor lor, pentru ca pe el l-au vazut Gheorghe Apopii si cu Maria Afloarei alergand ca un apucat pe Ulita Principala, cu o figura descompusa si cu ochii rataciti, cu cinci minute inainte sa inceapa nenorocirea. Si a scapat. "Golanu'...!!!"

Ionel tace malc. Cum poate el sa le povesteasca satenilor ce i-a dat prin cap sa faca!? Totul a-nceput cand de Boboteaza, in loc sa se duca la biserica, ca tot crestinul, si-a luat undita lui cea noua, chinezeasca si s-a dus la garla s-o incerce. Cu trei zile inainte isi pusese niste viermusi in malai si daca mai intarzia o zi-doua risca sa-i moara momeala. La doua ore dupa ce s-a asezat cu undita la copca si nu se aratase inca nimic, langa el a mai venit unul. Parea orasean.
-Buna ziua!
-Buna ziua- a raspuns Ionel, c-asa se cadea.
-Pot sa stau langa dumneata? -a intrebat necunoscutul.
-Desigur, a raspuns Ionel bucuros ca are cine sa-i tina tovarasie. Are balta peste!
Tovarasia insa s-a dovedit paguboasa pentru Ionel, care dincolo de faptul ca nu a  reusit sa scoata nicio vorba din gura necunoscutului, a trebuit sa asiste obidit cum acesta scotea peste dupa peste. Si inca cu o undita improvizata, facuta dintr-o nuia. Ptiu! Ionel se holba la norocul necunosctului si din cand in cand mai tragea cate o dusca dintr-o sticla pe care o tinea in buzunarul cojocului. Dupa cinci ore si fara sa prinda nici macar o platica si cu sticla pe sfarsite, Ionel, negru de suparare hotari sa-si stranga undita. La sfarsit, clatinandu-se usor, isi lua inima-n dinti si ii puse necunoscutului intrebarea care il rodea de cum il vazuse:
-Omule, am o intrebare, rogu-te, daca nu-ti este cu suparare. Uite ce undita minunata am si cu toate astea nu am prins nimic. Cum reusesti cu nuiaua aia?
-Aaaa.... pai nu undita este secretul, ci momeala. Ia uite cu ce dau eu! Si desfacu in fata lui cutia de tabla. Vezi ramele astea? Daca te uiti atent ai sa observi ca toate au aceeasi lungime...
-Pai de unde mai omule rame pe vremea asta, si inca toate la fel?
-Dai o tuica?
-Dau.
Ionel ii dadu sticla si afla secretul:
-Uite, bagi doi electrozi in pamant si la 80 de volti or sa-ti iasa rame de-astea ca ale mele.
-Iti razi de mine?
-Nu, incearca si-o sa vezi!
Ionel a multumit frumos necunoscutului si-apoi a plecat.

Si-a venit Lasata Secului si-apoi Postul Pastelui. Ionel Avadanei aproape ca uitase de istoria cu necunoscutul. "Maine-i harti, se mananca peste!" auzi peste gard Ionel pe baba Maria Afloarei, strigand la mosului ei. Atat  i-a trebuit lui Ionel al nostru. Dadu fuga in sopron si-apoi cu acumulatorul, electrozii si voltmetrul in mana se duse glont in fundul gradinii.  Lega firele si infipse cu hotarare electrozii in pamant. "M-a mintit sau nu m-a mintit? Acu-i-acu!" isi zise Ionel si dadu drumul la acumulator. Incepu sa rasuceasca de comutator cu binisorul.
Spre stupefactia lui Ionel, smecheria incepu sa functioneze.
La 10 volti aparura niste furnici. La 20 de volti, niste gandacei mici si rosii, la 60 de volti iesira primele rame dar cam sfrijite...
80 de volti! Uau! Ionel se repezi si stranse intr-o cutie ramele mult asteptate.
"Da' mai incolo ce-o fi?" se intreba  Ionel si mai misca putin de butonul comutatorului.
La 100 de volti aparura niste soricei. La 160 de volti tasnira niscai sobolani... la 180 de volti-cartite.
210 de volti.... nimic.
220 de volti... se-auzi asa ca un huruit venind din fundul pamantului...
Ei pai la 220 de volti a fost necazul, caci au iesit minerii care nu stiau de gluma.


Sursa foto