De ce nu se compară 1 cu 6?

Dacă aţi văzut Idiocracy (2006), în cazul în care nu sunteţi atât de idioţi precum 90% din personajele din film, v-aţi prins de direcţia în care se îndreaptă omenirea. Entertainment-ul în viitor va fi asigurat de emisiuni cu tentă pornografică şi paladeţociuliană. Nu voi intra într-o amplă dezbatere pe această temă, dar voi vorbi despre filme, despre comedii, mai exact.

Când eram mai mic, prin generală cred (asta înseamnă 98-02) am fost la răposatul cinema Flacăra împreună cu cel mai bun prieten al meu pentru a vedea Austin Powers: The Spy Who Shagged Me (1999). Ca şi celălalt răposat cinema din Tr. Severin, Porţile de Fier, nici ăsta nu avea cine ştie ce public, 10-15 rătăciţi pe-acolo. Cert este că am râs până am căzut sub scaune, la propriu. Ceva ani mai târziu, mândru posesor de HBO fiind, am început să ţopăi ca mingea de ping-pong când am văzut că urmează să-l dea în premieră pe tub. M-am pregătit de o a doua repriză de hăhăieli când nu mică mi-a fost mirarea să văd că nu mai iese nimic. Ba dimpotrivă, mi se părea de prost gust şi amuzant cât să facă un copil de 5 ani să râdă. Ahaaaa, asta înseamnă să te maturizezi; tot asta înseamnă şi testul timpului în filme.

Există doar trei (3 sau T R E I) American Pie-uri, adică 1, 2 şi 3, şi pe fiecare în parte le-am văzut şi revăzut de cel puţin 5 ori, atât singur, cât şi cu prietenii, atât la 16 ani, cât şi la 22 şi de fiecare dată am râs cu lacrimi. Exact aceeaşi istorie cu Road Trip (2000) sau cu primele 2 părţi din Scary Movie. Dar destul este destul. American Pie a ajuns pe la partea a 6-a, Scary Movie a ajuns pe la 4 după care a fost înlocuit de Epic Movie şi Meet The Spartans, Road Trip s-a transformat în Sex Drive.

Ce a avut American Pie 1 şi nu a avut 6? Aceeaşi întrebare şi pentru restul filmelor. În primul rând personajele. Jim, Kevin sau Stifler nu erau proşti. Erau atât de penali în natura lor încât erau credibili, treceau prin situaţii prin care fără să vrei ai trecut şi tu o dată, îţi era mai uşor să te conectezi la tâmpeniile lor, dar nuz erau proşti Intriga filmelor nu era de genul e=mc2, dar nici nu-ţi stătea mintea-n loc. Pesonajele din comediile de azi sunt de o stupizenie morbidă, în genul invitaţilor lui Negru.

Oricât de vulgare ar fi fost aceste comedii, ceea ce ni se arată azi este infinit mai porno. Versiunea unrated de la Sex Drive (2008) are pictures-in-pictures cu cocoşei, păsărele şi ţâţe fără a avea vreo legătură cu filmul. Pur şi simplu s-au gândit că ar fi amuzante amplasate acolo. American Pie (urăsc să le numesc aşa) 4, 5, 6 încep cu o pereche de ţâţe şi se termină cu o pereche de ţâţe. Pentru asta închiriază teenagerii filme pentru teenagers (nici măcar nu mai sunt lansate pe marele ecran, Doamne ajută!). La polul opus, vulgaritatea atât de eficientă a fraţilor Wayans din Scary Movie 1 şi 2 a fost redusă la rating-uri PG-13 unde ar trebui să mori de râs la vederea celor 300 de războinici dansând break.

Nu în ultimul rând trebuie amintite soundtrack-urile care erau, fără a sta pe gânduri, geniale. Evident că nu era Hans Zimmer cu OST-ul din Gladiator (2001), dar melodiile pe care le alegeau se îmbinau cu scenele şi dădea cel mai autentic good-feeling. Plecai de la cinema sau închideai player-ul încă râzând.

Ştiu cinema şi am văzut muuuulte filme şi ştiu să apreciez, şi deşi ştiu că American Pie nu se regăseşte acolo sus alături de One Flew Over The Cuckoo-s Nest (1975), tot nota 10 îi voi da pentru că reuşeşte ceea ce îşi propune fără să facă abuzuri.Trilogia American Pie şi Road Trip reprezintă comediile unei generaţii, probabil ultima generaţie care merită şi este inutil să încerci să le compari cu rebuturile de azi.